Rezoluție pentru Anul Nou...deja început

Suntem aproape de sfârșitul lui ianuarie și eu vă scriu de rezoluții.

Voi probabil aveți deja listele puse cu magnet pe frigider sau în vreun caiet de priorități. Unele puncte poate le-ați și bifat.

Nu e că am rămas în urmă, dar aici in Saigon mai avem un An Nou. Anul Nou asiatic (TET). 

În afară de un anumit moment tragic din istoria Vietnamului legat de acest TET (și despre care vă invit să citiți aici), Anul Nou asiatic este sărbătorit cu multă bucurie și aranjamente din flori multicolore.

Anul Șobolanului, care tocmai a debutat, este primul din seria de 12 semne ale zodiacului chinezesc. Este considerat un început, iar persoanele născute în acest an (sau în anii anteriori corespunzători zodiei, 1984, 1996 sau 2008) sunt inteligente, creative, pline de resurse și au capacitatea de a forma legături sociale puternice.

Iar Șobolanul, pe care noi îl privim cu frică și dezgust, este considerat în astrologia asiatică un simbol al fertilității și al abundenței.

Cred că intuiți care este rezoluția mea pentru 2020, nu?

Să fiu mai atentă, să văd ce este bun și frumos, să identific orice sursă de lumină, să scriu aducând bucurie celor care mă citesc. În lumea asta care parcă înnebunește și uită toate experiențele prin care a trecut, lecțiile istoriei și avertismentele naturii, putem fi activi în mod real și, mai ales, pozitiv. 

2020 a intrat de-acum pe toate ușile și în toate tradițiile lumii. Depinde și de noi să îl facem mai bun, fiecare cu talentul și profesionalismul său.

La urma-urmei e un alt început, nu?

Deci, să auzim numai de bine!

Chị Kayla - Tết Song

(click aici)

O zi...

Există zile care nu prevestesc nimic bun și, poate tocmai de aceea, o întâlnire plăcută, un loc încântător sau un amănunt inedit, creează un efect surpriză care se transformă într-o amintire de neuitat.

Așa s-a întâmplat aici, la Saigon, într-o duminică ploioasă, pe o stradă laterală dintr-un cartier  zgomotos și aglomerat. Scutere, camioane, autobuze. Ploaie torențială, cer fără speranță. 

Niciun taxi, personaje fără umbrele.

Iar peste drum de locul unei inutile așteptări, un restaurant cu specific vietnamez, L'Aura de Namky. O casă colonială liniștită și  demnă în mijlocul unei furtuni care agită copaci și brăzdează cerul cu linii luminoase, lungi și intermitente. Explozie tropicală ce se pregătește să-și atingă punctul culminat.

Traversezi și deschizi ușa. 

Te întâmpină un băiat și o fată, îmbrăcați în  costume tradiționale. Se mișcă ușor și vorbesc în șoaptă. Te însoțesc fără să îți impună un ritm, o alegere.

Iar tu aștepți din clipă în clipă să apară gazda, să ți se adreseze vreun scriitor contemporan cu Hemingway.

Te așezi la o masă apretată, cu farfurii și tacâmuri asortate în tonuri aurii. Cu pahare înalte și bețișoare decorate. Cu flori pastelate și lumânări exotice.

Iar totul ți se pare elaborat, delicat, elegant. 

Ploaia care lovește geamul cu atâta îndârjire își pierde importanța iar tu redevii protagonistul zilei. 

Al unei zile ploioase, dar calde, dintr-o frumoasă poveste saigoneză.

Vă doresc o săptămână cu întâlniri surprinzătoare!  

ROȘU...Ferrari

Printre frazele celebre a lui Enzo Ferrari se numără una care mie personal îmi place tare mult:
"Cere-i unui copil să îți deseneze o mașină și cu siguranță o va face roșie."

Roșu nu este numai o culoare asociată Formulei Unu, ci și culoarea preferată a clienților Ferrari. Recordul a fost înregistrat în anii '90 când 85% din mașinile produse erau vopsite în roșu. Astăzi, în jur de 40% a rămas de această culoare.

sursa foto: Daily Mail

Când aud pe stradă un motor care răsună ca la startul unei curse automobilistice, nu există nicio îndoială: este un Ferrari. Iar eu, cam întotdeauna, mi-l imaginez în varianta clasică. Adică roșu.

Dar de unde până unde această trăsătură distinctivă? Culoarea roșie își are originea într-una dintre deciziile din 1920 ale Federației Internaționale de Automobile. În acel moment, pentru a înțelege imediat naționalitatea unei mașini de curse, s-a decis ca fiecărei țări participante să îi fie atribuite o anumită culoare. Astfel, mașinile englezești erau verzi, albastrul aparținea francezilor, germanii le aveau albe iar roșul era destinat italienilor. Ferrari a hotărât ulterior să păstreze această culoare și, în plus, a adăugat un semn distinctiv.

Căluțul Ferrari are o poveste fascinantă. Era emblema plasată pe avionul de luptă a lui Francesco Baracca, asul italian al zborului din primul război mondial. Simbolul a fost donat lui Enzo Ferrari de către mama lui Baracca ca talisman de noroc și prosperitate și se pare că a  funcționat deplin. Căluțul a fost apoi montat pe toate mașinile, devenind cel mai faimos brand auto din lume. Simbol al forței și al agresivității, dar și al eleganței, poneiul cu copitele în aer este astăzi echivalentul calității unei super mașini: Ferrari.
O mândrie italiană cu recunoaștere internațională.

De unde până unde astăzi istoria Ferrari?

De la această imagine de pe una din arterele principale (și luxoase) ale Saigonului:

Nu este roșu, e drept, dar schimbi culoarea când vrei să treci "neobservat"!

Vă doresc o săptămână pozitivă, chiar ...strălucitoare!     (click aici)

Vietnam International Fashion Week: ITALIA

Și a venit și rândul italienilor....

Regiunea Puglia a adus câțiva stiliști care, cu ingeniozitate și talent, au prezentat colecții de modă pentru bărbați și femei, modele elegante de accesorii.

Vă las să vă delectați cu imaginile de la prezentare și să vă transpuneți în altă lume, parfumată și uneori inaccesibilă. Așa cum am făcut și eu pentru câteva ore când mi-am umplut ochii și inima cu voluptatea mișcărilor feline ale modelelor asiatice.

 

Și iată-i și pe creatorii acestor minunății:

Ca tot ce este frumos, acest spectacol s-a terminat parcă prea repede.

Așteptăm cu nerăbdare ediția de anul viitor.

 Până atunci mai avem ceva drum de făcut împreună.

Ca de obicei, vă urez o săptămână frumoasă, cu lumină și bunătate. Îmi însoțesc urarea cu câteva creații tradiționale vietnameze.

Vietnam International Fashion Week

A început săptămâna modei internaționale în Vietnam.

În prima seară și-au disputat aplauzele un stilist vietnamez și unul coreean.

Fără a vă face prezentări inutile și istorii cu iz asiatic, vă invit să vă delectați cu culori, contraste și combinații etnice.

Bineînțeles vor fi și oaspeți străini iar anul acesta, ca și anul trecut, Italia este prezentă. Cum putea lipsi oare în templul modei?

Deci, stay tuned! 

Adică, un fel de rămâneți pe recepție!

Colț de Paris...

Când eram mică bunica mea obișnuia să spună despre vreo stradă, un parc sau chiar o cofetărie, că este un colț de Paris. Asta însemna o atmosferă aparte, un șarm greu de descris. 

Draga de ea nu ieșise din țară nici până la Varna, dar cu gândul era mereu departe. Era în Franța care pentru generația ei reprezenta cultură, clasă și maniere elegante, bonton.

sursa: Digi24

Era lumea de dinainte, cea care fusese și la noi odată, până la momentul în care doamnele deveniseră tovarășe iar basmaua trebuia să înlocuiască pălăria burghezo-moșierească.

Cultural și istoric, mental și sufletește, Franța a fost mereu prezentă. În amintiri, în povești, în ce se învăța la școală. 

Dar semnificația acelui colț de Paris mi-a fost parcă mai clară aici în Saigon, într-o zi de sâmbătă când ne-am propus să o facem pe turiștii în orașul în care locuim deja de trei ani.

Prima oprire: Muzeul de Arte Frumoase

V-am scris cândva o pagină despre acest loc încântător, o vilă colonială în care uiți de smogul umed de afară și respiri forme, culori, curcubeie. Pagina dedicată muzeului o puteți găsi aici.   

A doua oprire: Ciocolateria Marou.

V-am povestit în articolul din 18 Mai 2018 intitulat "Echivalentul aurului" despre acești doi francezi care produc în Vietnam (și exportă) una dintre cele mai bune ciocolate artizanale din lume. 

Numele produsului, Marou, este o combinație a numelor lor, Vincent Mourou și Sam Maruta (ultimul, cu origini japoneze dar născut și crescut în Franța). 

Sursa: New York Times, Justin Mott

New York Times a publicat în 2016 un articol despre ei și pasiunea transformată în business de succes. (versiunea în engleză a articolului aici).

Ei bine, pe strada Calmette nr.167-167, boabele de cacao îți parfumează o clipă din viață.

 Bei o ciocolată caldă cu mentă, chili sau scorțișoară, își alegi un ecler (sau éclair, à la français) cum nu ai mai mâncat în altă parte, o tartă cu fructe și cacao, o cremă neagră ca noaptea sau exotic albă. Denumiri originale, gusturi pe măsură. 

Înveți despre originea materiei prime și filiera de producție și îți propui ca următorul cadou pentru vreun prieten drag să fie o cutiuță dichisită cu panglică și pompon de aici din ciocolateria-bijuterie.

Iar la plecare îți faci un pachețel pentru acasă ca sa prelungești cumva plăcerea unui moment francez dintr-o metropolă asiatică.

Un colț de parfum amărui intens, un colț de Paris.
-click aici-

O săptămână frumoasă!