Blonda de la Drept

Vă mai aduceți aminte filmul? Reese Witherspoon si personajul ei spumos, Elle Woods. O blondă care iubește rozul si iese mereu în evidență prin hainele si accesoriile sale. O fată ambițioasă, cu mintea brici dar și cu o inimă de aur. Sociabilă, empatică, pozitivă. 

De ce vorbesc în 2020 cu o pandemie în curs despre un film din 2001 zglobiu și roz bombon?

Pentru că stăm acasă și căutăm pozitivitatea cu lumânarea. Și în căutarea noastră o bună prietenă m-a anunțat pe Facebook că și-a recolorat site-ul de IT-ist în roz. (puteți verifica aici și afla și lucruri interesante dacă vă prindeți urechile cu tehnologia informației... și nu numai).

Mie îmi place cum arată și îi stă bine site-ului culoarea asta de confetti, dar mirarea mea este că am început să iau în considerare rozul. Până acum, pentru mine, era culoarea de joacă a fetițelor și simbolul femeii Barbie. 

Cine se îmbrăca în roz, se încumeta să își aleagă vreun accesoriu astfel colorat, vai de mine... infantil, narcisist și așa mai departe.

Și acum îmi place.

De ce? Sã fie vârsta sau vreun feng shui?

De aici am mers mai departe și am dat de descrierea succintă a culorilor și a influentei lor în viață. Rozul este legat de romantism, dragoste, pace, receptivitate.

Iar dacă ești prea timid trebuie să îl eviți.

Și am mai aflat despre o carte interesantă privind efectul liniștitor al acestei culori.  

Autorul, Adam Alter, vorbește cu perspicacitate și umor despre natura umană. Miraculoasa capacitate tranchilizantă a rozului bombon a fost testată în închisori:  deținuții nou-veniți intră furioși și agitați în celula roz, iar peste cincisprezece minute ies de acolo mai calmi. După ce administratorii unor închisori mai mici, de provincie, au început să-i azvârle pe turbulenții aflați în stare de ebrietate în celule zugrăvite în roz, culoarea a fost neoficial botezată „Drunk Tank Pink” – „Roz de celulă pentru bețivani” sau, pe scurt, „roz tranchilizant”.

Și dacă îmi dau silința ajung și la alte informații legate de roz. Timp avem și internetul funcționează bine.

Dar mie ce amintiri îmi trezește culoarea asta? Funde și fundulițe nu, căci am purtat părul scurt până la facultate. Garofițele îmi plăceau cele roșii (ciclam), țipătoare în culoare și parfum.

Primul ruj a fost roșu corai că făcea contrast cu ochii.

Ah, știu...Cum de nu m-am gândit când e de ajuns să pronunț culoarea că îmi și vin în minte ...

bomboanele fondante!!!

La un moment dat se găseau doar astea prin cofetării și zahărul ăla concentrat mai ne ostoia dorul de ciocolată. Plus aromele și culorile. 

Dar când spuneai fondantă te gândeai la roz. Sau cel putin eu, pofticioasa!

Voi ce amintiri aveți?

EPIFANIA cu...tradiții

Epifania sau Teofania (din grecescul theophania, însemnând "apariția / arătarea lui Dumnezeu") este unul dintre Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe, sărbătorit pe 6 ianuarie. Este praznicul care dezvăluie Sfânta Treime lumii, prin Botezul Domnului. Este cunoscut în popor și cu numele de Bobotează.

Se încheie o perioadă de sărbători în familie, cu pace și armonie sufletească. Se redescoperă tradițiile și se trăiesc cu înțelepciunea adultului sau cu nerăbdarea copilului.   

Conform unei vechi tradiții, în ziua Bobotezei, după Sfânta Liturghie, preotul  face slujba de sfințire a apei pe malul celui mai mare râu sau fluviu din locul respectiv. După sfințirea apei, aruncă în apa râului o cruce mare (în secolele trecute aceasta era uneori dintr-un metal prețios). Un număr de bărbați mai destoinici pornesc să recupereze crucea, căutând-o în apele înghețate. Primul care o găsește primește binecuvântarea preotului sau a episcopului. În vechime, cel care găsea primul crucea și o aducea la mal primea și daruri de la domnitorul țării și era ținut la mare cinste de către ceilalți. O tradiție care s-a păstrat până în ziua de astăzi. 

La catolici, 6 ianuarie, Epifania, comemorează venirea magilor la pruncul Iisus. 

În această zi, în iesle, cei trei Crai de la Răsărit sunt așezați în fața Familiei sfinte.

Iar în noaptea de dinainte, copiii merg la culcare devreme fiindcă trebuie să vină Befana.

Legenda băbuței care înconjoară lumea în zbor pe măturoiul ei este legată de călătoria magilor. 

Se spune că bătrânica i-ar fi întâlnit pe drum și ar fi decis să îi urmeze până la ieslea sfântă. 

Apoi ar fi renunțat și când, în cele din urmă s-ar fi decis să ajungă din urmă caravana, ar fi fost totul prea târziu iar ea prea departe. 

sursa: Catalyst Images

Așa că de atunci, supărată ca nu a reușit să îl întâlnească pe pruncul Iisus, vrăjitoarea cu mătura noduroasă nu face decât să umble prin lume că să ducă dulciuri la copii (sau cărbuni din zahăr, daca nu au fost cuminți).

De ce este reprezentată ca o băbuță înfricoșătoare și acoperită de funingine?

Fiindcă simbolizează anul vechi... de aruncat...

Chiar dacă noi nu aruncăm nimic, ne păstram amintirile, trăirile, senzațiile, bucuriile și durerile.

Tradițiile sunt vechi și îndeamnă la constanță și respect.

În anumite zile din an, multe popoare serbează același eveniment, cu aceeași semnificație, în forme și ritualuri diferite. 

Vă mai aduceți aminte de Tortul Regelui la francezi?

Dacă nu, vă invit să citiți despre obiceiul lor aici.

Vouă ce anume vă place din obiceiurile locurilor în care trăiți acum sau pe unde v-au purtat pașii în călătoria vieții?

POST SCRIPTUM

Nu-i așa ca e o lume frumoasă? 

Haideți să ne-o spunem mai des și să ne-o amintim prin muzică click aici

 

Pentru sănătate...

... sau cum învingem lenea

Vietnamese Coffee Flan , Vietnam House Saigon

Îmi plac dulciurile și nici nu mă omor după sport.

O combinație nefericită, ați spune voi. Și nu numai voi.
Da, recunosc, așa este. Dar am avut mereu senzația în sălile de sport, fie ele publice ori private, că îmi pierd timpul, că aș putea face multe alte lucruri, mai interesante, sau utile pentru familie și pentru mine. Am gândit mereu așa fără să realizez că, de fapt, practicând o formă de sport FAC CEVA pentru mine.

Și ca să exorcizez asemenea gânduri, prin scris deocamdată, și să răspund nedumeririlor unor prieteni mari amatori de sport, am tradus un articol de pe msn.it ca să vedem împreună ce discipline sportive ard mai multe calorii. Asta pentru că unul dintre obiective este întotdeauna menținerea în formă prin consumarea unei mari cantități de energie.

Vi-l propun într-un nou ciclu, TERAPIA PRIN SPORT (1): Mens sana in corpore sano

Lectură plăcută!

CHOCOLAT

Ieri pe stradă am văzut doi tineri care se sărutau, rezemați de un scuter. M-a fascinat fiindcă nici în China, nici aici la Saigon, nu am vazut efuziuni de acest fel.
În Europa se sărută peste tot, în metrou, în stații, în fața școlii, la piață, chiar și la rând la administrația financiară.
Dar în Asia vezi așa ceva mai rar. Tinerii se țin de mână, de după umeri dar nimic eclatant.
Cei doi, păreau rupți de ce se întâmplă în jurul lor. De marea de scutere care se mișca ca un roi de albine învăluind mașinile din toate părțile, de gardienii blocului din preajmă care, după voia bună apărută subit, e clar ca îi comentau.
Tinerii erau uniți într-o singură respirație. Nu aveau însă nimic vulgar, erau ca personajele unui tablou realist. Multe scutere, căști, învălmășeală gri iar ei doi o pată de culoare.

Mă uitam la ei și mi-a venit în cap o frază pe care o citisem cândva și care îi aparține poetului englez John Milton: „Din punct de vedere biochimic, dragostea este exact cum ai mânca cantități mari de ciocolată”.

Și m-am gândit la „șocolata englezească” pe care o prezenta bunica ca fiind secretul torturilor ei, maronii și lucioase, care extaziau prietenele și pe mine odată cu ele.

Și de câte ori mă gândesc la ea, vreau să revăd filmul Chocolat.

Așa că, uite, am plecat de la iubire și am ajuns tot la iubire.

Ce ziceți? Zilele acestea ne uităm la Juliette Binoche și Johnny Depp?

Cu o ceașcă de ciocolată caldă alături?

Pentru că este weekend, vă propun o nouă pagină din TERAPIA PRIN CULTURĂ: Joanne Harris sau gustul ciocolatei fondante.

Lectură plăcută!