Există o credință populară în Vietnam și, anume, că cei trei Zei ai bucătăriei (Tao Quan) sunt prezenți în bucătăria fiecărei case și observă tot ce se întâmplă acolo.
sursa: Cultural BZI |
La sfârșitul anului lunar, în a douăzeci și treia zi a celei de-a douăsprezecea luni, ei pleacă să ducă un raport detaliat despre tot ce s-a întâmplat Împăratului de Jad, Ngoc Hoang, conducătorul cerului și zeitatea supremă în taoism. În acea zi, acestor zei li se aduc ofrande din cele mai bune mâncăruri și condimente și sunt făcute daruri în bani și îmbrăcăminte.
Ideea unei "triplete" de zei este unică, de obicei zeul sau geniul bucătăriei este descris ca o singură persoană, numită Ong Tao, Ong Lo sau Ong Vua Bep.
Deci...
sursa: Jfredriksson.com |
Cu mult timp în urmă, pe vremea când Pământul întâlnea cerul în Valea Șoaptelor, în pădurea deasă și verde trăiau un tăietor de lemn și soția sa. Ei erau foarte săraci și de multe ori bărbatul nu reușea să câștige nici cât să cumpere de mâncare.
sursa: Vector Stock |
Supărarea și grijile permanente l-au împins la băutură și, deseori, se întorcea acasă pe trei cărări și cu inima neagră de înverșunare. Cea care îi suporta toate toanele și ieșirile urâte din cale afară era soția sa. De cele mai multe ori el își descărca nervii pe mobila din cabană iar biata femeie, stoică, aștepta să îi treacă supărarea. Când, însă, omul a început să o lovească, ea nu a mai îndurat și, într-o noapte, a fugit de acasă.
Zile și săptămâni, femeia a rătăcit prin pădure. Îi era foame, iar picioarele erau rânite și sângerau. În cele din urmă, a ajuns la cabana unui vânător. Proprietarul ei, un om bun și onest, i-a dat de mâncare și i-a permis să se odihnească în casa lui. După ceva timp, cei doi s-au îndrăgostit și s-au căsătorit. Ei trăiau împreună în armonie și se părea că femeia uitase nefericirea căsătoriei precedente.
Într-o zi, când Tet (Anul Nou vietnamez) se apropia și vânătorul se afla în pădure, un cerșetor a bătut la ușa cabanei cerând milostenie. Era murdar și zdrențăros, cu părul lung și încurcat. Miloasă, femeia i-a pregătit o masã îndestulătoare. În timp ce acesta mânca cu pofta, ea l-a recunoscut. Era fostul ei soț.
A rămas împietrită, neștiind ce să facă. Pașii vânătorului care se apropia de casă au trezit-o la realitate. În acel moment și-a dat seama că întâlnirea dintre cei doi, actualul și fostul soț, va însemna sfârșitul rapid al fericirii ei. Cuprinsă de panică, i-a cerut cerșetorului să se ascundă sub o claie de fân.
Vânătorul care avusese succes în ziua aceea, se întorcea cu o pradă bogată pe care avea intenția să o pregătească în mod special, prăjind-o în fân. Când cerșetorul și-a dat seama de ceea ce urma să se întâmple, a vrut să iasă la iveală. Gândindu-se însă că vânătorul ar putea ucide femeia pentru prezența lui în casă, a tăcut mâlc. Limbile de foc au început să cuprindă grămada de fân iar femeia, văzând focul care se întețea din ce în ce mai mult, și-a dat seama că fostul soț se ducea la moarte de dragul ei. Așa că, zdrobită de durere, nu a ezitat să se arunce în foc pentru a muri împreună cu el.
Vânătorul a strigat-o cu disperare, încercând din răsputeri să o scoată din flăcări, dar totul a fost în zadar. Gândindu-se că un act al său o dusese la o asemenea disperare, a sărit și el în foc, preferând mai degrabă să moară cu ea decât să continue să trăiască singur.
Când oamenii au aflat despre povestea celor trei, și-au plecat capul în semn de respect în fața gesturilor nobile care, în final, i-au dus pe toți la moarte.
Zile și săptămâni, femeia a rătăcit prin pădure. Îi era foame, iar picioarele erau rânite și sângerau. În cele din urmă, a ajuns la cabana unui vânător. Proprietarul ei, un om bun și onest, i-a dat de mâncare și i-a permis să se odihnească în casa lui. După ceva timp, cei doi s-au îndrăgostit și s-au căsătorit. Ei trăiau împreună în armonie și se părea că femeia uitase nefericirea căsătoriei precedente.
Într-o zi, când Tet (Anul Nou vietnamez) se apropia și vânătorul se afla în pădure, un cerșetor a bătut la ușa cabanei cerând milostenie. Era murdar și zdrențăros, cu părul lung și încurcat. Miloasă, femeia i-a pregătit o masã îndestulătoare. În timp ce acesta mânca cu pofta, ea l-a recunoscut. Era fostul ei soț.
A rămas împietrită, neștiind ce să facă. Pașii vânătorului care se apropia de casă au trezit-o la realitate. În acel moment și-a dat seama că întâlnirea dintre cei doi, actualul și fostul soț, va însemna sfârșitul rapid al fericirii ei. Cuprinsă de panică, i-a cerut cerșetorului să se ascundă sub o claie de fân.
Vânătorul care avusese succes în ziua aceea, se întorcea cu o pradă bogată pe care avea intenția să o pregătească în mod special, prăjind-o în fân. Când cerșetorul și-a dat seama de ceea ce urma să se întâmple, a vrut să iasă la iveală. Gândindu-se însă că vânătorul ar putea ucide femeia pentru prezența lui în casă, a tăcut mâlc. Limbile de foc au început să cuprindă grămada de fân iar femeia, văzând focul care se întețea din ce în ce mai mult, și-a dat seama că fostul soț se ducea la moarte de dragul ei. Așa că, zdrobită de durere, nu a ezitat să se arunce în foc pentru a muri împreună cu el.
Vânătorul a strigat-o cu disperare, încercând din răsputeri să o scoată din flăcări, dar totul a fost în zadar. Gândindu-se că un act al său o dusese la o asemenea disperare, a sărit și el în foc, preferând mai degrabă să moară cu ea decât să continue să trăiască singur.
Când oamenii au aflat despre povestea celor trei, și-au plecat capul în semn de respect în fața gesturilor nobile care, în final, i-au dus pe toți la moarte.
Mai târziu li s-a spus Tao Quan, cei trei Zei ai bucătăriei.
Ca de obicei, am încălecat pe-o șa și v-am spus... a cincea poveste vietnameză... așa...
(prelucrare după Mituri și legende, Vietnam Culture)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu