BUD's

Săptămâna trecută v-am scris despre opere nemuritoare, autori clasici și traducători mai mult sau mai puțin pricepuți. 

Săptămâna aceasta o începem...ușurel.

sursa: One Week In

În Europa s-a întors frigul. Ca în fiecare an, iarna mai dă o raită prin orașe și sate înainte de a se topi în primăvara ghioceilor sfioși și a zambilelor parfumate.

În Saigon zăpada face parte din vise sau din... amintiri.

sursa: xpath.co

Aici la tropice

toți căutăm să ne răcorim.

Și cum să o facem mai bine decât cu o înghețată?

Eu personal sunt o mare amatoare de înghețată italiană artizanală. Și știu lucruri interesante în domeniu. 

Cum ar fi de exemplu că înghețata industrială conține mai mult aer și mai multă apă, în timp ce înghețata artizanală se prepară din ingrediente naturale și de aceea este și sănătoasă. Aerul dizolvă gustul, ceea ce necesită utilizarea de mai multe grăsimi și substanțe artificiale, cum ar fi aditivi, coloranți, arome. Înghețata artizanală  are la bază laptele de vacă, iar concentrația de grăsimi este de doar 4-5% (față de 15-25% din produsul industrial).
O altă diferență este temperatura. Înghețata artizanală se servește la temperatura de 12 - 13 grade, în timp ce înghețata industrială este servită la 18 grade. 
Dar să nu mă întind...

sursa inintalia.virgilio.it

Cine a trecut prin Italia, faimoasă prin sortimentele sale de înghețată, știe despre ce vorbesc.  
În fine...

Aici în Saigon am descoperit o înghețată americană despre care nu știam nimic. În general evit înghețata asta dulce și untoasă, cupă de colesterol și diabet la preț de masă la restaurant. Iar Asia este plină de branduri americane în domeniu.
Numai că, zilele trecute, într-un centru comercial din Saigon am dat peste Bud's:

Una dintre cele mai bune înghețate din lume 
(Time Magazine)

Bud's Icecream of San Francisco, Vincom Saigon

Povestea Bud's sună cam așa:

În 1932, Bud Scheidelman și vărul său Alvin Edlin s-au angajat la o gelaterie unde lucrau după orele de școală. Primul loc de muncă le-a marcat destinul. Ulterior, și-au deschis propriul magazin de înghețată.
Când a izbucnit cel de-al doilea război mondial, ambii s-au înrolat în armata americană, părăsind temporar îndeletnicirea lor care devenise între timp o adevărată pasiune. În 1946, la încheierea războiului, Bud și Alvin au deschis un nou magazin Bud's Ice Cream în San Francisco iar la mijlocul anilor '50, când a apărut concurența exact peste drum de ei, Alvin a fost forțat să ia o decizie cu privire la viitorul afacerii. A decis să extindă Bud's Ice Cream, punând accent pe creșterea calității prin folosirea celor mai bune și mai proaspete ingrediente. Sloganul lor a fost și rămâne: "Cele mai bune ingrediente și mult mai mult din ele".

Așa că, încrezătoare, m-am lăsat și eu cucerită de gustul lor. Mi-a plăcut, deși nu pot zice că este chiar cea mai bună înghețată din lume.

Cei care mă citiți din Statele Unite ce părere aveți?
Știți mai multe despre această marcă?

Vă urez o săptămână frumoasă, cumpărați-vă un desert care vă place (ceva să vă îndulcească sufletul!), iar eu vă propun melodia potrivită aici.

   

Întunecare...

Zilele trecute am descoperit o carte pe care mi-am propus să o cumpăr cât pot de repede. Autorul este francez și este destul de cunoscut.

Avantajul atunci când cumperi cărțile în format electronic este că o poți face de oriunde în lumea asta și cu costuri mai mici. Iar dacă cunoști câteva limbi străine, constați că versiunile traduse variază și ele ca preț. În cazul meu, traducerea în română era cea mai ieftină.

Așa că mi-am zis (ca în sceneta lui Dan Mihăescu): Avantaj eu!

Și am descărcat cartea pe kindle. Fără să mai cer în prealabil un extras, așa cum fac de obicei, ca să fiu sigură că îmi place stilul, abordarea, subiectul.
Dar...stupoare! 
Traducerea se prezintă ternă, fără poezie, fără ritm, cu cuvintele luate din dicționar așa, la "prima mână", ca să nu solicite intelectul. Pare făcută de cineva care cunoaște bine limba franceza iar în română stăpânește vocabularul de bază, fără metafore ori subtilități lingvistice de exprimare. Acest cineva a tradus cartea (splendidă în limba originală!) luând din dicționar primul sens al cuvintelor (cel mai uzual, posibil tehnic), fără a căuta armonia lor în frazele pe care le alcătuia.
Iar unde există în roman o intervenție cu nuanță de vulgaritate a vreunuia dintre personaje, traducerea noastră depășește imaginația! Acolo traducătorul își arată mușchii.
Unde sunt valorile noastre? Traducătorii noștri de altădată? Cei care erau ei înșiși scriitori? 

George Volceanov 

(fotografie de Radu Sandovici; sursa ziarul Metropolis)

"Traducerile bune se găsesc la câteva dintre editurile importante, care pun preț pe asta și au redactori de carte foarte bine calificați. Dar sunt și edituri care scot carte de dragul de a o publica și de a face bani."

(articolul integral îl găsiți  în ziarul Metropolis   
https://www.ziarulmetropolis.ro/george-volceanov-traducerea-a-devenit-un-drog-un/ )


Îmi aduc aminte acum mulți ani când l-am citit pe Marquez. 
În italiană era corect, acurat, curgător și simplu. 

Gabriel Garcia Marquez (DW)

În română era... Marquez! Îi auzeam vocea în frazele cu înflorituri, simțeam căldura înăbușitoare a locurilor descrise și parfumul florilor cățărătoare. O lectură în oglindă a sufletului său, a mentalităților și superstițiilor locale, a spiritului unui popor. Nu era o traducere, era o narațiune direct în limba română. 
O experiență aproape mistică...

Ce este însă de făcut când dăm peste ignoranță și superficialitatea?
Căutăm profunzimea, sensibilitatea, talentul.
Ne întoarcem la clasici.
Antidotul meu în acest caz a fost ... Cezar Petrescu.

Mai precis, romanul Întunecare.
Nu vi-l voi prezenta și nu voi scrie despre autor. Dacă vreți detalii, biografie și critică vă sfătuiesc să citiți un excelent articol aici. 
Mă voi limita la câteva citate care m-au făcut să uit opacitatea lingvistică a unor scrieri moderne și a unor traduceri nepricepute (sau neinspirate).

"Nu se cunoșteau. Poate nici nu se văzuseră vreodată. Erau totuși apropiați, măcar prin această mare nefericire comună."

"Tăcerea era între dânșii, din nou impenetrabilă și indiferentă, cum e între toți oamenii, ronțăită de tic-tacul mărunt al ceasului pe masă, la căpătâi, de șiroitul ploii în streașină."

"Ploaia curgea purtată în pale de vânt."

"O boală rusească: să iei sufletul, să-l storci, să-l învârți, să-l torturezi până rămâne o biată cârpă cu urmele degetelor pe el."


Ce voce a completat tabloul de epocă? Ce melodie vă propun?

Maria Tãnase

Ca să vă satisfaceți curiozitatea dați un click aici.

Vă doresc o săptămână frumoasă.

Anul Porcului

Saigon, Vietnam

Am intrat în Anul Porcului! 

Porcul este al doisprezecelea animal al zodiacului. Potrivit unei legende, Împăratul de Jad a stabilit această ordine în funcție de momentul în care fiecare animal a ajuns la ospățul său. Porcul a întârziat fiindcă a dormit peste măsură.

Saigon, Vietnam

O altă poveste spune că un lup i-a distrus casa. Așa că porcul a fost nevoit să și-o reconstruiască înainte de a pleca spre banchetul împăratului. A ajuns ultimul și a ocupat, cum era firesc, al doisprezecelea loc.

Porcul este, de asemenea, asociat cu ramura pământească (地支-dì zhī) hài (亥), și orele 9-11 din noapte. 

În ceea ce privește yin și yang (阴阳 -yīn yáng), porcul este yin. 

Saigon, Vietnam

În cultura chineză (și nu numai), porcii reprezintă simbolul bogăției.

Fețele lor dolofane și urechile mari aduc prosperitate.

împletituri din frunze de bambus - Saigon, Vietnam

Fac parte din această zodie considerată norocoasă persoanele născute în anii 1935, 1947, 1959, 1971, 1983, 1995, 2007, 2019. Sunt persoane realiste, pline de energie și entuziasm.

Saigon, Vietnam

Lor, dar și celorlalți, născuți în alte unsprezece zodii asiatice, un călduros LA MULȚI ANI!

Saigon, Vietnam

Saigon, Vietnam

Și, ca să și noi fim în temă, vă propun o poveste frumoasă care ne-a încântat multora dintre noi copilăria (eu o aveam pe diapozitive) și care poate reușește să îi facă să viseze și pe copiii noștri ultramoderni: 

"Povestea porcului" de Ion Creangă (click aici) 

O săptămână frumoasă!

Iarna cu ale ei probleme...

sursa:Thrilist

Iarna este un anotimp special. Are rolul său pe care nu prea îl înțelegi atunci când tremuri de frig în vreo stație de autobuz, când se întunecă prea devreme iar dimineața, pe întuneric, trebuie să te dai jos din pat și să începi ziua care se anunță mohorâtă și...înghețată!

Vietnam

Dar când te afli pentru mai mult timp într-o țară exotică (una dintre acele destinații pe care le visai cu ochii deschiși în timp ce îți dezghețai mașina), iarna își recapătă șarmul. 

sursa Sanihelp.it

O simplă poză cu  obraji împurpurați îți aduc în nări "parfumul" zăpezii. Și gata. Nostalgia te cuprinde.

Dar, ca să fim pragmatici iarna este și un sezon special pentru piele.

Iar eu am găsit un articol interesant pe această temă. Iată despre ce e vorba.

Sursa: Health Journal

Temperaturile scăzute, înghețul și vântul rece slăbesc sistemul de apărare al pielii care pierde progresiv lipide și substante nutritive. Pielea tinde să devină uscată, este deshidratată și mai puțin elastică. La toate astea adăugăm schimbările bruște de temperatură: dacă afară termometrul înregistrează temperaturi sub zero grade, în birouri și în case pot fi găsite microclimate tropicale. O astfel de schimbare termică bruscă duce la uscarea pielii, crăpare și rugozitatea localizată. Simțim cum pielea "ne trage", "ne mănâncă", apare descuamată și își pierde luminozitatea.

Tot la fel se prezintă și pielea corpului și, tot la fel, necesită o atenție specială în acest sezon. 

Pentru a-i preveni uscarea cauzată de schimbarea temperaturii, trebuie respectate anumite reguli, obiceiuri bune pentru menținerea echilibrului epidermic. 

sursa OK Salute

Antonino Di Pietro, dermatolog plastic, ni le reamintește: 

1. Camera trebuie aerisită dimineața cel puțin o jumătate de oră. Schimbarea aerului este esențială pentru un mediu sănătos, iar oxigenarea corectă este fundamentală pentru piele. 

2. Trebuie verificată umiditatea aerului din casă: un mediu prea umed sau prea uscat poate dăuna pielii și părului. Nivelul umidității trebuie să fie cuprins între 50% și 55%.

3. Temperatura din dormitor trebuie să fie în jur de 19-20 de grade și să nu coboare sub 16, pentru a se evita efectele negative, cum ar fi  uscarea pielii prin transpirație (fie ea caldă, sau rece). 

4. Nu trebuie să se doarmă cu sursele de încălzire în funcțiune. La trezire, pielea va fi uscată și lipsită de strălucire, cu aspectul unei epiderme deteriorate de factori externi. În plus, căldura favorizează apariția pliurilor și a micro-ridurilor.

Este esențial, totodată,  să ne concentrăm asupra protecției și hidratării  cu ajutorul unor tratamente specifice, diferite de cele folosite în alte perioade ale anului. 

sursa: woman&care

Cosmetica de iarnă pune accentul pe creme, balsamuri, geluri și uleiuri care previn deshidratarea printr-un dublu mecanism:

- hidratare pasivă, datorită uleiurilor și unturilor care reduc evaporarea naturală a apei din piele;

- hidratare activă, datorită umectanților care aduc un aport de hidratare, prevenind astfel uscarea pielii, senzația de mâncărime sau de "piele care trage". 

sursa 14 East Magazine

Momentul ideal pentru folosirea acestor produse este seara, după baie sau duș, dar se recomandă utilizarea lor  și în timpul zilei în biroul în care caloriferele funcționează la maximum, ori după un exercițiu fizic, pentru a rehidrata pielea și a o proteja de șocul termic produs de diferența de temperatură dintre sala de sport (sau biroul supraîncălzit) și mediul extern.

sursa NOAA

Acum că știm cum să ne protejăm, haideți la o plimbare prin parcul cu copaci albi și bănci tăcute.

O săptămână frumoasă, cu aer bun și zăpadă curată!

Și cu puțină muzică: click aici