Pasul următor

sursa: goin' the extra...aaamile

Am citit deunăzi că insuccesul te orientează în direcția justă.

Mi s-a părut genial, mai ales atunci când nu știi ce să faci, când ți se pare că s-a dărâmat pământul și nu mai vezi soarele în niciun colț de cer și florile pe nicio margine de drum.

Cea mai mare glorie nu o dobândești atunci când nu ești doborât niciodată, ci atunci când te ridici după ce ai căzut. – Confucius

În acel moment, fără frica de a fi judecați de ceilalți și, mai ales, fără a ne judeca singuri, trebuie să decidem cum mergem mai departe și încotro ne îndreptăm.

Să decidem pasul următor.

Care ar putea fi mijloacele și strategiile prin care să ieșim din blocajul nostru, să ne ridicăm, să înaintăm? 

Jurnalul așa cum e el, dezlânat și în sine fără sens, creează totuși din așteptările imediate, inevitabil meschine, o altă așteptare mai mare, mai generoasă, mai nobilă: așteptarea miracolului, a semnificației regăsite, fie și pentru o clipă. - Matei Călinescu, profesor eseist și critic literar

O modalitate de ieșire din impas ar putea fi jurnalul de care spuneam într-un articol precedent. Cel cu cinci lucruri care ni s-au întâmplat în ziua precedentă. Ele ne ajută să fim recunoscători pentru ceva anume și ne creează o perspectivă de acțiune, o orientare a pasului următor.

Dacă ne concentrăm pe ceea ce avem, universul se deschide spre ceea ce ne trebuie, spre ceea ce încă putem dobândi. Dacă rămânem blocați pe ceea ce ne lipsește, nu vom obține niciodată suficient de mult.

Ființele umane sunt unice atât prin aceea că pot învăța din experiența altora, cât și prin refuzul lor de a folosi această capacitate.

(Theodore Roosvelt)

Un alt ajutor ar fi să învățăm din experiențele celorlalți. M-am întrebat mereu de ce oare trebuie să ne dăm noi cu capul de grindă când au făcut-o alții așa de bine înaintea noastră. Să învățăm din greșelile lor, din succesele obținute, din deciziile luate și din rezultatele lor.

Pierd pe zi câteva ore citind ziare sau reviste. Mă interesează prea mult întâmplările din afară și parcă nu mă pot interesa suficient de cele din mine.- Liviu Rebreanu

Iată o altă soluție, să ne cunoaștem cât se poate de bine. Să stăm de vorbă cu noi înșine, să ne descoperim pasiunile, visele, dorințele, să ne identificăm limitele și să le transformăm, dacă se poate, în puncte de forță. Să ne analizăm cu plăcerea de a descoperi ceea ce ne face unici, biletul nostru spre împlinire.

Viața nu este previzibilă și răspunsurile pe care le căutăm nu vin la pachet, frumos ambalate și cu fundă roșie. Nu există reguli de urmat și trebuie să muncim din greu pentru a ne defini calea vieții. Acceptarea realității înseamnă de fapt a îmbrățișa schimbarea și imprevizibilul, înseamnă un MARE pas spre a afla ce trebuie să facem în continuare în viață.

Ce ziceți? Ne ajunge pentru un început bun de săptămână?

Adăugăm puțină muzică?  

Poate aveți drum pe la IKEA...

https://www.youtube.com/watch?v=K8lLpg2zOXA

Fericirea (3): Jurnalul bucuriei și ...empatia

După cum spuneam, pentru a face din fericire o stare de fapt trebuie să acționăm. Nu ajung citatele care îți induc un bine temporar, sfaturile generale și florile strălucitoare sub razele soarelui.

Suntem oameni și suntem firi complicate.

Ne emoționăm, trecem dintr-o stare în alta fără vreo explicație logică, suntem triști când ar trebui să sărim în sus de bucurie.

Ca atare, concret, după lista despre care vorbeam săptămânile trecute (lista aceea cu bune, dar și cu rele care ne pot învăța ceva), ar trebui să fim atenți la bucurie, baza de plecare pe drumul fericirii.

Bucuria înseamnă disciplină. Bucuria nu trebuie luată ca și cum o merităm, trebuie orientată către ce s-a întâmplat pozitiv în ziua care tocmai s-a încheiat. Iar dacă se face asta regulat și disciplinat, se ajunge la performanța de a recunoaște momentul pozitiv chiar pe parcursul zilei, în timp ce el se desfășoară.

Concret, putem ține un jurnal.

Nu ca o condică cu acțiunile și inacțiunile zilei, cu evenimentele ieșite din comun.

Un jurnal cu efect terapeutic.

După o zi, scriem în jurnal numai lucrurile care ne-au dăruit plăcere, care ne-au bucurat sufletul, chiar și pentru o secundă. 

Dacă nu găsim nimic, ne străduim. Trebuie ca ceva cât de infim, de ascuns, să ne fi făcut plăcere. Putem chiar să stabilim un număr. Trei lucruri pozitive din ziua de astăzi.

De exemplu, a ieșit soarele, vecina m-a salutat, cineva în metrou mi-a cedat locul său.

Sau, am văzut un film prost cu popcorn bun, m-am rujat cu rujul preferat, la cină eram toți în jurul mesei. Și tot așa...fiecare cu bucuriile sale.
Când ajungem să scriem doar aceste momente, fie ele 3, 4, sau 5, vom fi setați să căutăm pozitivitatea.

Iar atunci când cauți binele, de bine vei avea parte.

În ce privește sfatul pe care îl dau mulți și, anume, să îi evităm pe cei care ne fac nefericiți, eu personal cred că este mai greu de urmat. Suntem oameni și suntem empatici, adică ne identificăm afectiv cu semenii noștri și asta reprezintă și una dintre valorile lumii creștine. Trebuie doar să învățăm să fim de folos fără să ne descărcăm pozitivitatea și, astfel, să îi transformăm pe cei care ne-au cerut ajutorul în hoți de energie.

Cum ar spune vreun înțelept gen Moș Ion Roată, să fim buni fără să fim proști.

Dar să nu uităm să fim buni...aș adăuga eu.

Și pentru că ne apropiem de cea mai mare Sărbătoare a noastră, mă retrag pentru mai multe zile, vă urez o Săptămână a Patimilor cu trăire profundă și rugăciune din suflet, un Paște plin de bucurie și o Săptămână Luminată cu învierea sufletului.

Să ne fie cu folos și să ne iubim unii pe alții!!!