Nu, nu

Am citit zilele trecute pe Facebook (unde altundeva?) un citat aparținând lui Coco Chanel:

"Pentru a fi de neînlocuit trebuie sã fii diferit."

În vremea ei și ceva timp dupã aceea, spusele acestei creatoare de modã de înaltã ținutã, care vedea eleganța cu ruj și perle, care repeta de câte ori avea ocazia cã personalitatea pune în valoare hainele și nu invers, cuvintele acestei DOAMNE însemnau altceva.

Astãzi, nu fac decât sã alimenteze egocentrismul individului într-o societate în care trebuie neapãrat sã fii vãzut, trebuie sã ieși din rând cu orice preț și de câte ori ai ocazia. 

În consecințã, trebuie sã fii diferit. Cam aceasta ar fi cheia de lecturã astãzi. Sã faci ceva, orice, sã șochezi prin vorbe, fapte sau îmbrãcãminte. 

Oricum, numai sã ai reflectoarele pe tine în mica sau marea ta lume.

Ideea aceasta nu m-a atras niciodatã. Îmi place sã fac parte din auditoriu, dintr-o mulțime, ceea ce nu înseamnã neapãrat turmã, așa cum s-ar grãbi unii sã califice comportamentul firesc de "a sta în banca ta". Înseamnã, dupã mine, sã știi în fiecare clipã, fãrã a te anula în vreun fel, cã lumea nu a început și nici nu se va sfârși cu tine. Sã ai în cap aceastã idee sãnãtoasã (zic eu!) cã nu ești centrul universului, cã nu ai fost fãcut de Creator și apoi aruncatã matrița ca sã rãmâi unic și irepetabil precum operele de artã. 

În plus, când faci parte din mulțime, înveți altceva, asculți cu atenție, observi detalii. În anonimat, poți cântãri mai bine situații, oameni și lucruri, poți înțelege anumite nuanțe, poți admira, iubi și selecta cu atenție prieteni.

Taci și observi.

E ca atunci cînd scrii în loc sã vorbești. Exersezi logica ideilor așezate pe hârtie și...îți protejezi glasul. În lipsa zgomotului, reflecția capãtã alte valențe. E liniște și poți gândi.

Și mai am o problemã... sau o limitã, cum vreți sã-i spuneți. Nu cred cã suntem de neînlocuit.

Cred cu tãrie în valoarea și importanța fiecãrei vieți umane, o viațã datã de Dumnezeu, un dar de neprețuit și apãrat.

Dar nu suntem buricul pãmântului, viața se va stinge la un moment dat, înlocuitã tot de viațã.

Sigur, dupã cum spunea Maya Angelou, oamenii vor uita ceea ce ai spus, vor uita ceea ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.

Iar asta confirmã teoria mea (și a altora) cã viața e cu adevãrat prețioasã și trebuie sã o trãiești bine, sã îi dai conținut și sã îi oferi semnificație.

Dar... vei fi înlocuit. Acesta este mersul natural al lucrurilor.

Prin urmare, deși ador citatele, deși apreciez "pildele" și sfaturile de dezvoltare personalã, cuvintele creatoarei franceze nu îmi plac. 

Nu mai sunt potrivite.

Nu în acest context social. 

Nu în anul de grație 2023.

Nu.

"Modestia este fundația solidă a tuturor virtuților” 

(Confucius).

Pasul următor

sursa: goin' the extra...aaamile

Am citit deunăzi că insuccesul te orientează în direcția justă.

Mi s-a părut genial, mai ales atunci când nu știi ce să faci, când ți se pare că s-a dărâmat pământul și nu mai vezi soarele în niciun colț de cer și florile pe nicio margine de drum.

Cea mai mare glorie nu o dobândești atunci când nu ești doborât niciodată, ci atunci când te ridici după ce ai căzut. – Confucius

În acel moment, fără frica de a fi judecați de ceilalți și, mai ales, fără a ne judeca singuri, trebuie să decidem cum mergem mai departe și încotro ne îndreptăm.

Să decidem pasul următor.

Care ar putea fi mijloacele și strategiile prin care să ieșim din blocajul nostru, să ne ridicăm, să înaintăm? 

Jurnalul așa cum e el, dezlânat și în sine fără sens, creează totuși din așteptările imediate, inevitabil meschine, o altă așteptare mai mare, mai generoasă, mai nobilă: așteptarea miracolului, a semnificației regăsite, fie și pentru o clipă. - Matei Călinescu, profesor eseist și critic literar

O modalitate de ieșire din impas ar putea fi jurnalul de care spuneam într-un articol precedent. Cel cu cinci lucruri care ni s-au întâmplat în ziua precedentă. Ele ne ajută să fim recunoscători pentru ceva anume și ne creează o perspectivă de acțiune, o orientare a pasului următor.

Dacă ne concentrăm pe ceea ce avem, universul se deschide spre ceea ce ne trebuie, spre ceea ce încă putem dobândi. Dacă rămânem blocați pe ceea ce ne lipsește, nu vom obține niciodată suficient de mult.

Ființele umane sunt unice atât prin aceea că pot învăța din experiența altora, cât și prin refuzul lor de a folosi această capacitate.

(Theodore Roosvelt)

Un alt ajutor ar fi să învățăm din experiențele celorlalți. M-am întrebat mereu de ce oare trebuie să ne dăm noi cu capul de grindă când au făcut-o alții așa de bine înaintea noastră. Să învățăm din greșelile lor, din succesele obținute, din deciziile luate și din rezultatele lor.

Pierd pe zi câteva ore citind ziare sau reviste. Mă interesează prea mult întâmplările din afară și parcă nu mă pot interesa suficient de cele din mine.- Liviu Rebreanu

Iată o altă soluție, să ne cunoaștem cât se poate de bine. Să stăm de vorbă cu noi înșine, să ne descoperim pasiunile, visele, dorințele, să ne identificăm limitele și să le transformăm, dacă se poate, în puncte de forță. Să ne analizăm cu plăcerea de a descoperi ceea ce ne face unici, biletul nostru spre împlinire.

Viața nu este previzibilă și răspunsurile pe care le căutăm nu vin la pachet, frumos ambalate și cu fundă roșie. Nu există reguli de urmat și trebuie să muncim din greu pentru a ne defini calea vieții. Acceptarea realității înseamnă de fapt a îmbrățișa schimbarea și imprevizibilul, înseamnă un MARE pas spre a afla ce trebuie să facem în continuare în viață.

Ce ziceți? Ne ajunge pentru un început bun de săptămână?

Adăugăm puțină muzică?  

Poate aveți drum pe la IKEA...

https://www.youtube.com/watch?v=K8lLpg2zOXA