După moartea tatălui, fratele mai mare a revendicat întreaga moștenire lăsându-i celui mic doar un copac cu fructe în formă de stele.
Acesta însă nu se plânse și nu reproșă nimănui nimic.
În timpul acesta, fratele mai mare trăia liniștit și mulțumit de moștenirea lui, neavând motive spre a-și face griji.
În ziua în care pomul își arătă în sfârșit roadele, o pasăre coborî din cer, se așeză pe una dintre crengi și începu să mănânce din fructe.
Era un corb.
“Săracii de noi”, spunea ea, “singura noastră speranță era acest copac. Cu fructele lui puteam avea și noi o viață mai bună. Acum cu dezastrul ăsta, vom muri de foame“.
Dar, minune! Auzind-o, pasărea coborî din copac și începu să vorbească cu glas omenesc:
“Fructe stea mănânc, în aur plătesc, pregătește un sac de un metru și apoi urmează-mă. “
Femeia fugi în casă ca să îi spună soțului cele întâmplate. Discutară îndelung, iar mai apoi hotărâră să facă întocmai cum le spusese corbul. Cusură un sac pe dimensiunile indicate, așteptând revenirea păsării. Câteva zile mai târziu, corbul se întoarse, mâncă restul de fructe iar, mai apoi, coborî din copac și îl chemă pe bărbatul cel tânăr. Acesta luă sacul și se sui în spinarea păsării. Amândoi dispărură la linia orizontului.
Omului îi fu atât de frică încât închise ochii în timpul zborului.
Odată aterizați pe o insulă pustie, plină de pietre prețioase, pasărea îl îndemnă să ia de acolo tot ce vroia. Bărbatul umplu sacul și corbul îl duse înapoi acasă.
Din acea zi, viața tinerei perechi se schimbă dar, și în bogăție, rămase modestă. De câte ori puteau, cei doi soți îi ajutau pe cei sărmani și fără noroc.
Cu ocazia comemorării părinților, omul cel bun îl invită acasă la el pe fratele mai mare. Acesta îl disprețuia atât de tare, încât căută un pretext pentru a nu se duce. Îi ceru mai tânărului frate să îi întindă pe drum un covor împodobit cu nestemate și să decoreze poarta cu aur.
Respectându-l ca pe un frate mai mare și considerat mai înțelept, omul cel bun se conformă dorinței și împodobi drumul așa cum îi fusese cerut.
Fratele mai mare și soția sa rămaseră surprinși și încercară să deslușească misterul tuturor acelor comori. Tânărul frate povesti cu inimă deschisă și cu suflet sincer tot ceea ce i se întâmplase.
Atunci, cei doi soți mai în vârstă propuseră să facă schimb de averi, ei renunțând la tot spre a primi în schimb doar coliba tânărului și pomul cu fructe în formă de stea.
Omul cel cinstit acceptă de dragul fratelui său.
Trecu puțin timp și corbul se întoarse la locul cu pricina. Începu să mănânce din fructe și, ca mai înainte, ceru proprietarului să își facă un sac de un metru și să îl însoțească. Vârstnicul, lacom peste măsură, își pregăti un sac de trei ori mai mare, pe care îl umplu peste poate cu toate minunățiile din aur și pietre prețioase de pe insula pustie.
Pe drumul de întoarcere, împovărat de greutatea peste măsură, corbul începu să se legene iar omul căzu în mare și se înecă.
Când ajunse în sat vestea morții fratelui cel vârstnic, tânărul cel bun și cumpătat suferi ca după cineva foarte drag în timp ce oamenii disprețuiră amintirea lăcomiei sale și zădărnicia încercărilor de a fi mereu și mereu mai bogat.
Morala? Destinul îi ajută întotdeauna pe cei buni și drepți și îi pedepsește pe cei răi și lacomi.
Iar eu?
Eu am încălecat pe-o șa și v-am spus o altă poveste... vietnameză... așa...
Dar, minune! Auzind-o, pasărea coborî din copac și începu să vorbească cu glas omenesc:
“Fructe stea mănânc, în aur plătesc, pregătește un sac de un metru și apoi urmează-mă. “
Femeia fugi în casă ca să îi spună soțului cele întâmplate. Discutară îndelung, iar mai apoi hotărâră să facă întocmai cum le spusese corbul. Cusură un sac pe dimensiunile indicate, așteptând revenirea păsării. Câteva zile mai târziu, corbul se întoarse, mâncă restul de fructe iar, mai apoi, coborî din copac și îl chemă pe bărbatul cel tânăr. Acesta luă sacul și se sui în spinarea păsării. Amândoi dispărură la linia orizontului.
Omului îi fu atât de frică încât închise ochii în timpul zborului.
Odată aterizați pe o insulă pustie, plină de pietre prețioase, pasărea îl îndemnă să ia de acolo tot ce vroia. Bărbatul umplu sacul și corbul îl duse înapoi acasă.
Din acea zi, viața tinerei perechi se schimbă dar, și în bogăție, rămase modestă. De câte ori puteau, cei doi soți îi ajutau pe cei sărmani și fără noroc.
Cu ocazia comemorării părinților, omul cel bun îl invită acasă la el pe fratele mai mare. Acesta îl disprețuia atât de tare, încât căută un pretext pentru a nu se duce. Îi ceru mai tânărului frate să îi întindă pe drum un covor împodobit cu nestemate și să decoreze poarta cu aur.
Respectându-l ca pe un frate mai mare și considerat mai înțelept, omul cel bun se conformă dorinței și împodobi drumul așa cum îi fusese cerut.
Fratele mai mare și soția sa rămaseră surprinși și încercară să deslușească misterul tuturor acelor comori. Tânărul frate povesti cu inimă deschisă și cu suflet sincer tot ceea ce i se întâmplase.
Atunci, cei doi soți mai în vârstă propuseră să facă schimb de averi, ei renunțând la tot spre a primi în schimb doar coliba tânărului și pomul cu fructe în formă de stea.
Omul cel cinstit acceptă de dragul fratelui său.
Trecu puțin timp și corbul se întoarse la locul cu pricina. Începu să mănânce din fructe și, ca mai înainte, ceru proprietarului să își facă un sac de un metru și să îl însoțească. Vârstnicul, lacom peste măsură, își pregăti un sac de trei ori mai mare, pe care îl umplu peste poate cu toate minunățiile din aur și pietre prețioase de pe insula pustie.
Pe drumul de întoarcere, împovărat de greutatea peste măsură, corbul începu să se legene iar omul căzu în mare și se înecă.
Când ajunse în sat vestea morții fratelui cel vârstnic, tânărul cel bun și cumpătat suferi ca după cineva foarte drag în timp ce oamenii disprețuiră amintirea lăcomiei sale și zădărnicia încercărilor de a fi mereu și mereu mai bogat.
Morala? Destinul îi ajută întotdeauna pe cei buni și drepți și îi pedepsește pe cei răi și lacomi.
Iar eu?
Eu am încălecat pe-o șa și v-am spus o altă poveste... vietnameză... așa...
😊😘Multumesc frumos !
RăspundețiȘtergereCu plăcere. Dacă citim poveștile diferitelor popoare, ne dăm seama din morala lor cât de mult ne apropiem unii de alții. Distanțele țin de cele mai multe ori de geografia fizică și nu de cea a inimii. O zi frumoasă!
Ștergere