Despre mine


Mă numesc Mihaela Croitoru și am trăit (și invățat!) o buna parte din existența mea la lumina lumânării.

Motivul ar fi nu că m-am născut cand nu se descoperise încă becul ci că undeva acolo sus (nu în Cer fiindcă acolo există logică și bun-simț!), un tovarăș își pusese în minte să ne învețe cumpătarea. Așa că aveam câteva ore de curent pe zi, câteva de apă caldă și gaze la minimum (asta dacă nu modificai duzele de la aragaz și te gazai un pic în timp ce te încălzeai la flacăra cuptorului).

Aveam două ore de program la TVR, cu două telejurnale principale care transmiteau știri despre două personalități ale Romaniei, ce-i drept în multiplele lor aspecte: de conducatori iubiți, de părinți ai națiunii, de continuatori ai tradițiilor istorice, de apărători ai valorilor comuniste și de formatori ai omului nou.

A fost o perioada grea, cu lumini (în suflet) si umbre (cam peste tot).

Dar a fost și o perioadă de rezistență culturală, de profundă libertate interioară. O perioadă a ceaiurilor, a cercurilor literare un pic subversive (că, deh, românul cu curiozitatea sa înnăscută poate deveni și subversiv), a casetelor video piratate. Da, existau si erau copiate la a nu-știu-câta mâna după originale aduse din străinătate și introduse in țară pe baza micilor “atenții” date vameșilor, oameni și ei.

Am invățat multă matematică, două limbi străine, am făcut Dreptul, am lucrat timp de zece ani la același birou, mi-am iubit profesia, colegii și serviciul.

La treizeci și șase de ani, mi-am întâlnit iubirea vieții, am închis ușa și am plecat in lumea largă.

O româncă un pic conservatoare și foarte neliniștită în cuplu cu un italian calm si organizat.

În 2006 aventura a început: China, Italia, Vietnam.



2 comentarii:

Octombrie

Nu știu de ce dar pentru mine luna octombrie are vocea lui Dolly Parton. Nu septembrie, nu noiembrie. Octombrie. Miezul toamnei, luna...