Pantofii noștri

 

Întrebați orice femeie despre perechea preferată de pantofi și sigur veți obține un răspuns care depășește simplul design, partea estetică sau materială.

În "Our Shoes, Our Selves: 40 Women, 40 Stories, 40 Pairs of Shoes" (Pantofii noștri, noi înșine: 40 de femei, 40 de povești, 40 de perechi de pantofi), actrița Bridget Moynahan și jurnalista Amanda Benchley le cer intervievatelor să depene amintiri legate de o pereche semnificativă de pantofi din colecția lor. Povești adevărate, emoționante sau amuzante, spuse de personalități precum Bobbi Brown, Danica Patrick Misty Copeland, de reporteri îndrăzneți precum Christiane Amanpour și Katie Couric până la adevărate forțe creative ca Rupi Kaur, Maya Lin și Gretchen Rubin. Frumos ilustrate, cu un portret al fiecărei femei și al pantofilor aleși, poveștile explorează ceea ce majoritatea știe deja: că ceea ce purtăm poate avea putere și semnificație dincolo de simpla necesitate de acoperire a corpului. "Our Shoes, Our Selves" dezvăluie aceste călătorii remarcabile și pașii pe care aceste femei i-au făcut pentru a ajunge acolo unde sunt, cu speranța de a încuraja toate femeile să-și creeze propriul drum.

O astfel de personalitate este și această frumoasă și talentată Bridget Moynahan. 

Cu profesionalism și discreție, plecând de la o carieră de fotomodel, trecând printr-un rol ușor frivol în serialul "Sex and the City", a ajuns să joace alături de mari actori în filme și seriale de succes. 

Astăzi continuă să fie unul dintre personajele principale din serialul CBS, Blue Blood, ajuns la sezonul 11.

Aș mai adăuga ca o părere personală și faptul că întâlnirea Natasha-Carry din "And Just Like That" (continuarea faimoasei serii Sex and the City) este cea mai credibilă scenă de până acum. Iar interpretarea ei este firească și apariția elegantă (cu adevărat!).

(link pentru vizionare: click aici )

Ideea cu pantofii rămâne interesantă și cred că îți poate trece prin cap atunci când ai acasă o colecție importantă și nu câteva perechi care, cu timpul, s-au făcut praf prin purtare. Sau nepurtare. Că poți avea mai multe perechi, unele le-ai pus deoparte pentru ocazii speciale și le-ai luat cu tine la tropice. Și, cu toate că ți-ai umplut cutiile și șifonierele cu dezumidificatoare, pielea a murit și talpa s-a crăpat. Deci, au plecat la gunoi cu tot cu amintiri...😉

Dincolo de glumă, eu personal nu prea am amintiri legate de pantofi. Mai degrabă de un loc, de o persoană, de un cântec, de un parfum preferat într-o anumită perioadă din viață. Amintirile mele sunt vii și în multe dintre ele nu știu cum eram îmbrăcată, sau ce aveam în picioare, dar știu cu exactitate ce simțeam. 

Iar ceea ce simțeam continuă să vibreze în inimă, semn că.......

"Inima îşi are memoria ei. O femeie poate să nu ţină minte nici evenimentele cele mai grave, dar îşi va aminti toată viaţa de lucrurile ce sunt în legătură cu sentimentele ei."

(Balzac, Femeia la treizeci de ani)

Atlasul frumuseții

"Mă văd ca o femeie foarte normală, cu suișuri și coborâșuri. Muncesc din greu pentru visul meu și, din întâmplare, acest vis este foarte apreciat de mass-media. Dar există milioane de femei în lume care muncesc chiar mai mult și poate, din afară, activitățile lor nu par atât de spectaculoase. Sper că voi avea șansa de a le fotografia pe unele dintre ele și de a le captura frumusețea interioară și cea exterioară, demonstrând tuturor că sunt speciale."

Fotografa Mihaela Noroc a străbătut peste 50 de țări în 4 ani, capturând imagini uluitoare ale femeilor din întreaga lume, cu scopul de a arăta diferitele forme de frumusețe.

Cu un tată pictor, fotografa româncă și-a trăit copilăria printre culori. La 16 ani și-a cumpărat un aparat de fotografiat mai vechi, dar nu a găsit curajul de a ieși pe stradă și a le face poze necunoscuților. Prin urmare, primele modele au fost mama și sora. Poate tocmai acesta a fost norocul ei. S-a perfecționat în arta portretului fotografic, a învățat să imortalizeze femeile cu naturalețe și detașare.

Iar noaptea, când toți dormeau, baia se transforma în camera obscură unde developa pozele până spre dimineață.

Mai târziu a urmat cursuri de artă fotografică, fără prea multă susținere din partea profesorilor. Erau anii erei digitale când toată lumea cumpăra aparate foto, iar Mihaela s-a gândit atunci că nu era nevoie de încă un artist mediocru, așa că a renunțat la pasiunea ei.

A început să lucreze ca să câștige mai mult și să își contureze viitorul. Fără a se simți cu adevărat împlinită. 

Cu rucsacul în spate a descoperit, însă, diversitatea planetei, contrastele si nuanțele ei. În 2013, o excursie în Etiopia a schimbat totul. Acolo, în mijlocul unui mozaic de culturi, a luat formă proiectul său, intitulat Atlasul frumuseții ("The Atlas of Beauty"). Mihaela a renunțat la viața obișnuită din București și și-a investit economiile în călătorii și fotografie.
Atlasul frumuseții a devenit rapid un succes în întreaga lume.

Mihaela Noroc a rămas un om obișnuit care adoră să exploreze frumusețea, uneori nevăzută, a oamenilor din jurul nostru.

Puteți să o cunoașteți mai bine și să îi admirați fotografiile și poveștile din spatele lor pe site-ul http://theatlasofbeauty.com/.

La sfârșit de săptămână vă invit să ne "clătim" ochii cu o selecție de imagini din opera fotografei noastre renumite, o femeie mereu tânără. De ce mereu tânără?

Pentru că...

...cei care își păstrează capacitatea de a vedea frumusețea, nu vor îmbătrâni niciodată. - Franz Kafka

"Trăim doar pentru a descoperi frumosul. Restul e un fel de așteptare". 

- Khalil Gibran (scriitor și poet libanez, 1883-1931)

Să fim iubite

"Uitați-vă numai la Sărutul lui Brâncuși să vedeți că îmbrățișarea este însăși poezia."
(Nichita Stănescu)

Sărut, îmbrățișare, poezie. Toate, într-o singură frază a unui mare poet al nostru.
Aceasta este iubirea.

8 Martie ne duce cu gândul la femeile din viața noastră: mame, fiice, bunici, prietene, colege de școală sau de servici, profesoare, directoare, șefe.

Vedem în ele curaj și frică, forță și fragilitate, modern și clasic, spirit aventurier și conservatorism.

Femeile sunt un amalgam de contraste nu pentru că ar fi prin natura lor complicate, ci pentru că sunt niște luptătoare. Și un adevărat luptător trebuie să știe cu exactitate când să avanseze și când să se retragă, când să se apere și când să atace.

Femeile, uneori, dezamăgesc. Da, pentru că sunt curajoase. Nu poți trăi curajos fără să dezamăgești pe cineva. Dar, de cele mai multe ori, nu este ceva dramatic pentru că cei care țin cu adevărat la o femeie și o susțin în drumul ei nu se vor simți în niciun fel trădați.

Femeile sunt vulnerabile. Da, pentru că susțin adevărul indiferent de consecințe. Iar în iubire, își deschid sufletul și îl lasă pe celălalt să îl "vadă".

Tuturor acestor femei, ale zilelor noastre și ale zilelor trecute, le mulțumesc pentru exemplul dat. Și fiindcă avem mereu nevoie de o infuzie de curaj și înțelepciune, vă invit să citiți interviul unei PROFESOARE, un formator de conștiințe:

https://www.agerpres.ro/social/2015/03/04/interviu-de-martie-mihaela-miroiu-femeile-sa-nu-chiuleasca-de-la-bucuria-de-a-trai-dupa-sufletul-lor-12-08-51

Închei micul meu mesaj de 8 Martie cu o urare pentru bărbați: Să fiți mereu mândri de femeile din viața voastră și să nu vă fie niciodată rușine să le demonstrați iubirea.

Când cei lipsiți de imaginație vă vor considera prea romantici, prea deschiși către “dulcegării” de fete, gândiți-vă la ce a spus nu un scriitor, nu un poet, nu un actor, ci un fizician, un mare om de știință:

„Orice bărbat care poate conduce în siguranță mașina în timp ce sărută o fată frumoasă, pur și simplu nu acordă sărutului atenția pe care acesta o merită." 

(Albert Einstein)

Un bărbat care a înțeles femeile...

“Cred că femeile sunt nesăbuite când pretind că sunt egale cu bărbații.
Ele sunt de departe superioare și întotdeauna au fost.
Orice ai da unei femei, ea va îmbunătăți.
Dacă îi dai o casă, ea îţi va da un cămin.
Dacă-i dai alimente, ea îţi va da hrană.
Dacă-i dai un zâmbet, ea îţi va da inima ei.
Ea înmulţeşte şi sporeşte tot ce i se oferă.”

(Sir William Gerald Golding,
1911-1993,
romancier britanic, dramaturg și poet,
laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1983) 





Așa să fie oare?

Un început de săptămână cât mai bun.