R de la Roșu, P de la Personalitate ...

 

"Roşu este culoarea strălucirii şi a revelaţiei în acelaşi timp."  

(Diana Vreeland)

Nu știu dacă am mai scris despre roșu, nu am căutat în arhiva blogului. Dacă am mai scris, mai scriu. De ce?

Fiindcă se apropie sărbătoarea națională a iubirii și am scris destul în trecut despre Sfântul din Terni, despre Dragobetele nostru și alte tradiții. Cine vrea să citească articolele mele mai vechi, le poate căuta pe blog (cu ajutorul unor cuvinte-cheie).

Acum mai scriem și ceva "ușor". Capitolul culori. Culorile care ne înfrumusețează viața, care ne pot schimba ziua, ne pot lumina sau mohorî într-o clipă. 

Elizaveta Khudyakova, Red Roses (2018)

Iar roșu este considerat un fel de talisman în iubire, purtător de noroc și creator de pasiune. Dăruim trandafiri roșii ca o declarație de dragoste, îmbrăcăm ceva roșu de Anul Nou, oftăm în fața unei vitrine cu pantofi roșii și devenim imediat strălucitoare când ne rujăm în culoarea dragostei.

Culoarea roșie este o culoare caldă, considerată pozitivă și asociată nevoilor noastre fizice și voinței de a supraviețui. Degajă o energie puternică, energizează prin ea însăși, excită partea sensibilă din noi și ne motivează acțiunile.

Roșu pare că ne ghidează, mai mult sau mai puțin discret, și alegerile în modă. Este uneori ca o personalitate de împrumut și pentru cei care nu se simt prea atrăgători, destul de pasionați, suficient de optimiști.

Este culoarea focului, a vieții care arde și care te poate mistui dacă nu ești atent.

Și câte și mai câte... putem scrie la infinit și putem imagina nenumărate scenarii pasionale.

După mine este o culoare superbă,  dar tare greu de purtat! Îți dă energie, e adevărat, dar te pune în lumina reflectoarelor. Fie că participi la o gală de premiere sau doar bei o cafea la bar, roșu te scoate din anonimat. Strălucești sub ochii critici și exigenți ai tuturor. Cei care te văd te "analizează bine" și pretind să știi să porți culoarea, să nu faci notă discordantă între ceea ce ești și ceea ce pari.

Îți trebuie ceva curaj. Sau cel puțin eu așa consider. Am  admirat întodeauna personalitățile purtate cu aplomb pe un covor roșu,  am fost fascinată de femeile care cu nonșalanță alegeau nunța cea mai aprinsă pentru o pereche de pantofi, o poșetă sau culoarea unghiilor. Fără a fi vulgare, fără a etala mai mult decât puteau duce.

Și asta m-a dus cu gândul la...

PĂR.

Cum este să te naști roșcat, să fii descris când ești mic ca portocaliu și prin adolescență drept morcov, iar la maturitate să fii strigat "hei, ghimbir" de vreun englez glumeț prin vreun aeroport al lumii.

Căci toate popoarele au nume specifice pentru roșcați și roșcovani și glume cât putem cuprinde...

Iar ceea ce noi astăzi admirăm și considerăm drept o trăsătură distinctă a actrițelor noastre preferate sau a vreunei prietene și colege de școală, cândva a fost o povară estetică (și, nu numai).

Dar când le auzi vorbind pe aceste femei, când râd din tot sufletul la glume și glumițe, când privesc cu ochi arzători, înțelegi că viața ne creează în mod perfect, dându-ne tot ce ne trebuie ca să răzbim prin puterea noastră împotriva ignoranței, invidiei și a diverselor forme de prostie și extremism. Personalitatea cu care venim pe lume e la pachet cu celelalte calități și dacă o descoperim la timp ne scutește de supărări inutile sau lacrimi grele, ne ajută în drumul nostru spre împlinire personală și profesională, devine un mijloc de apărare inteligentă în fața unui atac infam.

Fiecare dintre noi este ceea ce trebuie să fie și are rostul său în lumea asta mare.

Vă doresc de Dragobete să vă vedeți așa cum vă văd cei ce vă iubesc, să aveți încredere și multă, multă speranță. Fie că sunteți roșcati sau blonzi, înalți sau scunzi, trași prin inel sau pufoși. Suneți frumoși și tocmai frumusețea voastră face lumea mai bună, iar așa-zisele diferențe dintre noi o fac și mai "apetisantă".

Să iubiți și întreit să vi se întoarcă iubirea!

---------------------------------------------------------

P.S. A fost de ajuns să scriu despre roșu și, gata, mă simt și eu un pic roșcată. Temporar că, după, obosesc de prea multă energie. În fond, roșcat te naști, nu devii...😉😊

"Singura eleganţă reală este în minte. Dacă ai dobândit-o, restul chiar vine de la sine."

(Diana Vreeland)

ROȘU...Ferrari

Printre frazele celebre a lui Enzo Ferrari se numără una care mie personal îmi place tare mult:
"Cere-i unui copil să îți deseneze o mașină și cu siguranță o va face roșie."

Roșu nu este numai o culoare asociată Formulei Unu, ci și culoarea preferată a clienților Ferrari. Recordul a fost înregistrat în anii '90 când 85% din mașinile produse erau vopsite în roșu. Astăzi, în jur de 40% a rămas de această culoare.

sursa foto: Daily Mail

Când aud pe stradă un motor care răsună ca la startul unei curse automobilistice, nu există nicio îndoială: este un Ferrari. Iar eu, cam întotdeauna, mi-l imaginez în varianta clasică. Adică roșu.

Dar de unde până unde această trăsătură distinctivă? Culoarea roșie își are originea într-una dintre deciziile din 1920 ale Federației Internaționale de Automobile. În acel moment, pentru a înțelege imediat naționalitatea unei mașini de curse, s-a decis ca fiecărei țări participante să îi fie atribuite o anumită culoare. Astfel, mașinile englezești erau verzi, albastrul aparținea francezilor, germanii le aveau albe iar roșul era destinat italienilor. Ferrari a hotărât ulterior să păstreze această culoare și, în plus, a adăugat un semn distinctiv.

Căluțul Ferrari are o poveste fascinantă. Era emblema plasată pe avionul de luptă a lui Francesco Baracca, asul italian al zborului din primul război mondial. Simbolul a fost donat lui Enzo Ferrari de către mama lui Baracca ca talisman de noroc și prosperitate și se pare că a  funcționat deplin. Căluțul a fost apoi montat pe toate mașinile, devenind cel mai faimos brand auto din lume. Simbol al forței și al agresivității, dar și al eleganței, poneiul cu copitele în aer este astăzi echivalentul calității unei super mașini: Ferrari.
O mândrie italiană cu recunoaștere internațională.

De unde până unde astăzi istoria Ferrari?

De la această imagine de pe una din arterele principale (și luxoase) ale Saigonului:

Nu este roșu, e drept, dar schimbi culoarea când vrei să treci "neobservat"!

Vă doresc o săptămână pozitivă, chiar ...strălucitoare!     (click aici)

Depresia de iarnã

autor Erin Hansen, pictor expresionist

La începutul lui septembrie am vorbit despre emoții de toamnă. Sau, astenie. Poezia lui Nichita, muzica lui Alifantis și rechizitele școlare ca antidot al depresiei. 

Dar toamna este doar începutul, o simplă tranziție de la vară la iarnă. 

De-abia am început coborârea spre frig și întuneric. Suntem doar în noiembrie!

sursa: Pinterest

Optimiștii vor spune că mai avem un pic până la Crăciun când facem sarmale și ne îmbrăcăm în roșu, culoare pozitivă prin excelență.

Roșul, se știe, este considerat un stimulent general, el provoacă, mobilizează, incită la acțiune, induce vitalitate, curaj și încredere în sine. Fiind o culoare caldă, puternică, intensă, energizantă, este indicată în cazul asteniei, dar și a răcelii sau gripei, a durerilor reumatice, a anemiei.

Sursa: Adevãrul

Toate bune, nimic de contestat, vor replica pesimiștii. Doar că sărbătorile reprezintă UN MOMENT dintr-un lung sezon de frig și izolare afectivă.

Depresia de iarna este cel mai des legată de scăderea volumului de lumină, scurtarea zilelor și lipsa mișcării fizice. 

sursa: CNN.com

Fie că vorbim de factori de mediu, sau psihologici (cei din străinătate care mă citesc știu mai bine decât alții semnificația cuvântului dor), tristețea vine și pune stăpânire pe tot. Și atunci ce-i de făcut?

Am citit niște materiale interesante pe această temă și vă propun câteva soluții. Unele sunt surprinzătoare, altele clasice. 

1) Înconjurați de "verde" 

Un studiu efectuat de o echipă de cercetători de la Universitatea de Stat din Washington a arătat că plantele nu doar ameliorează calitatea aerului, ci și măresc abilitățile de studiu, ridică nivelul de atenție, îmbunătățesc concentrarea, diminuează stresul, duc la creșterea productivității. Conform cromoterapiei, culoarea verde dă energie și calmează anxietatea.

2). Băi aromatice cu rozmarin Starea proastă și apatia pot fi îndepărtate cu o baie la care ați adăugat câteva picături de ulei esențial de rozmarin diluat într-o lingură de miere sau lapte. Este o rețetă simplă care permite distribuirea uniformă a uleiului în apă și, prin urmare, valorificarea la maximum a proprietăților sale de tonifiere și stimulare a circulației.

3). Full de vitamine 

Dacă simțiți în mod nefast schimbarea sezonului, va fi cu siguranță benefică o creștere a aportului de vitamina C și vitamina B6. Sunt cele care reglează metabolismul energetic, prin urmare deosebit de utile în cazul oboselii fizice și mentale. În plus, vitamina C (citrice, kiwi) fortifică sistemul imunitar, în timp ce B6 (linte, cereale integrale, ouă, banane) stimulează funcțiile creierului.

Dacă nu se ajunge la doza zilnică necesară, specialiștii recomandă și integratorii alimentari.

sursa: doc.ro

4). Automasajul

Toamna, pielea are nevoie de un impuls de vitalitate adică, simplu spus, de un aport major de oxigen. Pentru a i-l furniza, ajutând astfel  regenerarea celulară, o metodă eficace ar fi masajul cu cremă sau ser. Linda Rinaldi, facialist, explică cum se face: «Pornind de la baza gâtului, strângeți ușor pielea între degetul mare și celelalte degete, continuând cu mișcări simple dinspre interior spre exterior și în direcție mereu ascendentă».

Sursa: știri tvr

5). Combaterea sindromului de lene

Plimbarea în pas vioi, pedalarea timp de cel puțin o jumătate de oră, tonifică nu numai corpul, ci și spiritul. De fapt, în timpul unui exercițiu fizic, organismul produce endorfine, adică acele proteine prietenoase care ne scapă de frică, anxietate, depresie. Reglează anumiți hormoni și creează bună dispoziție. Fericire și relaxare.

Aceleași efecte, uneori chiar amplificate, se obțin cu dans sau cu o sesiune de gimnastică aerobică.

Sfaturile sunt multe, eu am extras câteva mai interesante.

Scenă din filmul Sunetul muzicii

Dar dacă am încheiat cu fericirea, eu personal mă gândesc și la o prăjitură de ciocolată, la puțin ardei iute într-un sos, la un suc de morcov cu ginseng, la o melodie de dragoste, la un film romantic, la o îmbrățișare dragă, la o mângâiere pe păr, la o adiere de parfum bun.

Voi la ce vă gândiți? 

Aștept eventuale răspunsuri aici, în cafeneaua noastră virtuală. Pe Facebook discutăm altele.

alexander-liberman-coco-chanel-paris-1951-courtesy-howard-greenberg-gallery

"Fericirea nu e altceva decât parfumul sufletului tău."

(Coco Chanel)

Pentru porția săptămânală de fericire muzicală, click aici

Un început bun!