Vã mai aduceți aminte? John Clark, interpretat de Richard Gere, duce un trai liniștit, în ritmul normal al muncii și al vieții de familie. Doar cã acest ritm riscã sã îl sufoce prin monotonia sa. Așa cã, într-o searã, își face curaj și se oprește la o salã de dans.
Sotia lui, însã, începe sã își punã întrebãri și angajeazã un detectiv privat spre a afla rãspunsurile.
Și aici vine partea care mã emoționeazã de fiecare datã.
Beverly Clark, interpretatã cu atâta naturalețe de Susan Sarandon, la ultima întâlnire cu detectivul îl întreabã pe acesta dacã știe de ce oamenii se cãsãtoresc.
Iar ea îl corecteazã.
Nu, nu din pasiune, ci pentru că avem nevoie de un martor al vieții noastre. Suntem un miliard de oameni pe planetă. Ce înseamnă cu adevărat fiecare viațã în parte? Într-o căsătorie, însã, promiți sã îți pese de tot. Lucruri bune, lucruri rele, lucruri teribile, lucruri banale. De toate și tot timpul. În fiecare zi. Viața ta nu va trece neobservată, pentru că eu o voi observa. Viața ta nu va trece nevãzutã pentru cã eu îi voi fi martor.
E frumos și e complex. Nu e vorba despre completare, despre schimbare, de douã jumãtãți care alcãtuiesc un întreg. Ar fi banal și reductiv.
E vorba despre fericirea fiecãruia, despre propriul rol în propria fericire, despre visul personal, despre pãstrarea scânteii. Și despre cine ți-e martor la toatea astea fãrã a încerca sã te schimbe. E mult mai mult și totuși atât de simplu!
Sã fii martorul vieții celuilalt...
Ce pãrere aveți?
Și, ca sã ne menținem în formã, haideți sã ne "tratãm" cu un vintage, o piesã din 1975.
Da, da. Aveam cinci ani.
Am descoperit-o cu serialul "Sex and the City" (sez.3, ep.1: Where There's Smoke).
(click aici)
