duminică, 27 ianuarie 2019

Cursa pierdută





Se apropie TET, anul nou vietnamez. Din nou.





Peste puțin timp începe Anul Porcului iar eu voi face poze pe bulevard la expoziția de flori.

Cu siguranță voi găsi subiecte frumoase, protagoniști "florali", aranjamente inedite și exotice.

Și nu numai...




Între timp, ne-am apucat de curățenie generală. Spălăm geamuri, apoi le pictăm. Totul cu entuziasmul copilăresc al așteptării. Anul nou asiatic este o sărbătoare de familie. Aici în Vietnam, în China sau în altă parte din Asia, unii (cei mai mulți) călătoresc spre locurile de baștină. Alții preferă să rămână unde se află (Saigon, în cazul nostru), bucurându-se de orașul care în sfârșit respiră, de o metropolă modernă cu cer senin și străzi liniștite.
Indiferent că pleacă sau rămân, saigonezii fac lucrurile cu calm. Așa cum le făceau și cantonezii. Continuă să muncească, să se bucure de o cafeluță cu gheață, să își plătească facturile, să meargă la cumpărături, să își facă poze cu copăceii înfloriți în culori de acadele, să tragă un pui de somn la prânz, lungiți pe scuterele lor.
Fără să vreau, mă gândesc la disperarea noastră a occidentalilor în preajma sărbătorilor de iarnă. Alergăm fără întrerupere dintr-un loc în altul, în pragul magazinelor pare că ne dăm sufletul si ne aprovizionăm cât pentru un secol. Totul cu nervi și cu ochii pe ceas. 
Este o cursă contra cronometru, încercăm să dăm utilitate maximă timpului, să îl "optimizăm", calculând unde putem economisi minute prețioase. 
sursa The Hero Journal
Întrebarea mea de aici, din mijlocul acestei lumi asiatice care, totuși, construiește zgârie-nori muncind zi și noapte, este una simplă: Ce facem cu timpul câștigat?
Ne întoarcem la cei dragi, petrecem mai mult timp cu cine are nevoie de noi, citim mai mult, răsfoim albume de amintiri, ne plimbăm prin locuri necunoscute?
Ce facem cu timpul? Îi dăm cu adevărat utilitate, îl optimizăm pentru suflet sau trăim pe repede înainte, intrând în cercul vicios al goanei după himere și al economiei de timp și de cuvinte?
Pentru că în timpul liber vorbim mult mai puțin cu ceilalți și trimitem mesaje cu îmbrățișări virtuale. Asta când nu considerăm ca un Like ne-a scutit de răspunderea unui dialog.
Nu este oare o cursă contra timpului pierdută din start? Și asta nu pentru că nu putem opri timpul, ci pentru că nu îi dăm valoarea cuvenită, nu îl transformăm în delicatețe, iubire, îmbrățișare, întâlnire.
Fiecare minut câștigat în cursa noastră de disperați prin viață ar trebui transformat într-un minut petrecut, chiar și la telefon, cu cineva drag.

O săptămână frumoasă și cu...spor!

(click aici pentru o piesă vintage cu o interpretă mereu modernă...)






   



luni, 21 ianuarie 2019

Cer prea mult?

sursa education-seattle pi
Printre caietele de școală ale fetiței mele există unul mărișor, format A4, destinat poeziei. În mod regulat, o dată pe lună, apare o poezie nouă. Dintr-o listă de cinci poezii copiii trebuie să aleagă una și să o scrie în caietul lor, frumos, fără ștersături sau corectări de orice fel. După care, timp de o săptămână se învață un pic câte un pic iar vineri se recită.
Poezia aleasă uneori este distractivă, alteori greoaie pentru un copil de câțiva ani dar, niciodată fără mesaj, fără un dram de învățătură sau cu vreo doză de modernism vulgar.
Este o lume aparte, un club al manierelor elegante într-o societate care ține cu tot dinadinsul să îți tehnologizeze sufletul. 
sursa emaze.com
Citindu-le, retrăiesc rime demult uitate,  descopăr idei pătrunzătoare precum lamele de cuțit.
Și, mai ales, mă trezesc spunându-i fetiței mele cât de utilă este poezia, fără a fi capabilă să îi explic de ce.

Spre deosebire de mine, greoaie în memorarea versurilor și uitucă în general, mica prințesă le învață cu un entuziasm debordant și le recită ori de câte ori are ocazia. 

Nu are nevoie de ajutorul meu, își trăiește singură emoțiile, sentimentele, își formează o viziune proprie asupra lumii. Chiar dacă nu înțelege încă semnificația tuturor cuvintelor. 
Dincolo de o barieră, uneori lingvistică, există o IDEE, un sentiment, o trăire care ajung la inima cititorului cu cadența și ritmul unei melodii universale.

Poezia este un tip de iluminare.

Mi-ar plăcea să trăiesc într-o țară al cărei președinte să citeze din clasici nu numai la aniversări (comemorări), și nu numai cu texte patriotice.
Mi-ar plăcea ca presa din acea țară să folosească o aniversare (sau o comemorare) nu pentru a face o analiză de cancan a destinului unui scriitor/poet, ci pentru a-i prezenta creația vieții ca o sursă de inspirație și o cheie de interpretare a lumii.

Am deveni o lume care pleacă de la valoare pentru a crea valoare.

Cer prea mult?

O săptămână frumoasă! (click aici)
________________________________________________________________________________

Spune-mi ceva, după vorbele-acele
Tânjesc de-o vecie. Oricare din ele,
Dulce-nfioarã inima mea.
Spune-mi ceva …
Spune-mi ceva. Nimeni n-aude, nu știe,
Straniu, vorbele tale leagănă-adie.
Ca și o floare, vorbele tale m-ar mângâia.

Spune-mi ceva …
                                                           (Adam Asnyk - Spune-mi ceva)


Sunt clipe când toate le am...
Tăcute, duioase psihoze -
Frumoase povești
ca visuri de roze...
Momente când toate le am.

Iată, sunt clipe când
toate le am...
Viața se duce-n șir de cuvinte -
Un cântec de mult...
înainte...

Momente când toate le am...

                                                          (George Bacovia - În fericire) 


Iubire, bibelou de porțelan,
Obiect cu existență efemeră,
Te regăsesc pe-aceeași etajeră
Pe care te-am lăsat acum un an... 

Îți mulțumesc!...
Dar cum?... Ce s-a-întâmplat?...
Ce suflet caritabil te-a păstrat
În lipsa mea,
În lipsa ei,
În lipsa noastră?...
Ce demon alb,
Ce pasăre albastră
Ți-a stat de veghe-atâta timp
Și te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Și nu te-ai prăfuit?...

Iubire, bibelou de porțelan,
Obiect de preț cu smalțul nepătat,
Rămâi pe loc acolo unde ești...
Să nu te miști...
Și dacă ne iubești -
O!... dacă ne iubești cu-adevărat -
Așteaptă-ne la fel încă un an...
Un an măcar...
Atât...
Un singur an...

Iubire, bibelou de porțelan!...

                                                (Ion Minulescu - Romanță fără ecou)

   

luni, 14 ianuarie 2019

2019


A început un nou an. Am pregătit mese tradiționale, am desfăcut cadouri, ne-am întâlnit cu rude și prieteni, ne-am plimbat, am mers în excursii, am râs sau ne-am emoționat peste măsură.

sursa:GirlTalkHQ
Am făcut bilanțuri și ne-am propus obiective pentru 2019. 
Acum casa e goală, bradul a dispărut, coronițele și beteala sunt în cutii etichetate, undeva la subsol sau în vreo debara din casă. 
2019 nu mai este așa nou. Este în plină derulare!
Iar noi ne-am reînceput rutina zilnică. 
Cu oboseala acumulată în concediu (fiindcă concediile de sărbători sunt uneori mai stresante decât zilele de muncă!), cu frig și apatie.
Ce am putea face? Ceva simplu?
Haideți să ne "schimbăm", să tăiem nu pisica, ci părul.
Deabyday ne dă câteva sugestii:
sursa: De Agostini(Travel)
Simplitate
Un stil ușor de purtat și de...păstrat. Nu este recomandat fețelor foarte lungi dar reprezintă o coafură perfectă pentru femeile cu un ritm frenetic de viață. Tunsoarea este foarte ușor de întreținut.
 
sursa DeAgostini(Travel)
Îndrăzneală... colorată!
Nu arată un bob scurt ca ceva special? Îndrăzniți mai mult și optați pentru ... Foc! Iată o coafură care cu siguranță nu va trece neobservată.

sursa DeAgostini(Travel)

Frumusețe naturală
O linie simplă dar elegantă, practică dar plină de grație. O coafură care scoate în evidentă frumusețea naturală, ascunsă în fiecare dintre noi.

sursa DeAgostini(Travel)
Pentru femeile cu un caracter puternic
Este o schimbare drastică, o coafură foarte masculină. Un stil potrivit femeilor puternice și dure, perfect pentru cele care doresc să fie mereu ordonate și elegante.

sursa DeAgostini(Travel)
Stil urban
Scoateți la lumină stilul urban și arătați-vă lumii cu o tunsoare fresh, tinerească!

Trăiască asimetria! 
Iată o coafură care nu se demodează niciodată. Ne putem juca cu culorile pentru a crea un efect și mai modern!

Scurt ... cât mai scurt!
Mai scurt decât atât nici că se poate! Este o coafură potrivită trăsăturilor fine și grațioase.

Dacă ideile de mai sus nu vă "gâdilă" simțul artistic și nu vă scot din toropeala iernii, atunci așezați-vă comod și ascultați un pic de muzică!
Un super videoclip aici (click)


sursa: Thrivel Global


O săptămână splendidă!


duminică, 6 ianuarie 2019

EPIFANIA cu...tradiții

Epifania sau Teofania (din grecescul theophania, însemnând "apariția / arătarea lui Dumnezeu") este unul dintre Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe, sărbătorit pe 6 ianuarie. Este praznicul care dezvăluie Sfânta Treime lumii, prin Botezul Domnului. Este cunoscut în popor și cu numele de Bobotează.

Se încheie o perioadă de sărbători în familie, cu pace și armonie sufletească. Se redescoperă tradițiile și se trăiesc cu înțelepciunea adultului sau cu nerăbdarea copilului.   
Conform unei vechi tradiții, în ziua Bobotezei, după Sfânta Liturghie, preotul  face slujba de sfințire a apei pe malul celui mai mare râu sau fluviu din locul respectiv. După sfințirea apei, aruncă în apa râului o cruce mare (în secolele trecute aceasta era uneori dintr-un metal prețios). Un număr de bărbați mai destoinici pornesc să recupereze crucea, căutând-o în apele înghețate. Primul care o găsește primește binecuvântarea preotului sau a episcopului. În vechime, cel care găsea primul crucea și o aducea la mal primea și daruri de la domnitorul țării și era ținut la mare cinste de către ceilalți. O tradiție care s-a păstrat până în ziua de astăzi. 

La catolici, 6 ianuarie, Epifania, comemorează venirea magilor la pruncul Iisus. 
În această zi, în iesle, cei trei Crai de la Răsărit sunt așezați în fața Familiei sfinte.
Iar în noaptea de dinainte, copiii merg la culcare devreme fiindcă trebuie să vină Befana.


Legenda băbuței care înconjoară lumea în zbor pe măturoiul ei este legată de călătoria magilor. 

Se spune că bătrânica i-ar fi întâlnit pe drum și ar fi decis să îi urmeze până la ieslea sfântă. 

Apoi ar fi renunțat și când, în cele din urmă s-ar fi decis să ajungă din urmă caravana, ar fi fost totul prea târziu iar ea prea departe. 

sursa: Catalyst Images
Așa că de atunci, supărată ca nu a reușit să îl întâlnească pe pruncul Iisus, vrăjitoarea cu mătura noduroasă nu face decât să umble prin lume că să ducă dulciuri la copii (sau cărbuni din zahăr, daca nu au fost cuminți).

De ce este reprezentată ca o băbuță înfricoșătoare și acoperită de funingine?
Fiindcă simbolizează anul vechi... de aruncat...
Chiar dacă noi nu aruncăm nimic, ne păstram amintirile, trăirile, senzațiile, bucuriile și durerile.
Tradițiile sunt vechi și îndeamnă la constanță și respect.
În anumite zile din an, multe popoare serbează același eveniment, cu aceeași semnificație, în forme și ritualuri diferite. 
Vă mai aduceți aminte de Tortul Regelui la francezi?
Dacă nu, vă invit să citiți despre obiceiul lor aici.

Vouă ce anume vă place din obiceiurile locurilor în care trăiți acum sau pe unde v-au purtat pașii în călătoria vieții?


POST SCRIPTUM
Nu-i așa ca e o lume frumoasă? 

Haideți să ne-o spunem mai des și să ne-o amintim prin muzică click aici




 

Sã atingi inimi...

artist Dimitra Milan V-ați întrebat vreodată ce simte un artist atunci când mii de oameni îi citesc opera, când lumea îi fredonează ref...