Bine v-am regăsit!

Ne-am întors, cred, cam toți de prin vacanțe.

Mai sunt unii care pleacă acum în căutare de locuri liniștite, de insule pierdute. Fericiți ei!

Noi ceilalți cu copii, căței, pisici și alte hangarale am umblat de nebuni pe plaje aglomerate, am montat corturi în pante abrupte, am mâncat pizza, înghețată și alte "delicatese" de vacanță.

Acum ne întoarcem la ale noastre și eu la ...Saigon.

Peste puțin timp începe școala și, cu ea, programul nostru în ritm sacadat precum roțile de tren: sculat, spălat pe dinți, mic dejun, drum la școală, treburi, muncă, drum la școală, teme, spălat pe dinți, culcat.

Iar în loc de fluierul controlorului de tren, soneria ceasului deșteptător.

Ne urnim mai greu, dar o facem.  De ce?

Simplu: pentru că e frumos. 

Orice început poate fi frumos. 

Orice anotimp își poartă în el propria rază de soare. Depinde de noi să o transformăm în lumină, să-i dăm cuvenita strălucire. Toamna este anotimpul culorilor, al viselor,  al rechizitelor școlare. 

Nu este loc pentru melancolii lungi, pentru depresii. 

Iar dacă ele ne încearcă, haideți la librărie să ne cumpărăm pixuri și creioane.

Nu reușim să scăpăm de tristețea ploilor lungi și a cerului plumburiu?

Soluția nu este o poezie de Bacovia꙳, nu....

Ci un film american, puțin mai vechi dar încă actual...

Un film cu multe nuanțe de culoare, cu straturi fine de umor și pozitivitate cât cuprinde.

Dacă nu l-ați văzut la vremea lui, acum este momentul.

Știu că mă repet, dar este filmul...toamnei. 

Aveți idei mai bune?

pentru trailer (prezentare): click aici

Iar pentru o Toamnă în New York un simplu click de mousse aici

________________________

(꙳) George Bacovia (1881-1957), poet format la școala simbolismului literar francez.

Plumb
Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.
 (1916)

___________________________

Happy to see you!_________________________

Everyone is back from vacation (at least, I think so!).

There are a few who are leaving now in search of quiet places, of lost islands. Happy for them!

We, the others with children, dogs, cats and some "stuffs", went crazy on crowded beaches, set up tents in steep slopes, ate pizza, icecream and other holiday "delicacies".

Now we're back to our business and me to ... Saigon.

The school will start soon and so our program in the rhythm of the train wheels: wake up, brush the teeth, breakfast, go to school, work, work, go to school, homework, dinner, brush the teeth, go to sleep. 
Instead of the train conductor's whistle, the alarm clock...
We're trying every time, harder and harder, but we're still doing it. Why?

Simple. 

source: Daily Express

Because it's so damn beautiful!Any start can be wonderful in its particular way.

Every season carries on its ray of light. It is up to us to turn it into a ray of sunshine, to give it the proper radiance. 

Autumn is the season of colors, of dreams, of school supplies.

There is no place for long melancholy, for depression.

And if the anxiety finds us, let's go to the bookstore to buy pens and pencils!

Can't we get off the sadness of the long rains? The sorrow of a sky in the colors of lead?

The solution is not a poem of Bacovia꙳, no way!...
There is an American film, an older one but still actual ...A film of many shades of color, of thin layers of humor and lots of positivity.

If you haven't seen it yet, now is the time.

source: Warner Bros.

I know I repeat myself, but it's the movie of the fall.

Any better ideas?

And, by the way, with two mouse clicks above you can see a funny trailer and hear a romantic <Autumn in New York>....

Have a wonderful week!
McL

______________________________________

(꙳) George Bacovia (1881-1957), Romanian symbolist poet

Lead

The coffins of lead were lying sound asleep,

And the lead flowers and the funeral clothes -
I stood alone in the vault ... and there was wind ...
And the wreaths of lead creaked.

Upturned my lead beloved lay asleep
On the lead flower ... and I began to call -
I stood alone by the corpse ... and it was cold ...
And the wings of lead drooped.
                                                 (English version by Valeriu Raut) 

Piñata

sursa: evenimenteprofi.ro

Originar din Mexic, jocul piñata este una dintre atracțiile petrecerilor pentru copii din întreaga lume. 

O figurină colorată se agață sus, în mijlocul spațiului petrecerii, la o înălțime suficient de mare astfel încât copiii să nu ajungă prea ușor la ea. În interiorul piñatei se ascund surprizele – confetti, bomboane sau mici jucării. Copiii trebuie să o lovească pe rând cu un băț special, până reușesc să o spargă și să obțină cadourile din interior. Dificultatea este sporită pentru cei mai mari dacă sunt legați cu o eșarfă la ochi și piñata e în mișcare.

sursa: PartyZone

Eu am descoperit-o aici în Vietnam la ziua de naștere a unui copil. 

Și mi-a venit în minte zilele acestea când fetița mea este plecată pentru prima dată într-o excursie de cinci zile cu școala.

sursa: Elephant Journal

Prima zi am suferit (în tăcere) ca o mamă care tocmai și-a trimis băiatul la armată. Prietenele apropiate mi-au trimis mesaje de încurajare la care... nu am răspuns. Am vorbit doar cu mama.

sursa: știrimondene.fanatik.ro

A doua zi, m-a năpădit grija. Ce va face ea acolo cu toți copiii ăia, unii prea activi, alții prea molâi, unii needucați, iar alții crescuți pe principiul că din experiențele proaste (cazi în cap, te julești etc) înveți mai bine decât din cele bune. Toate întrebările mele (fără răspuns) mi s-au suit în gât și s-au făcut nod. Sufocată de atâtea preocupări, am răspuns totuși (destul de politicos, zic eu) la câteva dintre mesajele prietenelor. Și...am vorbit cu mama. 

Revolt of Cairo

A treia zi, m-am revoltat. Cum să îmi ducă ei fata asta gingașă ca o prințesă în pădurea tropicală, la țânțari, păianjeni, șoareci și tot felul de lighioane care mai de care mai urâte și mai periculoase. Explicația că trebuie învățați de mici să fie independenți nu ține. Au timp, au o viață înainte. Nu e întotdeauna adevărat că atunci când arunci un copil în apă învață să înoate. Poate să se și înece, nu?

Ei bine, în tumultul gândurilor negre care îmi bântuiau capul precum un tren fantomă o gară de provincie, mi-am adus aminte de piñata.

Nu ar fi o idee bună să o  folosească și adulții în situații de stres? 

Mulți fac box și cu câteva  lovituri la sac se descarcă de energiile negative. 

Dar, după aceea, cum se energizeazã pozitiv? Nu știu, că nu practic sportul, ci doar mâncatul.

Poate tocmai de aici vine ideea mea "creață". 

1). Piñata o lovești cu putere. 

2). Ciocolata este considerată un bun remediu împotriva stresului și a depresiei. 

sursa: BluParty

Așa că ne putem confecționa o piñata rezistentă (sau o cumpărăm) și dăm în ea până o spargem.

Iar când o facem ferfeniță, vine și surpriza! 

Ne cad dulciurile în cap. 

Mâncăm bomboane pe săturate (că oricum nu ne vede nimeni) și ne trece oful.

Bună idee, nu? 

Ia să o sun pe mama!

❤O săptămână frumoasă!❤

Pentru mamele noastre, pe care le înțelegem mai bine când devenim și noi mame, un dar muzical: click aici. 

Nicolae, Moș sau Sfânt?

Este oficial. Fetița mea îl adoră pe Moș Nicolae. Atât de mult încât mi-a spus să nu îi mai zic Moș. Este Sfântul Nicolae. 

Nimeni nu l-a văzut, deci nu știm dacă e bătrân sau tânăr. 

Nu am înțeles de ce aceeași logică nu se aplică în cazul lui Moș Crăciun (chestia cu bătrânețea).

Sigur, sunt multe explicații dar eu m-am oprit la una.

Sfântul Nicolae are un statut aparte. Îi aduce doar ei daruri fiindcă mama e româncă iar tradiția există în România. Știu, nu există numai în România dar în familia noastră facem comparații cam între două țări, cel mult trei. 

În Italia este Befana care aduce daruri la copii, în timp ce Sfântul Nicolae rămâne...sfânt.

Bazilica San Nicola

Moaștele lui se află la Bari și jumătate din populația regiunii Puglia se numește Nicola.

Ideea este că, mici sau mari, ne place să ne simțim deosebiți. De câte ori nu vi s-a întâmplat să vă bucure mai mult un compliment legat de un aspect inedit al personalității voastre decât recunoașterea unui merit evident, dar comun celorlalți? 

Faptul ca Sfântul Nicolae s-a deranjat să vină aici la tropice la 36 de grade ca să aducă ciocolată și portocale și, deși este serbat de întreaga lume catolică, doar ei îi aduce daruri, îl face în ochii fetiței mele un erou, un Sfânt și nicidecum un Moș. Iar pe ea o face să se simtă deosebită. Să fie mândră atunci când explică la școală ce a primit în pantofiori în noaptea de cinci spre șase decembrie, o noapte obișnuită pentru toți ceilalți, dar tare lungă pentru ea care nu a închis un ochi în speranța de a-l auzi când deschide ușa balconului. În plus, Sfântul Nicolae este bun și darnic, este glumeț. Îi mută pantofii dintr-un loc în altul și îndeasă în ei tot ce interzice de obicei dentistul. 

În fiecare an există pericolul nuielușei, deși nimeni nu a văzut-o până acum. Deci, nu te poți relaxa ca și cu Moș Crăciun care, în cel mai rău caz, poate încurca acolo niște daruri, dar e puțin probabil chiar să te ocolească.

Iar în ce o privește pe fetița mea nu numai că nu i-a adus niciodată faimoasa nuielușă dar și umblă în lume după ea și asta fiindcă are un altfel de mamă.

Atunci, cum să îi spui Moș?

E sfânt. E mai mult. E Îngerul Copiilor.

Au început oficial sărbătorile și vă doresc numai bucurii și multă lumină.

sursa: Bliss Saigon Magazine

Săptămâna viitoare vă voi spune o poveste adevărată. Dintr-un Saigon nu prea îndepărtat. O istorie incredibilă în mijlocul unui dezastru de neconceput.

Până atunci, o săptămână frumoasă și...un ritm de sezon! O melodie pe care profesorul de engleză, care are jumătate din anii mei, a propus-o copiilor la școală iar fetița mea o fredonează tot timpul prin casă. O infuzie de tinerețe...

Cum obișnuia să spună Ioan Paul al II-lea, caută compania tinerilor și vei rămâne mereu tânăr.





Sper să vă placă și să vă înveselească începutul de săptămână. 

Pentru a o asculta: click aici 

https://www.youtube.com/watch?v=Dkq3LD-4pmM

  

Strada și culorile ei

sursa: OrangeSmile.com

Strada este un microunivers care poate defini o societate. Cu obiceiurile, regulile, libertățile, deschiderea sau bigotismul ei. 

O stradă multicoloră îți înlesnește zborul, îți dă aripi către o lume în schimbare. 

O stradă ternă îți omogenizează inima și îți acutizează punctul de vedere.
Da, strada este importantă. Este o mărturie iar, deseori, o mărturisire personală. De unde am plecat, încontro ne îndreptăm, unde am ajuns.
Există pentru fiecare dintre noi o stradă a copilăriei, cu jocuri, larmă și genunchi juliți.
Există o stradă a adolescenței, cu prima dragoste suspinată în fața unei ferestre deschise, cu prima despărțire la schimbarea unei adrese.
Există o stradă a primei maturități, cu grijile de zi cu zi care ne imunizează la schimbarea anotimpurilor.
Există o stradă a ultimei maturități, care ne dă dezinvoltura de a-i descoperi decorul și a ne bucura de reflexele sale sub soarele dimineții ori, în amurg, la lumina unui felinar.

Cu nostalgiile sufletului, astăzi ne întrebăm unde ne sunt străzile de odinioară, de ce nu mai avem vecini vigilenți care să ne raporteze orice mișcare din cartier iar copiii noștri nu mai au parteneri de joacă. 

Răul nu stă în Facebook. Dacă am mutat aici saluturile tipice de la ieșirea din bloc dimineața, sau discuțiile de seară de pe palier, cu sacoșele sprijinite pe podea, înseamnă că ceva ne lipsește.

Strada nu a dispărut. Doar s-a schimbat, iar noi nu am reușit să ne adaptăm. 

Strada, cu noi generații, cu noi sosiri în cartier se colorează în nuanțe mai aprinse, uneori țipătoare. Copiii noștri, generațiile de astăzi, au șansa de a învăța culorile curcubeului. Noi, cei crescuți în uniforme bleumarin, trebuie să învățăm cu ei și, mai ales, trebuie să îi înțelegem. Să ne lăsăm copiii să descopere lumea multicoloră din cartiere și din școli, să se certe și să se împace în alte limbi. 

Să nu ne amestecăm mai mult decât trebuie, să nu le distorsionăm mințile. Nu deținem noi adevărul universal. Ne place sau nu, lumea evoluează și, la fel, știința. 

Iar partea frumoasă de-abia urmează. 

Ni se dau răspunsuri la întrebări mai vechi, se dărâmă mituri și se desființează extremisme. 

Sursa: ADN Corpul uman- ROmedic

ADN-ul, această mare descoperire a secolului nostru, ne spune că suntem toți înrudiți, că nu există o rasă și, prin urmare, nu poate fi vorba de superioritatea unui om față de altul, nicio națiune nu este mai bună ca cealaltă. 

Ne-am amestecat de-a lungul istoriei și chiar dacă geografic suntem români, englezi, francezi, etiopieni, chinezi, la origine rămânem doar oameni înrudiți prin codul nostru genetic.

Iar copiii, fără explicațiile "înțelepte" ale adulților, se comportă firesc, așa cum cere inima. 

Cu ceva timp în urmă, o fetiță dintr-o școală italiană îmi povestea cât de antipatică îi era o colegă de-a ei de clasă. Se referea la o păpușică brunetă cu ochișorii ca măslinele negre, sosită de pe alte meleaguri. 

De ce îi era ea antipatică protagonistei noastre cu păr auriu și privire de culoarea cerului? Pentru că nu voia să împartă jucăriile cu ea și să îi dea să guste din pachetul ei de școală, care mirosea a condimente ciudate. Nici măcar o dată micuța școlăriță nervoasă nu a fãcut referire la culoarea pielii sau la trăsăturile fizice ale celeilalte. Poate doar o dată când mi-a zis cu năduf: "E antipatică ce mai, dar e frumoasă de pică!"

Ei, copiii ăștia....

Fiecare generație iese mai bine decât precedenta. Noi îi putem însoți în drumul lor dar gusturile și alegerile le aparțin. 

Să îi educăm frumos și, mai departe, să îi lăsăm în pace.

Children of the World - Amazon.com

"Puteți năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi

să-i faceţi asemenea vouă,

Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăbovește în ziua de ieri."

 (Kahlil Gibran, Profetul (1923) -traducere de Radu Cârneci)

Vă invit să începem săptămâna dansând pe străzile noastre colorate: https://www.youtube.com/watch?v=4iIooxxJ4wI    

Mie mi s-a părut un videoclip inspirat. Sper să vă inspire și pe voi și să aveți o săptămână frumoasă!

Ziua imposibilă...

Sunt zile în care sună ceasul deșteptător iar tu ești amorțit, parcă de-abia te-ai culcat.
Pătura are efectul unei îmbrățișări din care nu ai vrea să te desprinzi vreodată, poziția de somn pe care ți-ai găsit-o este cea ideală, iar ziua se prezintă ca o gaură neagră care abia așteaptă să te înghită.
Iar, apoi, cam toate o țin langa. 
Ca să economisești timp, nu mai încălzești laptele, îl torni în ceașcă direct, abia scos din frigider, și îți răcești toată cafeaua exact în ziua friguroasă în care contai să îți dezmorțești un pic sufletul. Asta în cel mai fericit caz, dacă nu ți-a dat cafeaua în foc și stai să speli aragazul înghițind cu noduri micul tău dejun improvizat. 
Te duci în baie să îți machezi pe fugă cearcănele nopții și mâneca de la bluză se agață de clanță provocându-ți o vânătaie frumoasă într-un loc perfect vizibil pentru ceilalți.

Ce să mai spun de situația când, în sfârșit, ești gata și ăluia mic, înfofolit pentru o zi de școală friguroasă (și afară și înăuntru!) îi vine din nou la toaletă. Dezbrăcarea și fuga...
Capacul la toate?
Știi că e ziua de curățenie iar aspiratorul nu este punctul tău forte.
Folosim un pic muzica?
Eu m-am informat și uitați ce am găsit. Potrivit unui studiu realizat de Spotify în colaborare cu psihologul David M. Greenberg, există anumite caracteristici pe care ar trebui să le aibă cântecele trezirii. 
- O CREȘTERE GRADUALĂ: melodiile care încep ușor și construiesc treptat sunete mai elaborate. Cu toții avem nevoie, mai mult sau mai puțin, de o revenire treptată la realitate.
-POZITIVITATE: Textul este important, odată ce ne trezim. Trebuie să fim bine motivați să ne confruntăm cu noi și cu lumea din jur.
-RITM: Este necesar un pic dacă mai vrem să ne și mișcăm. 

Soluția? Viva la Vida - Coldplay https://www.youtube.com/watch?v=dvgZkm1xWPE

Ce părere aveți?
Vi s-a întâmplat? Ce soluție ați aplicat ca să rupeți cercul vicios?

Și pentru că am vorbit de copii, iată darul meu pentru sfârșitul de săptămână: PĂLĂRIA CU POVEȘTI (2) - Toporul de aur

Lectură plăcută!