Trezire

Inaugurazione della strada ferrata Napoli-Portici, 1839

 Zilele trecute cãutând o imagine care sã se potriveascã unui text, am dat peste lucrãrile unui artist mai puțin cunoscut. Nu știu ce anume s-a declanșat în suflet, ce mesaj ochii au transmis acelei pãrți din noi care vibreazã altfel, dar s-a întâmplat exact ce ni se întâmplã într-un muzeu unde, dintre toate picturile pe care le admirãm, cel puțin una ne oprește din cãutare, ne ține pe loc și ne încurcã socotelile inimii. 

Nu întotdeauna e vorba despre vreo capodoperã universal apreciatã dar, cu siguranțã, recunoaștem imediat o viziune artisticã care ni se potrivește, tresãrim în fața unor combinații de culori, suntem surprinși de nuanța vreunei priviri, ne emoționãm în fața unui peisaj. E o realitate pictatã care, cumva și greu de descris, ne mișcã. Pare cã ne trezim.

Notturno a Capri, 1843 circa

Arta este subiectivã. Din punctul de vedere al artistului, din unghiul privitorului. Gustul este legat de o sensibilitate personalã, unicã, care parcã se trezește și ne copleșește în fața unui anumit tablou, la citirea unui anume vers, pe acordurile unei melodii aparte.

De multe ori chiar autorul unei piese muzicale poate fi el însuși copleșit de interpretarea pe care i-o dã operei sale un alt muzician, fie el violonist, dirijor ori cântãreț. Priviți emoția cu care John Williams, compozitorul atâtor coloane sonore de Oscar, ascultã tema muzicalã principalã din filmul "Lista lui Schindler". De ce? Doar el a compus-o! (click aici) 

Și uite așa ajungem la subiectul discuției noastre la cafeluțã. O zi obișnuitã, imagini pe un ecran de computer:  Ultimul pictor al regelui.

Autoportret, 1864, ulei pe pânză,
28 x 35 cm

Salvatore Fergola (1796 – 1874), considerat un protagonist al scenei artistice napolitane din anii Restaurației, este prea puțin cunoscut în zilele noastre. 

Născut la Napoli într-o familie de artiști, s-a dedicat inițial studiului literaturii și arhitecturii și, abia mai târziu, picturii. A călcat pe urmele tatălui său, atât în ​​folosirea temperei cât și în ce privește viziunea asupra peisajului specificã lui Jakob Philipp Hackert, fiind considerat un adevãrat urmaș artistic al acestuia. 

Fergola, împreună cu tatăl său, a lucrat și la Oficiul Topografic Militar Napolitan, acolo unde, în primele decenii ale secolului al XIX-lea, se experimenta litografia, artă în care Fergola a devenit un adevãrat maestru astfel încât, în 1823, a fondat prima fabrică de imprimare litograficã din Italia.

Fergola a fost însã și pictor al Curții de Bourbon.

Il ponte di ferro sul fiume Calore, 1835

În 1819, în vârstă de doar douăzeci de ani, pictorul 

l-a urmat pe Francisc de Bourbon în Sicilia și Puglia și a imortalizat în tablourile sale peisajele celor două regiuni ale Regatului. Relația cu protectorul sãu a devenit și mai puternicã atunci când ducele a urcat pe tron ​​ca Francisc I și, prin urmare, Fergola a fost numit „pictor de curte”, cu un salariu considerabil.

Fergola va ajunge și la Paris unde va intra în contact cu alte curente artistice ce îi vor influența arta, în special picturile sale legate de mari peisaje marine furtunoase. 

Și cred cã aici este cheia reacției mele, a trezirii (personale).

Tempesta nel Golfo di Napoli, 1867

Pictorul napolitan trece dintr-o perspectivă inițialã, aproape documentară, la o abordare emoțională, o răzbunare romantică a naturii asupra tehnologiei și dezvoltării.

Il Real Ferdinando, 1828

Acea parte din mine care iubește farul pe timp de noapte și mare în furtunã, rãmâne în admirație în fața acestor tablouri.

Și...

...descoperã un alt nume din arta italianã care meritã studiat.

Gata, pauza s-a terminat! Ne întoarcem la treburile noastre. 

O zi cu spor!

P.s. Când aveți timp, încercați sã vã amintiți care a fost ultimul vostru moment de trezire emoționalã, ce 

v-a scos din monotonia cotidianã, ce v-a fãcut sã vibrați chiar și pentru o clipã.

----------------------------------------

- surse informații: ▼

Salvatore Fergola, pittore della Real Casa di Borbone - La Citta Immaginaria

SALVATORE FERGOLA , ultimo pittore del re – Cose di Napoli

Primele gânduri...

sursa: Constanța City Walking Guide & Jurnal de Navetist

"În unele zile e nevoie ca tu să-ți creezi propriul răsărit"
(Anonim)

In fiecare luni ne-am propus să facem ceva care să ne motiveze acțiunile, să ne influențeze pozitiv și să ne dea forța de a merge înainte nu numai în ziua care începe, dar și în restul săptămânii. Un fel de combustibil pentru mașina sufletului, ulei pentru rotitele mintii.

Am vorbit despre lista fericirii (în două părți încă!), despre jurnalul bucuriei, despre cunoașterea de sine și acceptarea propriei personalități.
Dar orice zi începe dimineața și, vrem nu vrem, există un ritual al începutului de zi. Când spunem asta ne gândim automat la sculat, spălat, cafea sau ceai, machiaj si altele.

Dar trezirea ?

Care este primul gând la trezire dimineața? Eu cred că, de cele mai multe ori, unul de rezistență. Nu vrei să te ridici din pat. Nu te simți în stare să te confrunți cu tot ce ai de făcut din lista aia scrisă mărunt cu tot felul de sarcini. Nu vrei să mergi la acea întâlnire. Nu ești prea entuziasmat de lupta pe care o vei duce cu o altă zi obositoare.
Mulți specialiști subliniază faptul că primele gânduri, de dimineață, pot avea un impact imens asupra atitudinii, sentimentelor și energiei pe care le purtăm cu noi pentru restul zilei.
Ce putem face concret?
Nu este ușor să ne antrenăm pozitiv mintea și să o scoatem din vechile obiceiuri. Dar putem încerca.

Elyse Santilli, scriitoare și antrenor pentru viață (life coach) propune în Huffington Post o listă, cu 21 de puncte, pe care să o imprimăm și să o păstrăm pe noptieră lângă paharul cu apă și ceasul deșteptător:

1. Mulțumesc pentru acest dar al unei noi zile. Sunt recunoscător.
2. Cum pot servi astăzi, cel mai bine, Universul?
3. Mi se întâmplă lucruri uimitoare în fiecare zi.
4. De-abia aștept să văd ce se întâmplă astăzi!
 5. Mă dedic astăzi iubirii și bunătății.
6. Voi da in ziua de azi tot ce este mai bun, ca să ma odihnesc bine și satisfăcut diseară.
7. Am tot ce îmi trebuie în acest moment.
8. Mă iubesc profund și complet și mă accept.
9. Mă voi onora, comportându-mă corect și fiind puternic în ziua de astăzi.
10. Dragostea, bucuria și pacea reprezintă starea mea naturală.
11. Ziua de astăzi este dedicată distracției!
12. Văd lumea cu ochi recunoscători și acest lucru îmi umple sufletul.
13. Îmi voi asculta astăzi vocea interioară și o voi permite să mă călăuzească.
14. Viața este ușoară. O las să se desfășoare natural și mă las purtat de curentul ei.
15. Sunt aici și sunt expresia unică a conștiinței mele.
16. Vreau să fac din lume un loc mai bun, strălucind prin propria mea lumină.
 17. Am tot timpul de care am nevoie să fac tot ceea ce vreau.
18. Îmi voi face timp să mă încarc cu prezentul de acum pe tot parcursul zilei.
19. Viața mea este un miracol.
20. Văd lumea cu ochi plini de uimire și bucurie.
21. Duc pace și liniște în inimă pe tot parcursul zilei și în tot ceea ce fac.

Este ușor să ne spunem aceste lucruri zi de zi? Este mai greu? Ni se potrivesc sau nu?

Asta decide fiecare în funcție de propria-i personalitate și poate alege la care dintre aceste reguli inima și mintea pot vibra la unison. 

Eu personal găsesc extrem de motivant ceea ce odinioară (acum vreo câteva mii de ani!) a spus Marcus Aurelius:

"Când te trezești dimineața, gândește-te ce privilegiu prețios ai să fii în viață, să respiri, să gândești, să te bucuri, să iubești.”

Un început de săptămână bun!