STRATEGIA FERICIRII: Cheia (in)succesului

Există obiceiuri, comportamente, idei care duc la succes și tot atâtea deprinderi, teorii și conduite care îți demontează obiectivele ca pe un joc Lego, îți fărâmă visurile și te sabotează în încercarea de a te împlini profesional și, de ce nu, uman.
Succesul ni-l planificăm cu grijă, ni-l clădim cu răbdare și învățăm o mulțime de reguli ca să îl păstrăm. O bună parte din cărțile scrise de specialiști autentici, adevarati guru în domeniu, sunt tocmai manualele de dezvoltare personală cu reguli de urmat pentru asigurarea succesului.
Iar pentru insucces căutăm de cele mai multe ori cauzele. Și o facem prin contrast cu succesul.
"Nu am făcut asta când trebuia să o fac", "Am zis ceea ce era interzis/într-un moment nefericit", "Am fost impulsiv"... și așa mai departe.
Dar dacă ne gândim bine la cum începem o zi, cum ne organizăm munca, cum ne stabilim obiectivele, vom descoperi acele obiceiuri banale care creează și perpetuează insuccesul.

Sursa foto Talkspace
1) Perfecționismul 
În aparență ne îndeamnă să învățăm mai mult, să studiem cât putem, să ne cizelăm pe toate părțile (până  ne lustruim ca pe o piatră prețioasă) abilitățile mentale și fizice. Să știm tot și cât mai bine. Posibil, cât mai repede.
Totul e frumos în aparență. În realitate, din sprijin perfecționismul devine obstacol.
Adică, trebuie să fac ceva dar, parcă, nu sunt suficient de pregătit, aștept să devin mai bun, să știu mai multe lucruri. Trebuie să mai urmez un curs, mai am încă niște cărți de citit.
Cu alte cuvinte, aștept să devin chelnerița perfectă, instalatorul perfect, profesorul perfect, inginerul perfect și enumerarea perfecților poate continua la nesfârșit. 
Întrebare: Ce te face perfect? 
Răspuns: Munca. Adică exact ce trebuie să faci. Să îți urmezi calea ca să înveți din tot ce ți se întâmplă și, mai ales, din greșeli.
Cei mai buni într-un domeniu nu sunt nici pe departe perfecți.
ConcluziaAcționează, nu aștepta. Dacă aștepți, vei pierde.

2) Îndoiala
Spune DA, nu te îndoi de tine însuți. Numai mergând pe acel drum vei învăța, vei reuși cu adevărat.

sursa foto Teamwork blog
3) Amânarea (sau tergiversarea)
Dacă încep acum cu siguranță voi da greș.
Refuz rolul pe care mi l-au propus, oricum m-am îngrășat și nu cred că aș fi potrivită.
Câteva dintre frazele pe care ni le spunem când amânăm ceva ( o decizie, un job).
Dacă ești la început de drum, dacă ai primit ceea ce ai dorit, înseamnă că cei care ți-au oferit șansa văd în tine altceva decât vezi tu. Nu ți-ar fi propus nimic dacă nu îți vedeau potențialul.
Pe de altă parte și tu intuiești acele calități pentru care ai fost selecționat, doar că nu crezi în tine. Amâni un moment prezent cu perspective pozitive pentru un viitor nesigur. Frica unui eșec te paralizează (și aici ne întoarcem la perfectionism!) și îți blochezi energia pozitivă cu îndoieli. Creierul este un organ care nu poate funcționa cu idei conflictuale. 
Concluzia: Crezi în tine însuți! Poți să faci ceea ce ți se oferă, vei reuși, te vei realiza! 
sursa foto Office Anywhere
4) Comparația cu ceilalți
Începe din copilărie și uneori chiar cei apropiați ție o fac involuntar. La maturitate se desăvârșește și duce la situații complexe.
Nu toți avem aceleași talente iar în procesul de învățare (din școală, pe parcursul vieții) unii sunt rapizi, alții mai lenți.
Dar știi ceva? Nu contează în cât timp escaladezi un munte. Când ajungi în vârf te vei bucura exact de aceeași priveliște! Ca și ceilalți.
Concluzia: Tu ai calitățile tale! Câștigă-ți locul în această lume. Ești unic.

5) Supraîncărcarea
Nu te încărca cu prea multe sarcini și obiective de atins într-o perioadă prea scurtă de timp. Vei fi copleșit de ele, iar la sfârșitul zilei vei realiza doar o treime din ce ți-ai propus. Te vei simți total nepotrivit, o persoana ratată. O senzație falsă care te va stăpâni pentru multă vreme.
Dacă ai o anumită calitate, desăvârșește-o, nu lucra pe alături. Dacă ești bun pe un anumit segment, concentrează-te acolo.
Și, mai ales, nu te simți inferior celor cu care lucrezi (sau colaborezi) într-un domeniu. Fiecare are calitățile sale.  
Nu toți suntem buni la sport sau excelăm în matematică.
Din același motiv există specializări în medicină, bucătari și patiseri în restaurante, profesori pe diferite materii în școli.
Altminteri am avea spital cu un singur doctor, restaurant cu un chef, școală cu profesor unic.
Concluzia: Tu ai darul tău! E tot ce îți trebuie, folosește-l! 

sursa foto Jeff Ross
6) Rapiditatea excesivă a deciziilor
Nu te pripi în luarea deciziilor, nu te grăbi peste măsură. De multe ori se întâmplă să acționăm sub impulsul fricii (ocazia respectivă nu ni se va mai prezenta în viitor, oferta nu va mai fi valabilă, vor găsi pe altcineva etc). Hotărârile luate imediat în marea majoritate a cazurilor trebuie schimbate. Așa că le poți lua repede dar nu îți vor fi folositoare dacă vei fi nevoit să le tot schimbi. Procesul decizional înseamnă să înțelegi, să cântărești bine, să iei în considerare toate aspectele, să vizualizezi rezultatele.  
Concluzia: Dă-ți timp. Gândește-te! Fă-o în ritmul tău. 
Notă: Dacă ți-au oferit un contract înseamnă că te vor, așa că sunt dispuși să te aștepte un pic (indiferent de ceea ce zic).

7) Laudă-te singur
Este simplu să înțelegi acest îndemn.
Dacă observi cu atenție, atunci când cumpărăm ceva o facem ca să ne simțim bine. O cremă care ne hidratează, un șampon cu un extract special care ne face părul mai strălucitor, un pantof care să fie comod sau să se asorteze cu ceva din garderoba noastră etc. Indiferent de reclama unui produs, noi îl alegem pentru satisfacția noastră personală. Să ne simțim bine, să arătăm bine și așa mai departe.
Și atunci de ce nu ne-am spune singuri cât de buni suntem când am dus la îndeplinire o sarcină sau am mai făcut un pas către obiectivul nostru.
"Sunt un tip creativ", "Am făcut ceva bun astăzi".
Așa îți dai curaj să faci ce trebuie, îți crește încrederea în tine și inspiri încredere și celorlalți. Nu aștepta recunoașterea unui șef, recunoaște-ți singur meritele și calitățile.
Concluzia: Fii șeful pe care îl vrei! Adresează-ți cuvinte de laudă și succesul nu va întârzia să apară.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Context...

Am început sã învãț italiana la opt ani, în clasa a doua a unei școli normale de cartier.  Am început cu muzicã, poezii, mici piese de teatr...