Urãri...

Wishes and fireflies by Marianna Foster
Saatchi Art

  A mai trecut un an. 

Unii cresc, alții îmbãtrânesc, vrând-nevrând timpul zboarã.

Lumea pare mai detașatã de tot ce  înseamnã (cu adevãrat) bunãtate, empatie, valoare, credințã. 

Trãim încrâncenați, nu ne mai ascultãm unii pe alții, suntem cei mai frumoși și cei mai deștepți din Univers și nu mai avem nevoie de nimeni și de nimic.

Frica constantã de a pierde o parte din comoditãțile cu care ne-am obișnuit ne-a anesteziat simțurile esențiale de supraviețuire ca individ, ca specie: simțul dreptãții, al echitãții, al respectului pentru efort, muncã și sacrificii, rezistența dublatã de luptã împotriva Rãului.

Admirãm cãlãi și dãm vina pe victime, mitul bãrbatului cu trup cãlit de ape înghețate ne corupe imaginația.

Vedem filme care nu ne învațã nimic, mergem la piese de teatru care mutileazã opere clasice, ascultãm muzica unor foarte tineri artiști supãrați pe o viațã pe care de-abia au început sã o trãiascã, aplaudãm contestațiile unor mimi ai democrației.

Trãdãm încrederea celorlalți, uitãm de cei dragi, pãrãsim prietenii cu ușurința cu care dãm pagina unei reviste de modã. 

Suntem vaccinați contra Binelui și rãmânem total expuși la Rãu.

Și uite așa ajungem sã nu mai fim capabili sã descifrãm mici semne ale destinului: un scurt mesaj trimis de departe doar spre a ne dãrui liniște, o întâlnire neașteptatã ce poate fi începutul unei lungi prietenii, un pas greșit care poate conduce cãtre un drum nou.

Nimic din toate astea nu ne mai sensibilizeazã, nimic nu ne mai atinge sufletul.

Mos Crãciun nu existã și o spunem unor copii de cinci ani, desenele animate ale lui Disney sunt depãșite și e mai bine sã crești cu gesturi agresive și povești fãrã happy-end ca sã începi de mic sã te obișnuiești cu viața. Creștem astfel copii cinici, anesteziați la mici bucurii, mari visuri ori trecãtoare tristeți și ne întrebãm de ce ca adulți nimic nu îi atinge și se entuziasmeazã  doar în cãutarea unei perfecțiuni absolute schimonosindu-și trupurile și, mai departe, sufletele.

Un cerc complet al Rãului, al Urâtului, al neputinței și al furiei. Da, al furiei, cãci continuãm zi de zi sã ne revãrsãm frustrãrile personale în relațiile cu ceilalți, în propriile alegeri, în politicã. Mai ales în politicã!

În aceste condiții ce se mai poate ura la început de An Nou? Ce subiecte mai pot fi gãsite pentru a descreți frunți fãrã a pãrea deplasate, rupte din contextul vieții obișnuite, penibile ori patetice?

Și ce cuvinte mai pot fi spuse care sã nu parã sloganuri ori sfaturi motivaționale scrise de vedete ale comunicãrii moderne?

Cu toate ideile și observațiile astea în minte am lãsat sã treacã timp, neștiind ce sã scriu, ce sã spun, ce sã urez.

Am renunțat. Mi se pãrea cã nimic nu mai are rost, cã totul e deplasat.

Dar...

Prima zi a anului mi-a dãruit douã momente incredibile: 

Concertul italian de Anul Nou de la Teatrul La Fenice din Veneția, dirijor Daniel Harding  

și, evident, 

faimosul Concertul al Filarmonicii din Viena, sub bagheta maestrului Riccardo Muti.

Și am vãzut frumosul în deplina sa armonie, în culori pastelate și fraze muzicale cadențate.

Rouã pe o pânzã de paianjen

 Și ochii inimii s-au deschis...

Am realizat cã pentru  fiecare gram de noroi  existã o picãturã de rouã, cã speranța poate învinge teama, cã lumina adevãratã pãtrunde întunericul profund, cã frumusețea adeseori este surprinzãtoare și, de cele mai multe ori, persistentã.

Iar noi putem fi purtãtori de frumusețe.

Cãci:

"Fericirea este o stare de spirit. Ea depinde de felul în care privești lucrurile."

Urarea mea pentru fiecare cititor în parte este tot în cuvintele Maestrului animației:

"În primul rând, gândește. În al doilea rând, crede. În al treilea rând, viseazã. Și în sfârșit, îndrãznește."

La Mulți Ani! 

Fericirea...

Aceastã melodie mã emoționa teribil în anii 80, la ceaiurile și zilele de naștere organizate în apartamentele noastre comuniste. Alte vremuri, altã muzicã. Și atunci ca și acum versurile romantice și ritmurile lente îi duceau la disperare pe colegii rockeri. (😉)

(click aici)

Am reascultat-o și am simțit aceeași emoție.

În copilãria noastrã eram incomparabil mai naivi decât cei de astãzi. Nu cred cã era chiar atât de bine din multe puncte de vedere. Tinerii lumii noastre sunt mai informați decãt eram noi și, prin urmare, mai emancipați, sunt mai pregãtiți sã înfrunte viața în nuanțele ei, de multe ori, deloc colorate.

Ceea ce îmi pare rãu, însã, e cã în acest proces de maturizare rapidã pierd o naivitate sãnãtoasã, un soi de optimism încurajat de bine, de frumos, de aspirații înalte, o energie care dã aripi la orice, o bucurie legatã de obiective îndrãznețe, un vis ascuns al unei iubiri neașteptate, al unei fericiri surprinzãtoare.

Astãzi când demolãm orice ideal, aproape tot ce e frumos și delicat se transformã în utopie. Un zâmbet de superioritate, o grimasã indulgentã cu visãtorii lumii noastre. 

Cu toate adaptãrile cinematografice ale unor cãrți din care mai rãmân valabile doar titlurile, cu toate nuanțele ușor sarcastice care se dau unor gesturi de curtoazie fireascã, cu cenzurarea modurilor ușor arhaice de adresare, cu ștergerea unor obiceiuri neconforme modernitãții, se pierd ușor deprinderile curtenitoare ale iubirii, se ascund lacrimile de emoție, se încurajeazã un cinism definit pragmatism.

Repet, nu mi-e dor de TOT ceea ce a fost, îmi place ce am câștigat și am învãțat prin deschiderea cãtre lume, dar aș vrea sã nu pierdem pe drum ceea ce ne definește ca ființe sensibile, cu patos și pasiuni, mereu vii chiar și prin romantismul nostru cel (ușor) desuet.

De ce mã gândesc acum la un asemenea subiect?

Simplu, pentru cã începe vacanța de varã cu întâlnirile ei, cu povești despre șuete și îndrãgostiri, despre momente surprinzãtoare de fericire. Acea fericire pe care o cãutãm oriunde și oricând. Chiar și în vacanțã. 

O fericire, dupã cum se vede, exterioarã, rareori la purtãtor.

Dar...

Vine vacanța. Purtați-vã fericirea cu voi. 

Și.... nu uitați sã citiți. Oriunde, oricând. 

Dacã veți vizita alte locuri, vizitați-le și librãriile.

Cum spunea un personaj de film, nimeni nu se simte niciodatã singur într-o librãrie.

Vacanțã plãcutã, tuturor.

Pe curând!

Exercițiu de fericire...(2)

"Vine vacanța cu trenul din Franța", obișnuia să glumească bunicul meu.

Nu știu exact cu ce tren vine, dar simt că se apropie. O simt!

Așa că astăzi încheiem regulile noastre de fericire cu ultimele șase enunțate de Ilaria Vergine, psihoterapeut și analist bioenergetician:

7) Faceți ceva nou și diferit

Să ne jucăm un pic ne permite să ne apreciem mai mult, să ne dezvoltăm încrederea în propriile capacități și talente. Fără a îndrăzni să facem ceva nou, nu vom vom cunoaște (și nici lărgi) propriile orizonturi, nu ne vom dezvolta creativitatea.

Protagonista cărții  "Pentru zece minute"  într-un anumit moment al vieții întâlnește un psihoterapeut care îi propune să își dedice zece minute pe zi, timp de o lună, pentru a face ceva ce nu a mai făcut niciodată. Iar de aici încolo personajul începe să trăiască cu adevărat, punând în mișcare noi energii.

Exemplu: Haideți să facem ceva ce ne-ar plăcea și nu am încercat niciodată. Haideți să învățăm flamenco, să schimbăm traseul spre servici, să luăm bicicleta și nu mașina, să pregătim o rețetă de mâncare asiatică. 

8) Petreceți mai mult timp "deconectat"

A trăi fără internet în societatea noastră este aproape imposibil și, mai presus de toate, nu prea are sens. Tehnologia are părțile sale pozitive. Cu toate acestea, pentru a fi cu adevărat fericit, este important să nu abuzăm de  social media și să nu ținem chiar mereu la îndemână celularul. Riscăm să ne pierdem simțul relațiilor cu alții și, implicit, contactul cu realitatea.

Exemplu: Dacă în timpul unei cine oamenii își monitorizează constant telefoanele, există cu siguranță ceva în neregulă acolo. Același lucru este valabil dacă suntem la o petrecere și în loc să ne distrăm și să ne bucurăm de fiecare moment împreună cu ceilalți, facem fotografii cu singurul scop de a le posta pe Instagram. Aceea este o aparență, un gest ostentativ care nu are legătură cu fericirea. 

9) Găsiți timp și loc pentru a face mișcare, a respira și a descărca energia negativă 

Acumulăm stres și tensiune și trăim de cele mai multe ori în spații închise și haotice. Trebuie să ne recuperăm corpul, să îl simțim, să îl activăm. Totul prin mișcare. Mișcarea trebuie să devină o parte esențială a  rutinei zilnice, în aceeași măsură precum munca și somnul. Dacă mișcarea este importantă pentru sănătatea noastră fizică și emoțională, respirația reprezintă un "radar" care ne permite să înțelegem ceea ce simțim. Dacă suntem relaxați și calmi, respirația este ușoară, în timp ce în stări de emoție profundă devine mai rapidă și mai intensă. Dacă ne este frică, inspirăm continuu și, de cele mai multe ori, ne "ținem" respirația. Dacă suntem tensionați, respirația este superficială. Dacă ne "ascultăm", ne putem regla ritmul respirației și, prin aceasta, ne putem liniști.
Exemplu: Plimbare în parc, mers cu bicicleta, exerciții de yoga, alergare. Acestea sunt doar câteva exemple, fiecare își poate găsi propriul mod de a-și menține corpul sănătos și mintea activă. Dacă suntem foarte nervoși sau obosiți, să ne așezăm pentru o clipă, să pregătim un ceai din plante și să respirăm adânc: să redevenim conștienți de corpul nostru, de tot ceea ce simțim și trăim.

10) Nu fiți reținuți, declarați-vă sentimentele, arătați-le celor pe care îi iubiți

Se poate întâmpla ca din teamă, rușine, inhibiție, să nu putem exprima ceea ce simțim. Exprimarea sentimentelor ne permite să redobândim contactul cu noi înșine. Nu trebuie să ne fie rușine de sensibilitatea noastră, deseori când îi pierdem pe cei dragi realizăm că am greșit în a nu le demonstra afecțiune, în a nu le declara întreaga noastră dragoste. Emoțiile nu trebuie înăbușite chiar dacă sunt negative, cum ar fi furia sau tristețea. Ceea ce nu exprimăm direct se manifestă prin alte căi care nu ne fac bine nici fizic și nici psihic.

Exemplu: Să încheiem convorbirea telefonică cu cineva drag spunând te iubesc. Să spunem un te iubesc neașteptat părinților noștri. Dacă suntem triști sau chiar furioși din cauza unei discuții cu cineva anume, ignorând situația sau pretinzând că nimic nu s-a întâmplat, cu siguranță nu ne va face să ne simțim mai bine. Cealaltă persoană trebuie să cunoască adevărul, să fie parte în această stare de supărare.

11) Trăiți acum și aici, fără prea multe așteptări

Avem tendința de a ne face iluzii cu privire la alții și dacă ceea ce fac interlocutorii noștri nu coincide cu așteptările noastre rămânem profund dezamăgiți. Alteori, în loc să trăim în prezent, ne găsim prinși în capcana unor experiențe trecute sau ne proiectăm într-un viitor idealizat, pierzând din vedere ceea ce de fapt ni se întâmplă. Este important să ne "predăm prezentului", să renunțăm la control și să primim ceea ce vine chiar dacă nu corespunde schematizărilor noastre.

Exemplu: O femeie cunoaște un bărbat, îl place, dar așteaptă ca acesta să facă primul pas și să propună o ieșire in doi; așteaptă ca partenerul să-i dăruiască ceva unic, un cadou inedit; ar vrea să iasă undeva cu o prietenă dar așteaptă ca aceasta să o sune; se așteaptă ca șeful să o felicite și o doare că acesta nu o face chiar dacă poate își exprimă aprecierea în alt mod, oferindu-i un nou proiect de muncă. Trebuie să ne eliberăm de aceste scheme, altfel vom fi mereu dezamăgiți dacă cei din jur nu se vor conforma așteptărilor noastre.

Sursa: US - Wall Street Journal

12) Respectați-i pe alții, pretindeți respect și aveți încredere în intuiție

Să știi să spui nu, ce mare lucru!

Trebuie să  ne facem respectați, să nu acceptăm situații care nu ne convin. Numai așa ne vom putea apăra, vom putea stabili niște limite de apărare, niște hotare de nedepășit. Încrederea în propria intuiție este, de asemenea, extrem de importantă. Ca și în cazul animalelor - continuă psihoterapeutul - intuiția ne conduce și ne avertizează cu privire la prezența unor potențiale pericole. Să ne antrenăm să o urmăm!

Exemplu: În acest an am dori să facem o vacanță la munte, dar partenerul nostru preferă marea. Este momentul găsirii unui compromis și nicidecum al acceptării unei decizii fără a exprima măcar propria dorință. În ceea ce privește intuiția, să fim atenți la ceea ce simțim, la senzațiile noastre: corpul nu minte.

Acestea fiind zise, că suntem de acord sau nu cu sfaturile specialistului, că le-am pus deja  în aplicare sau nici prin cap nu ne dă să le urmăm, rămâne fix punctul de plecare: Fericirea.

Vă doresc să fiți fericiți mereu, în fiecare zi să vă luminați cu soarele și să vă liniștiți cu luna, să aveți pururea inima sănătoasă (și la propriu și la figurat!) și mintea ageră.

Vacanță plăcută!

Și nu uitați: 

Pentru  un pic de fericire muzicală: click aici

Exercițiu de fericire...(1)

Se apropie vacanța. Unele școli și-au închis porțile, altele mai au puțin. Asta pentru copii. Dar și noi adulții avem "momentul" nostru.

Vacanța este legată de sentimentul acela de libertate pe care ți-l dă marea, muntele, orice fel de excursie sau simplul fapt că nu pui de cu seară ceasul deșteptător (sau, mai nou, alarma celularului).
Iar sentimentul de libertate induce... fericire. 
Plecând de la această afirmație, m-am gândit să caut ceva interesant despre fericire. Mai ales că întâlnesc destui oameni cărora le este teamă să folosească acest cuvânt, în aparență simplu, absolut deloc sofisticat, pentru a-și descrie starea de bine pe care o trăiesc. Vorbesc despre noroc, despre un moment de grație, despre împlinire, satisfacție și câte și mai câte, dar nu vorbesc despre fericire.
Poate nu sunt fericiți sau, nu au înțeles încă ce înseamnă cu adevărat fericirea.
Sau, pur și simplu, nu știu cum să și-o făurească, să o modeleze un pic. 

Nu există o rețetă valabilă pentru toată lumea, dar cu siguranță există anumite comportamente care ne ajută să începem a ne  simți un pic mai bine cu noi înșine și cu ceilalți. Fericirea se poate practica zilnic, chiar este recomandat să o facem.

Ilaria Vergine, psihoterapeut și analist bioenergetician ne dă 12 reguli. 
Iată primele 6  :

sursa:123RF.com

1) Așezați-vă comod în situația dată

Dacă avem un scaun, putem alege cum să stăm. Unii stau cu spatele drept, alții preferă să se sprijine de spătar, eventual să își întindă picioarele. Modul în care ne poziționăm arată cât de confortabil suntem într-o situație și cât de mult spațiu ne permitem să ocupăm. Nu avem întotdeauna posibilitatea de a "schimba" scaunul (pentru a rămâne în metaforă), dar ceea ce contează este să ne ascultăm și să fim cinstiți cu noi înșine, alegând să facem mișcări care ne permit o anumită doză de confort.

Exemplu: Ești într-o relație în care nu te simți apreciat și te încăpățânezi să o continui numai din teama de a nu rămâne singur. Să te așezi confortabil înseamnă să înfrunți situația respectivă, să încerci să o schimbi, să găsești curajul de a modifica ceea se poate, să te confrunți cu partenerul și să îți pui întrebări cu privire la propriile așteptări și dorințe.

2) Ajutați "copilul interior"

Alexander Lowen, tatăl analizei bioenergetice, obișnuia să spună că "în fiecare dintre noi există un copil care a fost cândva nevinovat și liber și care știe că fericirea este un dar al vieții". Copilul interior este forța și încărcătura noastră vitală. Odată ce am crescut, avem șansa de a deveni "părinții" noștri, de a fi deveni mai puțin rigizi și de a fi mai deschiși către vocea noastră interioară pe care o neglijăm constant și care reprezintă cea mai autentică parte din noi.

Exemplu: Vreau să pornesc muzica și să dansez în cameră, dar nu o fac pentru că pierd timpul sau pentru că sunt prea bătrân ca să fac așa ceva. Ascultându-ne instinctul ne va face bine. Precum un părinte înțelept și afectuos, putem să-i permitem copilului din noi să se joace sau să-l liniștim și să îi dăm încredere în propria-i valoare atunci când răni mai vechi se redeschid.

3) Scrieți și focalizați-vă dorințele

Să ne găsim un mic spațiu pentru a scrie unde dorim să ajungem și care sunt obiectivele de atins. Un simplu moment de concentrare care ne permite o analiză profundă și ne ajută să înțelegem dacă suntem pe calea cea bună. Cu această ocazie putem recunoaște așa-numitele gânduri toxice și le putem imediat elimina.
Exemplu: Într-un caiet putem enumera ceea ce ne-am dori să facem, cum ar fi "ruta farurilor din Galicia" sau un curs de scufundări. La fel putem face cu gândurile negative de tipul "nu e bine așa cum sunt eu" sau "acea persoană are ceva împotriva mea". În acest fel vom ști pe ce trebuie să ne concentrăm și ce anume e necesar să eliminăm.

4) Practicați bunătatea

Pare banal dar  a fi buni cu ceilalți și cu noi înșine ne permite să renunțăm la anumite rezerve, să empatizăm cu ceilalți, să acceptăm anumite părți din noi care nu ne plac. Pentru a reuși este esențial să ne antrenăm compasiunea, iertarea, să nu rămânem ancorați în dureri și resentimente.
Exemplu: Să încercăm să ne scriem nouă înșine o scrisoare de dragoste în care să ne mulțumim și să ne iertăm lipsurile, sau să ne exersăm bunătatea printr-un zâmbet sau un gest amabil către un necunoscut.

sursa: The BridgeMaker

5) Bucurați-vă de lucrurile mărunte

Deseori considerăm că un anumit lucru ni se cuvine, că  reprezintă un drept de la sine înțeles și așa nu reușim să prețuim și să ne bucurăm de ceea ce avem. Recunoștința pentru ceea ce ne este dat să trăim este legată de ... fericire. Intrinsec și indisolubil. Este important să ne întoarcem la esențial, să ne lăsăm uimiți de frumusețea prezentă în viața noastră de zi cu zi.

Exemplu: Putem încerca să scriem unul sau mai multe lucruri pentru care suntem recunoscători sau, înainte de culcare, ne putem gândi la un eveniment plăcut care s-a întâmplat în timpul zilei: un apus de soare deosebit, un "mulțumesc" din partea unui coleg sau râsul năstrușnic al propriului copil.

6) Hrăniți-vă cu îmbrățișări și relații pozitive

Prieteniile pozitive sunt familia pe care ne-o alegem și, după cum arată o serie de studii, îi fac pe oameni fericiți, chiar mai fericiți decât obținerea unor rezultate academice. Desigur, cei care care ne iubesc sunt o hrană pentru viața noastră, un "balsam" care vindecă și calmează. În momente de tristețe căldura unei voci și o strânsă îmbrățișare sunt foarte importante. Tot la fel de important este să ne ocupam noi înșine de noi fără să ne simțim deloc vinovați că o facem. Merităm momente de pauză.
Exemplu: Dacă trecem prin momente dificile și ne simțim blocați în tristețea noastră, este important să știm să cerem ajutor, căutând mângâierea unui prieten. Prezența și îmbrățișarea lui vor fi fundamentale. De asemenea, trebuie să învățăm să ne "alintăm" un pic: o cafeluță într-un bar, o tunsoare la coafor, cititul unei cărți pe o bancă în parc, o muzică bună ascultată pe înserate, un masaj programat în ultimul moment...

Să nu așteptăm ca alții să ne "hrănească" cu pozitivitate.

(- continuarea săptămâna viitoare -)

"Fericiți nu sunt cei care au ce-i mai bun din toate, ci aceia care scot ce e mai bun din ceea ce au".

(Khalil Gibran)

O săptămână cu multă fericire!

pentru o doză asiatică de fericire: click aici

Depresia de iarnã

autor Erin Hansen, pictor expresionist

La începutul lui septembrie am vorbit despre emoții de toamnă. Sau, astenie. Poezia lui Nichita, muzica lui Alifantis și rechizitele școlare ca antidot al depresiei. 

Dar toamna este doar începutul, o simplă tranziție de la vară la iarnă. 

De-abia am început coborârea spre frig și întuneric. Suntem doar în noiembrie!

sursa: Pinterest

Optimiștii vor spune că mai avem un pic până la Crăciun când facem sarmale și ne îmbrăcăm în roșu, culoare pozitivă prin excelență.

Roșul, se știe, este considerat un stimulent general, el provoacă, mobilizează, incită la acțiune, induce vitalitate, curaj și încredere în sine. Fiind o culoare caldă, puternică, intensă, energizantă, este indicată în cazul asteniei, dar și a răcelii sau gripei, a durerilor reumatice, a anemiei.

Sursa: Adevãrul

Toate bune, nimic de contestat, vor replica pesimiștii. Doar că sărbătorile reprezintă UN MOMENT dintr-un lung sezon de frig și izolare afectivă.

Depresia de iarna este cel mai des legată de scăderea volumului de lumină, scurtarea zilelor și lipsa mișcării fizice. 

sursa: CNN.com

Fie că vorbim de factori de mediu, sau psihologici (cei din străinătate care mă citesc știu mai bine decât alții semnificația cuvântului dor), tristețea vine și pune stăpânire pe tot. Și atunci ce-i de făcut?

Am citit niște materiale interesante pe această temă și vă propun câteva soluții. Unele sunt surprinzătoare, altele clasice. 

1) Înconjurați de "verde" 

Un studiu efectuat de o echipă de cercetători de la Universitatea de Stat din Washington a arătat că plantele nu doar ameliorează calitatea aerului, ci și măresc abilitățile de studiu, ridică nivelul de atenție, îmbunătățesc concentrarea, diminuează stresul, duc la creșterea productivității. Conform cromoterapiei, culoarea verde dă energie și calmează anxietatea.

2). Băi aromatice cu rozmarin Starea proastă și apatia pot fi îndepărtate cu o baie la care ați adăugat câteva picături de ulei esențial de rozmarin diluat într-o lingură de miere sau lapte. Este o rețetă simplă care permite distribuirea uniformă a uleiului în apă și, prin urmare, valorificarea la maximum a proprietăților sale de tonifiere și stimulare a circulației.

3). Full de vitamine 

Dacă simțiți în mod nefast schimbarea sezonului, va fi cu siguranță benefică o creștere a aportului de vitamina C și vitamina B6. Sunt cele care reglează metabolismul energetic, prin urmare deosebit de utile în cazul oboselii fizice și mentale. În plus, vitamina C (citrice, kiwi) fortifică sistemul imunitar, în timp ce B6 (linte, cereale integrale, ouă, banane) stimulează funcțiile creierului.

Dacă nu se ajunge la doza zilnică necesară, specialiștii recomandă și integratorii alimentari.

sursa: doc.ro

4). Automasajul

Toamna, pielea are nevoie de un impuls de vitalitate adică, simplu spus, de un aport major de oxigen. Pentru a i-l furniza, ajutând astfel  regenerarea celulară, o metodă eficace ar fi masajul cu cremă sau ser. Linda Rinaldi, facialist, explică cum se face: «Pornind de la baza gâtului, strângeți ușor pielea între degetul mare și celelalte degete, continuând cu mișcări simple dinspre interior spre exterior și în direcție mereu ascendentă».

Sursa: știri tvr

5). Combaterea sindromului de lene

Plimbarea în pas vioi, pedalarea timp de cel puțin o jumătate de oră, tonifică nu numai corpul, ci și spiritul. De fapt, în timpul unui exercițiu fizic, organismul produce endorfine, adică acele proteine prietenoase care ne scapă de frică, anxietate, depresie. Reglează anumiți hormoni și creează bună dispoziție. Fericire și relaxare.

Aceleași efecte, uneori chiar amplificate, se obțin cu dans sau cu o sesiune de gimnastică aerobică.

Sfaturile sunt multe, eu am extras câteva mai interesante.

Scenă din filmul Sunetul muzicii

Dar dacă am încheiat cu fericirea, eu personal mă gândesc și la o prăjitură de ciocolată, la puțin ardei iute într-un sos, la un suc de morcov cu ginseng, la o melodie de dragoste, la un film romantic, la o îmbrățișare dragă, la o mângâiere pe păr, la o adiere de parfum bun.

Voi la ce vă gândiți? 

Aștept eventuale răspunsuri aici, în cafeneaua noastră virtuală. Pe Facebook discutăm altele.

alexander-liberman-coco-chanel-paris-1951-courtesy-howard-greenberg-gallery

"Fericirea nu e altceva decât parfumul sufletului tău."

(Coco Chanel)

Pentru porția săptămânală de fericire muzicală, click aici

Un început bun!

Planuri

Se apropie vacanța. Copiii au început-o deja. Unii. Alții încă nu.

Eu, ca în fiecare an,  pendulez prin Europa. 

Când sunt întrebată pe aici unde merg, nu răspund simplu ca ceilalți, dând numele unui oraș sau al unei țări. Eu fac o poveste. Când acolo, când dincolo.

Cine mă cunoaște de ceva timp, s-a obișnuit și mă întreabă direct: Acum prima e România?
Ceea ce este evident în interlocutorii mei este că rămân fascinați de itinerariu și mă invidiază pentru șansa de a călători.

Sursa: Catnaps in Transit.com

Nimeni nu se gândește la orele din avion în huruitul permanent al motoarelor (care se simt și încă cum la aeronave cu peste 350 de pasageri!), la așteptarea din aeroporturi când ești atât de obosit încât ai senzația că nu vei mai ajunge niciodată să te întinzi pe un pat confortabil, la disperarea care te încearcă după o călătorie lungă care încă nu s-a terminat pentru că mai ai un avion de luat, cel cu  turiști veseli și parfumați, de-abia ieșiți din dușurile hotelurilor de vacanță în timp ce tu te simți (și arăți!) ca o față de pernă îmbâcsită și boțită.

Sursa: Huffington Post

Nimeni nu se gândește sau pur și simplu nu dă importanță acestor detalii. 

De ce? Pentru că, la urma urmei, sunt doar detalii.

Da, detalii, pentru că la sfârșitul unei asemenea călătorii te trezești la destinație buimac, dar fericit, fiindcă la deschiderea porților din aeroport vezi fețele pe care le iubești mai mult decât orice pe lumea asta, iar sentimentul acela de prea mult îți dă furnicături în inimă și îți umezește instantaneu ochii.

Vă doresc din inimă această fericire, iar dacă nu puteți călători încă spre destinația sufletului vostru, nu disperați. Va veni vremea și bucuria va fi și mai mare!

https://www.youtube.com/watch?v=cUoxXpqof8A

Și pentru că vorbim de vacanță, planurile mele de lucru pe blog vor suferi mici modificări.

Întâi de toate, voi lăsa deoparte Vietnamul pentru că este neserios să scriu despre ceea ce este aici când de fapt sunt în altă parte. Poate, doar așa, o mică poveste pentru copii, chiar dacă legendele vietnameze sunt puțin încurcate, mai ales când le preiei la "a doua mână" (traduse din vietnameză într-o engleză aproximativă care va trebui apoi prelucrată pentru a ajunge la o versiune într-o română decentă!). Vom vedea.

Apoi, voi încerca să vă transmit impresii din călătorie numai dacă le voi considera interesante, lãsând deoparte trăiri, gânduri  și detalii. Vă voi scuti de ceea ce este prea mult și vă voi lăsa timp pentru propriile impresii și sentimente. 

sursa: Elite Offset Printers

În fond este vară pentru toată lumea!

Cu alte cuvinte, în această vacanță mă voi limita la strictul necesar... și dacă este cu adevărat necesar.

Din septembrie vom începe cu munca în ritm constant și regulat.

Sursa: Bensound

Până atunci, cum zicem noi românii, facem ce putem!

Vă propun la sfârșit de săptămână o nouă serie în ciclul DE PRIN LUME, cu titlul: Arome tropicale. Astăzi, prima pagină: Fructul zeilor sau regina fructelor?

Lectură plăcută!

Week-end frumos!