Se afișează postările cu eticheta cafea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cafea. Afișați toate postările

sâmbătă, 10 octombrie 2020

Meritã?

 Cineva mi-a scris odatã cã blogul meu este o oazã de liniște.
Am zburat deasupra norilor o zi întreagã imaginând mângâierea pe care o pot aduce celorlalți. Subiecte diverse, tratate ușor (ca la cafeluțã), cu bucuria unor momente petrecute împreunã discutând despre tot, dând culoare vietii cotidiene cu pasiunile noastre mãrunte.
Idei care trebuiau exprimate și dezvoltate doar aici pe blog le-am dus și pe Facebook. Nu de alta, dar parcã era mai ușor acolo, mai direct, mai simplu. Poți exporta pozitivitatea, poti livra liniștea direct la destinatar. 

Doar cã pe Facebook e ca atunci când mergi cu colindul din casã în casã (sau cu Halloween-ul, cã e modern). Nu știi niciodatã cine îți deschide ușa. În principiu nu pot fi necunoscuți, ci doar prietenii virtuali pe care tot tu i-ai acceptat. Doar cã unii dintre ei nu iubesc cafeaua. Poate chiar nici ceaiul. Și nu ar intra in cafeneaua ta virtualã dacã nu te-ai duce tu peste ei. Nu ar citi astãzi despre Vietnam, mâine un articol motivațional și poimâine despre Postul Sfintei Mãrii.
Nu le-ar citi nu pentru cã nu îi intereseazã, ci pentru cã nu vor sã se destindã, sã lase garda jos și sã se bucure la fel de mult de prostioare ca și de lucruri serioase. 

Existã persoane care au teama teribilã de a se deconecta de la negativitate, de la rãu, de la "sã îți spun eu dom'le cum stau lucrurile".
Iar dacã trebuie sã o facã pentru cã nu pot combate de unii singuri când partenerul de dialog este respectuos și calm, atunci tot cauta un scai ceva, o motivație ca sã fie Gicã Contra.
Orice ai spune nu e așa, ei le stiu pe toate și ai norocul cã sunt la o aruncãturã de bãț de tine (vorba vine) și, mai ales, cã au capacitatea de ști tot și de a înțelege rapid esența vieții.

Pe acești oameni cred cã e greu ca viața sã îi surprindã cu ceva fiindcã, în general, viața lucreazã cu materialul clientului și dacã textura e gri e cam complicat sã o poți vopsi. Iar soarele nu face decât sã o decoloreze.
Așa cã dacã mai crezi în schimbare ești prost fiindcã suntem toți marionete în mâinile cuiva și schimbarea nu existã. Daca vrei sã rãmânã lucrurile cum au fost, atunci ești un nostalgic, un învechit, un uitat de lume în modernismul ãsta galopant.
Oricum ar fi ești anacronic, daca nu chiar prost.
Soluția? Ei, aici vine partea frumoasã. Nu o au nici ei, dar au la îndemânã o multitudine de exemple de nenorociri din lumea asta mare, amestecã argumentele, subiectele, planurile de discuție, punctele de referințã, istoria, geografia, geopolitica și așa mai departe. Un fel de șaorma cu de toate în care nu mai simți nici mãcar gustul de ceapã.
Și te întrebi dacã ei cred cu adevãrat în teoriile pe care le suțin cu atâta convingere, dacã este un simplu exercitiu retoric, dialectic sau de ficțiune, dacã sunt idealiști, utopici sau anarhiști de profesie și credințã.
Nu de alta, dar sunt împotriva a tot și a toate.
Vor sã se bucure de o societate organizatã, dar sã trãiascã ca pe vârf de munte, posibil fãrã reguli. 
Orice dictator este definit patriot fiindcã își iubește țara cu munți și câmpii, chiar dacã își omoarã cetãțenii.
Noul este aparent și vechiul nu a existat niciodatã.
Și uite așa o ții în discuții cu ei pânã decizi sã pui o pozã cu un cãțel și sã închei tortura.

Experiența asta pe care o încercãm toți pe Facebook mã face sã mã întreb dacã chiar meritã sã depui efort, sã pui suflet în discuțiile cu asemenea oameni. Oare chiar e posibil sã transformi negativul în pozitiv și vreo frustrare ascunsã într-o sursã de schimbare in bine?
E posibil?
Și dacã e, chiar meritã? 

În ce mã privește, eu rãmân la culorile mele și vã doresc luminã, mișcare, muzicã, râsete, vigoare, antren.
Însoțiți-vã cu persoane care vin sã adauge ceva prețios vieții voastre și uitați-i pe cei care vã furã câte un dram de energie, care vã iau câte un pic din suflet.
Gãsiți-vã echilibrul cu ajutorul pasiunii, al Iubirii, al spiritualitãții.
Trãiți luminos și colorat!








duminică, 21 octombrie 2018

Excepțional


Foarte des aud acest cuvânt: excepțional. O persoană excepțională, un loc excepțional, o mâncare excepțională.
Nu este singurul tic verbal al nostru, mai sunt și altele.
De exemplu, cuvântul prieten. Una două ți se zice despre orice cunoscut: "Este un prieten de-al meu". Toți sunt prieteni cu toți așa că nu mai știi cine este doar o cunoștință, o întâlnire trecătoare, un moment din viață.
Pe vremea mea, cum ar spune bunică-mea, când prezentai pe cineva drept prieten lăsai să se înțeleagă că este vorba despre un al doilea eu, despre cel (sau cea) cu care ai împărțit bune și rele și care te cunoaște uneori mai bine decât cineva din propria-ți familie.
Dar asta este. Astăzi am devenit toți prieteni, fanii cuiva, o mare familie în Facebook, Twitter sau Instagram.
Poate nu e rău, poate așa trebuie să funcționeze lumea modernă, să urmeze un anumit destin de socializare, să se îndrepte către un orizont despre care noi nu știm nimic, către o țintă pe care nu o intuim încă. Poate fi vorba despre un sfârșit de eră, de o cădere, de o civilizație dispărută.
Sau, de ce nu, poate însemna o separare a apelor, un început, o ascensiune.
Depinde de fiecare în parte și de toți ca întreg, de valorile și de dragostea noastră pentru frumos să transmitem ceva. Așa cum au făcut-o părinții și bunicii noștri, cei care erau simpli și direcți, care duceau cu ei prin viață cel mai de preț bagaj: bunul-simț. De aici pleca totul: înțelegerea, respectul, dragostea, compasiunea.

sursa: Radar de Media
Dacă vreți să vă delectați pe această temă, rupeți-vă un pic de lumea exterioară, faceți-vă un ceai sau o cafea și urmăriți-o pe Maia Morgenstern la Mic dejun cu un campion. (click aici)
Tatăl Maiei obișnuia să spună că evreii au 11 porunci. La cele zece care există în toate religiile ei au mai adăugat una: "Respectă legea locului unde trăiești, unde visezi, unde mănânci o pâine".

Ce frumos, nu? Sau excepțional?

P.S. muzical. Pentru că am vorbit de părinți, de bunici, de dragoste, vă propun la început de săptămână o frumoasă poveste pe muzică. 
(click aici: https://www.youtube.com/watch?v=2lIslrAYavE)

O săptămână frumoasă!

  

duminică, 30 septembrie 2018

Culorile sănătății

Bună dimineața sau bună seara. 
La fiecare după meridianul său geografic.
Astăzi mi-a ieșit cafeaua perfectă. Cât trebuie cafea, cât trebuie lapte, cu zahărul am exagerat un pic. Catifea, nu alta.  E nevoie de așa puțin ca să ne începem bine ziua! 
Sursa: Focus Collection
Aburii cafetierei care parfumează toată bucătăria și apoi amestecul acela voluptuos care îți pune sângele în mișcare. Și creierul!
Știu că atunci când ești pe fugă și ziua are ritmul sacadat al cronometrului de curse, nu întotdeauna primele ore ale dimineții debutează bine. 
Eu am un secret. Ca să fiu sinceră l-am prins din filmele americane pe care le ador: 

cănile colorate (sau ceștile, depinde de cantitatea de cafea).

Schimbă totul, ne schimbă și surâsul. 
Exact ca rujul aprins și pantofii roșii. Să nu divaghez însă. 
Las subiectul pentru când va ploua rău de tot și nici cafeaua nu va ieși bună. În situație de criză...

Dar mâncarea? Are efect dacă e în ...culori?  
Ei bine am găsit răspunsul și, evident, nu îl țin pentru mine.
sursa: Wellness Today
Este vorba despre dieta culorilor sau dieta colorată. Alegeți cum vă place să o numiți.
Dacă vă interesează (și am acolo și o rețetă micuță!) vă propun pagina TERAPIA PRIN MÂNCARE: Regimul "colorat". (click AICI)

Iar pentru partea muzicală, asortat cu subiectul, un "Deal cu afine" sau  Blueberry Hill (click AICI). 
Pentru amatorii de "senzații tari" am pregătit o surpriză (click AICI). 

O săptămână frumoasă!





duminică, 15 aprilie 2018

Carpe diem...

sursa:carpediempictures.com

Această expresie, devenită în timp un aforism, face parte dintr-un poem latin scris de Horațiu și este tradusă ca "Trăiește clipa".
Ea a devenit o deviză pentru multe generații iar, uneori, o justificare pentru excese de toate felurile.
Mie mi-a venit ideea pentru noi, grupul ăsta unit de pe blog, să o luăm și să o personalizăm. În felul nostru. Nu ca să ne dăm cu parapanta, să înotăm pe ger în lacuri înghețate sau mai știu eu ce.
Ci pentru gesturi mărunte care să ne facă ziua frumoasă. Să fim acolo, prezenți cu mintea și ochii.
Noi femeile când ne rujăm în oglindă să trăim acel moment: întinderea rujului cremos cu perfecțiunea liniei trasate de creionul de contur. Să ne luăm puterea dintr-un gest devenit mecanic, făcând acea fracțiune de minut să ne marcheze pozitiv.
Când bem cafeaua, să o savurăm cu toate simțurile, minute de perfecțiune a gustului ideal.
Când îmbrățișăm pe puștulică (sau pe prințesă), să tragem bine aer în piept ca să ne "îmbătăm" cu parfumul delicat al pielii de copil.
La telefon să ascultăm cu atenție și să vorbim cu măsură, ca să ne rămână în inimă ceea ce ne încarcă cu adevărat.
Totul poate deveni un influx energetic dacă învățăm să trăim momentul.
Să fim acolo, prezenți cu totul și nu cu mintea la pasul următor, la planul zilei în desfășurare.
Căci, 
Un început de săptămână bun!


miercuri, 28 martie 2018

Ce ne place?



Eu una știu ce îmi place și am tot spus-o. Și aici și pe rețelele de socializare.


Îmi place cafeaua. 
sursa: Pinterest

De fapt chiar blogul îl consider un fel de cafenea virtuală unde ne întâlnim pentru discuții pe orice temă (sau aproape orice!).


sursa shutterstock
Băută cu măsura, cafeaua se pare că ne face bine. Sunt studii care vorbesc despre cafea cum că ar conține polifenoli, antioxidanți naturali care luptă împotriva radicalilor liberi, protejând inima de posibile boli cardiovasculare.
Conform Universității Harvard, cafeaua ar reduce riscul diabetului de tip II.
Fără exagerări, cafeaua ajută la scăderea în greutate și în controlul tulburărilor cognitive (reduce riscurile cauzate de boli precum Alzheimer).
Este un excelent laxativ, un motor pentru colon.
Mă opresc. Probabil că doctorii știu mult mai bine.

Mie îmi place mirosul care se răspândește în toată casa fie că o prepari la filtru american, cu cafetiera italiană sau în ibric.
Îmi place să adaug lapte, să iasă cremoasă exact cât trebuie, dulce cu măsură și caldă cât să mângâie gâtul precum catifeaua.

Și pentru că mă aflu într-un loc în care cafeaua este o adevărată instituție, un mit ce se reînnoiește în fiecare zi și dă culoare și parfum străzilor aglomerate cu oameni, scutere, mașini și tejghele pe roți, vă propun o nouă pagină din ciclul de


Lectură plăcută! 

luni, 26 martie 2018

Fericirea (2) : Negativ cu pozitiv

sursa: Biomasters


Nu, nu vorbim despre baterii.

Este luni, începem o nouă săptămână și avem nevoie de “întăriri”.

Continuăm cu lista fericirii de lunea trecută. Știu că ați început-o, mi-ați scris foarte mulți în mesaje private pe Facebook.
Așa cum sugerez de fiecare dată, scrieți aici. Acolo vorbim despre rețete și ne dăm sfaturi pe moment, aici e cafeneaua noastră.

sursa: GampMedia

Mai știu și că lista asta e făcută în principal din gânduri pozitive, din detalii luminoase.


Dar odată ce am epuizat de scris micile și marile bucurii, ce ne mai rămâne? Cu ce lungim lista noastră?
Ne sculăm dimineața și ne declarăm fericiți fiindcă a apărut soarele, păsărelele cântă și copiii aleargă voioși spre scoala? Oricât de idilică ar fi această imagine și oricât de bună ne-ar fi ieșit cafeaua, sunt zile când am epuizat elementele de adăugat pe listă. O aruncăm?
Nu, nu!
Săpăm (metaforic vorbind!) și căutăm bucuria în tristețe, aspectele pozitive din fiecare eveniment care ne-a supărat cumva, ne-a obstacolat sau ne-a dezamăgit. 
sursa: playbuzz



Partea plină a paharului...


Îmi urăsc munca, este o afirmație directă, negativă și care poate face viața insuportabilă. Lăsată acolo în creier poate distruge existența, înnegura fiecare zi. În locul ei ar trebui pusă: „Ce îmi place din profesia mea, din ceea ce fac acum?”.
Scenariul știți și voi cum se desfășoară. Creierul continuă cu impulsurile negative: „Îl urăsc pe șef. Este isteric și țipă tot timpul la mine”. Continuăm, în asta constă forța noastră: “ Serviciul e aproape de casă, nu pierd timpul prin mijloacele de transport” sau „Am cunoscut oameni interesanți” sau „Cafeaua de la birou e chiar bună” și așa mai departe.
Așa cum știm să ne apărăm atunci când suntem învinovățiți de ceva, tot așa trebuie acționat când negativitatea ne dă târcoale. Credeți-mă, nici nu știți ce buni avocați putem deveni...
Iar lista noastră se va lungi văzând cu ochii...Din negativ cu pozitiv

Ca în cântecul din 1981 al franțuzoaicei blonde și emancipate, Sylvie Vartan:
„L'amour c'est comme une cigarette/Ça brûle et ça monte à la tête...” (Dragostea este ca o țigară/ Arde și se suie la cap)

Ascultați-l pe https://www.youtube.com/watch?v=2FRtX8ijU7s 

Să începeți bine săptămâna!









luni, 19 martie 2018

Fericirea (1): O listă


Mâine, 20 martie, este Ziua mondială a fericirii.

În raportul Națiunilor Unite privind fericirea (World Happiness Report)  sunt înscrise rezultatele anuale cu clasamentul de rigoare.
Pe primul loc Finlanda, urmată de Norvegia, Danemarca, Islanda, Elveția și Olanda. La nivel general se iau în calcul venitul, sistemul de sănătate, educație, muncă, longevitatea populației și mulți alți factori.

Dar la nivel personal? Ce este fericirea sau, mai bine zis, ce ne face fericiți cu adevărat?
Sunt zile când, așa cum ne place să spunem, nu vedem luminița de la capătul tunelului. Știm că avem multe lucruri pentru care să mulțumim Cerului și totuși nu reușim să trecem peste obstacole, uneori chiar peste mici amănunte. Am vrea să putem sări peste tot așa cum se face la sport când sări capra. Ar fi bine, dar nu prea ne iese pasența.
Care ar fi soluția?
Eu, cu mesajul meu motivațional de la fiecare început de săptămână? Poate, dar nu ajunge.

Atunci?
Mi-a venit o idee.
Noi femeile suntem obișnuite cu listele. Facem listă de cumpărături, listă de reparații, listă cu ce e de făcut în casă sau cu activitațile școlare și extra școlare ale celor mici etc.

De ce nu am face o listă a fericirii?
Haideți să luăm o bucată de hărtie și un creion (ascuțit, ca să nu ne doară mâna) și să scriem lucrurile care ne fac fericiți. Fără rușine că nu o va vedea nimeni altcineva în afară de noi. Și, mai cu seamă, fără generalități și adevăruri universal valabile.
Să spunem, o listă detaliată cum ar fi: să o aud pe mama la telefon, să mângăi pisica pe burtică, să mănânc o omletă cu cea mai bună prietenă a mea, să văd soarele reflectat în rochiile indiene lucitoare întinse la uscat în balconul de vizavi, să simt fulgii de nea pe față, să mă dau cu ruj, să simt mirosul primăverii în livadă sau chiar pe trotuarul din fața casei. Să îmi iau un tricou la reduceri. Sau o curea scumpă. Să îmi îmbrățișez soțul. Să văd copiii dormind.
Tot ce vrem și ne trece prin minte. Veți vedea că însăși scrierea listei vă va face fericiți.

Începem? 
sursa shutterstock
Eu mă duc să fac cafeaua. 
Iubesc parfumul care se răspândește în toată bucătăria și ador să o amestec cu lapte.

Îmi dă așa o stare... cum să o definesc?
De...de...fericire.


Am deschis un capitol, îl voi continua lunea viitoare pentru că sunt multe de spus și scris în lista asta. Altminteri, dacă nu am găsi mereu material, nu ar fi așa de lungă cum veți vedea că ne va ieși...

vineri, 9 martie 2018

Ziua imposibilă...

Sunt zile în care sună ceasul deșteptător iar tu ești amorțit, parcă de-abia te-ai culcat.
Pătura are efectul unei îmbrățișări din care nu ai vrea să te desprinzi vreodată, poziția de somn pe care ți-ai găsit-o este cea ideală, iar ziua se prezintă ca o gaură neagră care abia așteaptă să te înghită.
Iar, apoi, cam toate o țin langa. 
Ca să economisești timp, nu mai încălzești laptele, îl torni în ceașcă direct, abia scos din frigider, și îți răcești toată cafeaua exact în ziua friguroasă în care contai să îți dezmorțești un pic sufletul. Asta în cel mai fericit caz, dacă nu ți-a dat cafeaua în foc și stai să speli aragazul înghițind cu noduri micul tău dejun improvizat. 
Te duci în baie să îți machezi pe fugă cearcănele nopții și mâneca de la bluză se agață de clanță provocându-ți o vânătaie frumoasă într-un loc perfect vizibil pentru ceilalți.
Ce să mai spun de situația când, în sfârșit, ești gata și ăluia mic, înfofolit pentru o zi de școală friguroasă (și afară și înăuntru!) îi vine din nou la toaletă. Dezbrăcarea și fuga...
Capacul la toate?
Știi că e ziua de curățenie iar aspiratorul nu este punctul tău forte.
Folosim un pic muzica?
Eu m-am informat și uitați ce am găsit. Potrivit unui studiu realizat de Spotify în colaborare cu psihologul David M. Greenberg, există anumite caracteristici pe care ar trebui să le aibă cântecele trezirii. 
- O CREȘTERE GRADUALĂ: melodiile care încep ușor și construiesc treptat sunete mai elaborate. Cu toții avem nevoie, mai mult sau mai puțin, de o revenire treptată la realitate.
-POZITIVITATE: Textul este important, odată ce ne trezim. Trebuie să fim bine motivați să ne confruntăm cu noi și cu lumea din jur.
-RITM: Este necesar un pic dacă mai vrem să ne și mișcăm. 
Soluția? Viva la Vida - Coldplay https://www.youtube.com/watch?v=dvgZkm1xWPE

Ce părere aveți?
Vi s-a întâmplat? Ce soluție ați aplicat ca să rupeți cercul vicios?

Și pentru că am vorbit de copii, iată darul meu pentru sfârșitul de săptămână: PĂLĂRIA CU POVEȘTI (2) - Toporul de aur

Lectură plăcută!

joi, 22 februarie 2018

Cafeluța de... embargo

Cicoarea, denumită și planta ”puternică” fiindcă înflorește până toamna târziu, are o mulțime de calități terapeutice dintre care cele mai importante sunt considerate efectele sale protectoare asupra ficatului şi bilei.
Testele de laborator au demonstrat cicoarea ca fiind una dintre cele mai generoase surse de vitamine (A, B, C, E şi K), cu un conţinut bogat în săruri minerale (potasiu, fosfor, calciu, zinc şi magneziu), în ulei volatil, dar şi în compuşi amari, precum inulina.


În zilele foarte stresante sau  în perioada examenelor, fitoterapeuţii ne recomandă „cafeluţa de cicoare".
Exact aici am vrut să ajung!
Eu beau o cafea cu lapte dimineața și am energie pentru toata ziua. În teorie.

În practică, ar mai fi nevoie de o doză pe la prânz dar am început să mă feresc de a repeta procedeul atât pentru sănătatea inimioarei cât și a stomacului.
Și atunci? Atunci am descoperit aici, la Saigon, cicoarea solubilă cu gust de cacao.


Este din import, o fac francezii, o aduc tot ei. O linguriță într-o ceașcă normală (de preferat cu mesaj motivațional), apă caldă și un strop de lapte, dacă se dorește. Și ești ca nou și de la prânz încolo.

De ce am numit-o de embargo?*
Pentru că a intrat în obiceiurile alimentare franceze atunci când Napoleon, în 1806, a pus embargo pe importurile de cafea și zahăr din Anglia.
Iar în prezent se pare că belgienii sunt cei mai mari consumatori și sunt extrem de atașați de o marcă istorică, Pacha, astăzi parte din grupul Leroux.  





Deci, haidem! La o ceșcuță de cicoare... 




O zi frumoasă!









*EMBARGÓ, embargouri, s. n. 1. Interzicere de către un stat a exportului sau importului de mărfuri ori a capitalurilor într-o sau dintr-o țară, ca sancțiune pentru încălcarea unor reguli sau principii de drept internațional sau ca mijloc de presiune politică. 2. Reținere de către un stat a navelor comerciale sau de mărfuri ale altui stat aflate pe teritoriul său (în condițiile în care a survenit un conflict între statele respective). – Din fr. embargo.[1]
Sursa: dexonline.ro

miercuri, 21 februarie 2018

Identitate

 
foto: Libertatea pentru femei
”Ador lumina, pentru că datorită ei viața noastră e colorată.”

(Adela Pârvu)




Românii nu știu cine sunt. Și când nu știi cine ești, nu știi cu adevărat ce vrei.
Nu este important să fii în stare să formulezi exact o descriere a ta, ci să o simți.
Când aveți răgaz, urmăriți-o pe Adela Pârvu, un designer de interior si o mureșeancă de bun-simț și echilibru.
Face bine la suflet.

Emisiunea durează peste o oră, așa că luați-vă o pauză de cafea.

La radio cu Andreea Esca, Europa FM -17 februarie 2018

(De) ce citim?

O întrebare care poate părea banală sau... complexă. După caz.  Ea mi-a venit în minte zilele trecute când unul dintre cei mai apreciați scr...