TERAPIA PRIN CULTURÃ: Pierre Bordage, un literat laic ancorat in misticism



Omul care își sacrifică libertatea în numele siguranței, aruncă pământ peste vise.


Pierre Bordage, scriitorul francez care declară că întotdeauna a simțit anumite impulsuri interne și o percepție dincolo de lume, este un as al genului science-fiction.
S-a născut pe 29 ianuarie 1955 și a crescut la o fermă din Vendée. Iubește de mic scrisul dar școala nu îi încurajează pasiunea. Crește într-o familie profund catolică și se apropie de religie cu pasiune. Merge la seminar unde studiază Biblia,  învață latina și începe să citească texte mitologice. În fața unui asemenea talent și a unei dorințe profunde de cunoaștere, părinții speră că va deveni preot sau, măcar, se va consacra într-un alt mod religiei.
Dar Bordage se consideră "prea mistic pentru acest tip de învățătură"  și are impresia că preoții se străduiesc să-i contracareze "impulsurile care scapă de sub controlul lor". Pentru a-și învinge plictiseala din timpul slujbelor de dimineață, începe să imagineze povești și, odată ajuns la adolescență, se îndepărtează definitiv de religia pe care începe să o considere o îndoctrinare.

Rămâne cu o mare iubire pentru mitologie, în special pentru cea greacă și cea indiană.

Călătorește mult în Asia, mai cu seamă în India, unde în 1975 se oprește timp de trei luni pentru cercetare și descoperire spirituală. 
India îl marchează profund și, de câte ori vorbește despre această experiență, descrie țara ca având o spiritualitate "aproape palpabilă".
În 1976, începe un prim roman, dar nu reușește să-l publice și se îndepărtează de scris până la vârsta de 30 de ani. 
Face multe lucruri. 
Din 1981 până în 1984 deține o librărie exoterică în rue d'Alésia din Paris. În 1985 pleacă într-un sat îndepărtat din Gers pentru a pune în practică ceea ce învățase din preumblările sale spirituale.

Sursa: Amazon


Având destul timp, scrie două mii de pagini ale romanului Les guerriers du silence. În numai șase luni și pe un simplu caiet de școală.



Fericirea ... este de sine stătătoare, doar strălucește. Numai lipsurile, mizeria, ne pun în mișcare.

Cu soția sa vinde brioșe pe piețele locale pentru a câștiga bani și a putea scrie. Dar, continuă să primească scrisori de refuz din partea editorilor.
Printr-un concurs de împrejurări devine jurnalist sportiv și se mută la Paris unde, in 1992, își întâlnește primul editor, Vaugirard, care îi propune să scrie Rohel le conquérant, o adevărată saga SF, alcătuită din 14 volume structurate în trei cicluri.

De aici începe totul. 
Pierre Bordage învață adevărata disciplină care duce la scrierea unui număr mare de pagini în timpul cel mai scurt.

Își diversifică stilul, scrie romane, nuvele, este citit, tradus și multipremiat. 
Scrie zilnic aproximativ zece pagini. Începe la 8,30-9,00 dimineața și continuă până seara la 6,30-7,00. Astfel, este capabil să lanseze un roman la fiecare cinci sau șase luni, fără a lua în considerare numeroasele nuvele sau alte scrieri scurte. 

Este un scriitor francez (printre puținii) care poate trăi (și încă confortabil) din scris.



Succesul nu i-a modificat obiceiurile sau viața. O mică concesiune a fost totuși făcută: a scurtat procesul creativ (doar până la ora 15) pentru a acorda timp excursiilor în aer liber, plimbărilor de-a lungul apei. Adică, pentru bucuria sufletului și pentru inspirație.
Istoria sa vorbește despre un autor muncitor, modest și imaginativ, care pare să nu cunoască crize creative, ci doar existențiale.
Cu toate acestea, el însuși declară că a trecut prin multe îndoieli, că neîncrederea i-a mușcat de multe ori din inimă. 
Asta pentru că scriitorul Bordage, spre deosebire de alți colegi de breaslă și contrar sfaturilor din manualele de scriere creativă, nu își face niciun plan al cărții și nu își structurează în prealabil povestea pe care o spune. Se lasă purtat de acțiune și personaje, face foarte multe greșeli, se descurajează deseori pe parcurs. 
Dar...
Nu abandonează niciodată o operă! 
Nu își părăsește romanul, nu își uită personajele. Merge până la capăt. 
Iar mai apoi, prin revizuire, rescriere, prelucrarea și îmbunătățirea stilului, ajunge la forma dorită. Cu claritatea pe care el o consideră esențială. 
Așa cum îi place să spună, își recitește opera în cheie muzicală, încercând să detecteze notele false și să restabilească, astfel, armonia.
Stilul său de autor este precum o muzică interioară de care nu poți nicicând a te îndepărta.

Ce gândește publicul?
Pierre Bordage realizează vânzări record pentru un autor SF numărând, în martie 2010 de exemplu, mai mult de 900.000 de exemplare vândute în întreaga lume. 
An de an atrage noi cititori, contribuind la reînnoirea genului science-fiction chiar atunci când acesta este dominat de scriitorii anglo-saxoni. Enciclopedia americană SF îl descrie ca pe unul dintre liderii SF-ului francez.
Pierre Bordage este tradus în Rusia, Germania, Spania, Italia, România, Slovenia și China.
Dincolo de science-fiction, există în scrierile lui un puternic umanism, o spiritualitate străină de orice dogmă, o poezie a frazei, un romantism al abordării.
Ceea ce impresionează la acest autor de la care te aștepți la mașini zburătoare și tehnici avansate dintr-un viitor robotizat, este tocmai simțul său etic și moral. 
Pierre Bordage îndeamnă cititorul să își pună întrebări cu privire la respectarea demnității omului într-o lume în care predomină dezvoltarea tehnologiei cu profit imediat.
Povestirile sale subliniază importanța relațiilor morale și conștientizarea erorilor umane, acest din urmă aspect fiind el singur în măsură să creeze o lume mai bună. 
Operele sale duc mereu spre idealul unei păci interioare, a unor relații interumane sănătoase și dezinteresate. 
Pierre Bordage scrie romane care vizează răsturnarea unor non valori, provocând astfel cititorul, punându-i la îndoială convingerile.
Sursa: Presse Ocean
Lumea actuală se bazează pe piramida posesiei: cu cât deții mai mult, cu atât ești mai aproape de vârf. Dar, dacă cei de la bază se retrag din joc, atunci piramida nu mai rezistă și se prăbușește.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Exercițiu de fericire...(2)

"Vine vacanța cu trenul din Franța", obișnuia să glumească bunicul meu. Nu știu exact cu ce tren vine, dar simt că se apropi...