Anul Porcului

Saigon, Vietnam

Am intrat în Anul Porcului! 

Porcul este al doisprezecelea animal al zodiacului. Potrivit unei legende, Împăratul de Jad a stabilit această ordine în funcție de momentul în care fiecare animal a ajuns la ospățul său. Porcul a întârziat fiindcă a dormit peste măsură.

Saigon, Vietnam

O altă poveste spune că un lup i-a distrus casa. Așa că porcul a fost nevoit să și-o reconstruiască înainte de a pleca spre banchetul împăratului. A ajuns ultimul și a ocupat, cum era firesc, al doisprezecelea loc.

Porcul este, de asemenea, asociat cu ramura pământească (地支-dì zhī) hài (亥), și orele 9-11 din noapte. 

În ceea ce privește yin și yang (阴阳 -yīn yáng), porcul este yin. 

Saigon, Vietnam

În cultura chineză (și nu numai), porcii reprezintă simbolul bogăției.

Fețele lor dolofane și urechile mari aduc prosperitate.

împletituri din frunze de bambus - Saigon, Vietnam

Fac parte din această zodie considerată norocoasă persoanele născute în anii 1935, 1947, 1959, 1971, 1983, 1995, 2007, 2019. Sunt persoane realiste, pline de energie și entuziasm.

Saigon, Vietnam

Lor, dar și celorlalți, născuți în alte unsprezece zodii asiatice, un călduros LA MULȚI ANI!

Saigon, Vietnam

Saigon, Vietnam

Și, ca să și noi fim în temă, vă propun o poveste frumoasă care ne-a încântat multora dintre noi copilăria (eu o aveam pe diapozitive) și care poate reușește să îi facă să viseze și pe copiii noștri ultramoderni: 

"Povestea porcului" de Ion Creangă (click aici) 

O săptămână frumoasă!

Germania sau Franța?

sursa: nations online

Tot mai des aud de părinți dornici să își înscrie copiii la școala germană, în timp ce alții se plâng cã odraslele nu au fost acceptate de nemți.
E un lucru frumos să înveți cât poți de mult și să asimilezi cunoștințele într-o altã limbă. Și este valabil pentru toate limbile.
Dar, fără să judec (așa cum îmi este obiceiul), m-am întrebat ce te îndeamnã, într-o țarã latinã și pe deasupra francofonă, sã alegi un sistem de învãțãmânt diferit de spiritul și caracterul tău?
Îi înțeleg pe cei care provin din familii de sași, pe pãrinții care pleacã și se stabilesc în Germania sau Austria, pe cei intenționați sã studieze la Zurich sau sã își gãseascã un job în firmele germane.
Dar, oare, câți emigranți poate primi sau este dispusã sã primească Germania și câte firme pot absorbi armatele de absolvenți, vajnici teutoni locali?
Nu m-am sculat azi-dimineațã cu întrebările astea în cap, ci mi le-am pus, treptat, dupã ce am trecut prin București și am ajuns la Saigon, pentru cã și aici se întâmplă același fenomen. Da, aici, într-o fostă colonie francezã și, ulterior, țară anglofilă prin nostalgii post războinice.
În plin centru, într-o librărie importantã din HoChiMinh, o bună parte din rafturile de la parter sunt ocupate de cărți în germană, multe dintre ele reprezentând beletristică engleză tradusă în limba lui Goethe. Este vorba de o colonizare culturalã intensã și o admir, dar cãrțile stau intacte, cu un deget de praf pe ele, cam de un an de când a fost gânditã aceastã restructurare a secțiunii de limbi strãine.
În disperarea aceasta cu care alergãm cãtre ceea ce strãlucește pe moment, îmi permit cu umilințã și, poate, un pic de nostalgie sã amintesc cã în 2015 România a serbat 200 de ani de prietenie cu Franța, cã Bucureștiul a fost cândva micul Paris iar istoria ne leagã de aceastã țarã care considerã cultura drept cel mai bun mijloc de înțelegere și comunicare.

sursa: French moments

În Franța, recent, s-au reintrodus greaca și latina ca materii obligatorii în liceu, cu explicația cã reprezintã bazele culturii și civilizației europene.

Tot în Franța, filosofia e materie de bacalaureat pentru cã e important sã formezi cetãțeni care sã gândeascã cu propriile capete și, eventual, sã conteste.
Nimeni nu e perfect, dar mereu se poate învãța de la alții.

Iar noi, românii, avem faima cã prindem repede.
France où Allemagne?

sursa:imdb.com

“Slavii și germanii sunt fatalități: își rostogolesc soarta, rãbufnesc în vreme, n-au curs normal, pe când Franței i-a fost dãruit un destin mãsurat. O țarã de oameni, iar nu de inși.“ (Emil Cioran, Despre Franța- 2011)
 

Pentru că am vorbit un pic de alegerile noastre, vă propun o pagină de sfârșit de săptămână.

sursa: Paris Match

Terapia prin cultură: Guillaume Musso, romancierul preferat al francezilor 

Lectură plăcută!

Alegeri...

DANIELLE STEEL, sursa popsugar.com

Ce ați făcut în week-end?

Ați citit ceva nou, ați recitit cartea preferată, ați pus aspiratorul și ați gătit pentru toată săptămâna, v-ați plimbat în parc, ați mers la cinema sau v-ați uitat la televizor?

Ideea de a vă întreba mi-a venit “umblând” prin Facebook unde am dat de un titlu interesant: “Mămicile citesc“. Am găsit idei variate, soluții la probleme și uneori propuneri pentru timpul liber.

Apoi, m-am gândit la blogul meu și la seria pe care am creat-o, Terapia prin cultură.

M-am gândit la prezentările pe care le fac unor autori și la recenziile anumitor cărți. Unele sunt simple, altele complexe, după cum le-am “interpretat” eu. Unele sunt ușor de descifrat, altele mai greu. Eu vă prezint noutăți sau pur și simplu alte abordări, alte viziuni.

Nu este însă rușinos să nu ne placă un autor renumit, să alegem într-un moment particular al vieții o carte de Danielle Steel (Doamne ferește să menționăm autoarea într-un cerc literar cu pretenții!) în locul vreunui manuscris recomandat de critica de specialitate.
Nu este o rușine să privim cultura ca o TERAPIE și să o adaptăm, atunci când simțim nevoia, propriei noastre personalități.
Concret: nu ne ducem la un film deprimant cu un sfârșit dezastruos dacă suntem necăjiți peste măsură, nu citim o operă sumbră dacă tristeți și supărări ne îneacă sufletul.

Așa că, ideea mea de luni dimineața este să găsim ceea ce ne definește și să trăim acea alegere cu entuziasm.

Să nu ne comparăm cu alții, să nu lăsăm judecata celor din jur să ne demoralizeze, să fim frumoși prin ceea ce avem, prin bunătate, înțelegere și prin gusturile noastre așa cum sunt ele: simple sau simpliste, uneori kitsch, complexe până la complicate.

Să avem clar în minte că toți suntem originali, înțeleși sau nu de ceilalți.

Sau, după cum spunea Chuck Palahniuk (au și scriitorii rostul lor!):

CHUCK PALAHNIUK, credit Allan Amato

“Ești o persoană diferită pentru fiecare om care te cunoaște.”

De acord?