miercuri, 28 februarie 2018

Pentru sănătate...

... sau cum învingem lenea


Vietnamese Coffee Flan , Vietnam House Saigon


Îmi plac dulciurile și nici nu mă omor după sport.
O combinație nefericită, ați spune voi. Și nu numai voi.
Da, recunosc, așa este. Dar am avut mereu senzația în sălile de sport, fie ele publice ori private, că îmi pierd timpul, că aș putea face multe alte lucruri, mai interesante, sau utile pentru familie și pentru mine. Am gândit mereu așa fără să realizez că, de fapt, practicând o formă de sport FAC CEVA pentru mine.

Și ca să exorcizez asemenea gânduri, prin scris deocamdată, și să răspund nedumeririlor unor prieteni mari amatori de sport, am tradus un articol de pe msn.it ca să vedem împreună ce discipline sportive ard mai multe calorii. Asta pentru că unul dintre obiective este întotdeauna menținerea în formă prin consumarea unei mari cantități de energie.
Vi-l propun într-un nou ciclu, TERAPIA PRIN SPORT (1): Mens sana in corpore sano

Lectură plăcută!

luni, 26 februarie 2018

După...

Bună dimineața.

A trecut și Dragobetele cu cafeluța în doi...


A fost o zi frumoasă?

La Saigon, da. Deși tot anul este o temperatură constantă (cam 36 grade), parcă de acum începe căldura. Probabil de vină este umezeala.
Orașul se repopulează încetul cu încetul, vietnamezii se întorc de prin provincie unde au petrecut Anul nou cu cei dragi. Sunt obosiți, au muncit, au ajutat acasă la curățenie, au gătit.
Copăceii de bun augur sunt duși cine știe unde, geamurile de la bloc și vitrinele de magazine sunt spălate de picturile norocoase, scenele și expozițiile de flori se demontează.
Un lucru bun este că oricum, în Asia, totul este colorat și nu ai senzația că sărbătoarea a luat sfârșit și revii la gri.

Imagini ca aceasta


nu lasă loc depresiei post festin.

Așa că vă invit, de departe fizic dar cu inima aproape, să începem săptămâna cu dreptul.

Și ca să vă meargă la suflet, accesați linkul de mai jos pentru ceva cu adevărat deosebit. O săptămână frumoasă și să fim iubiți în fiecare zi! 


sâmbătă, 24 februarie 2018

Azi e Dragobetele, se sărută fetele…

Nu e așa că vă așteptați să vedeți o horă frumoasă, cu costume populare și chiuituri?
Cu fete și băieți care glumesc unii cu alții, fac Dragobetele după cum zic ei, ca să fie îndrăgostiți tot anul?
Și în timp ce vârstnicii sub o boltă răcoroasă de viță-de-vie stau de vorbă la un pahar, bărbații ușor rumeni în obraji iar femeile râzând zgomotos și ducându-și repetat mâna la gură, rușinate parcă de atâta veselie, vreun tânăr mai îndrăzneț, ascuns de privirile iscoditoare ale familiei, fură o sărutare dragei sale.
Aceasta este o imagine câmpenească și puțin mai de vară, când e cald...

sursa: catavencii.ro
La oraș va fi mai modern, se vor rezerva mese la restaurante chic, se vor face cadouri costisitoare și, poate, se vor purta ii stilizate.

Iar mie, mi-e dor de Ionel Teodoreanu și de poveștile lui din Ulița copilăriei, În casa bunicilor sau La Medeleni.
Ori de iubirea fără vârstă din romanul Lorelei.

Luli și scrisorile ei frumoase către Catul Bogdan.

Ionel Teodoreanu cu stilul lui înzorzonat, plin de metafore, Galațiul și Iașiul de altădată, romantismul unei lumi apuse, intimitatea și noblețea unei iubiri fără vârste.

Nu ar fi un bun cadou de Dragobete? Ce ziceți?

Să fim iubiți!

"Numai învățătura cere ani. Inima e mai repede, când e tânără..."
(Ionel Teodoreanu, Lorelei)

vineri, 23 februarie 2018

CHOCOLAT


Ieri pe stradă am văzut doi tineri care se sărutau, rezemați de un scuter. M-a fascinat fiindcă nici în China, nici aici la Saigon, nu am vazut efuziuni de acest fel.
În Europa se sărută peste tot, în metrou, în stații, în fața școlii, la piață, chiar și la rând la administrația financiară.
Dar în Asia vezi așa ceva mai rar. Tinerii se țin de mână, de după umeri dar nimic eclatant.
Cei doi, păreau rupți de ce se întâmplă în jurul lor. De marea de scutere care se mișca ca un roi de albine învăluind mașinile din toate părțile, de gardienii blocului din preajmă care, după voia bună apărută subit, e clar ca îi comentau.
Tinerii erau uniți într-o singură respirație. Nu aveau însă nimic vulgar, erau ca personajele unui tablou realist. Multe scutere, căști, învălmășeală gri iar ei doi o pată de culoare.

Mă uitam la ei și mi-a venit în cap o frază pe care o citisem cândva și care îi aparține poetului englez John Milton: „Din punct de vedere biochimic, dragostea este exact cum ai mânca cantități mari de ciocolată”.
Și m-am gândit la „șocolata englezească” pe care o prezenta bunica ca fiind secretul torturilor ei, maronii și lucioase, care extaziau prietenele și pe mine odată cu ele.

Și de câte ori mă gândesc la ea, vreau să revăd filmul Chocolat.


Așa că, uite, am plecat de la iubire și am ajuns tot la iubire.

Ce ziceți? Zilele acestea ne uităm la Juliette Binoche și Johnny Depp?

Cu o ceașcă de ciocolată caldă alături?


Pentru că este weekend, vă propun o nouă pagină din TERAPIA PRIN CULTURĂ: Joanne Harris sau gustul ciocolatei fondante.
Lectură plăcută!

joi, 22 februarie 2018

Cafeluța de... embargo

Cicoarea, denumită și planta ”puternică” fiindcă înflorește până toamna târziu, are o mulțime de calități terapeutice dintre care cele mai importante sunt considerate efectele sale protectoare asupra ficatului şi bilei.
Testele de laborator au demonstrat cicoarea ca fiind una dintre cele mai generoase surse de vitamine (A, B, C, E şi K), cu un conţinut bogat în săruri minerale (potasiu, fosfor, calciu, zinc şi magneziu), în ulei volatil, dar şi în compuşi amari, precum inulina.


În zilele foarte stresante sau  în perioada examenelor, fitoterapeuţii ne recomandă „cafeluţa de cicoare".
Exact aici am vrut să ajung!
Eu beau o cafea cu lapte dimineața și am energie pentru toata ziua. În teorie.

În practică, ar mai fi nevoie de o doză pe la prânz dar am început să mă feresc de a repeta procedeul atât pentru sănătatea inimioarei cât și a stomacului.
Și atunci? Atunci am descoperit aici, la Saigon, cicoarea solubilă cu gust de cacao.


Este din import, o fac francezii, o aduc tot ei. O linguriță într-o ceașcă normală (de preferat cu mesaj motivațional), apă caldă și un strop de lapte, dacă se dorește. Și ești ca nou și de la prânz încolo.

De ce am numit-o de embargo?*
Pentru că a intrat în obiceiurile alimentare franceze atunci când Napoleon, în 1806, a pus embargo pe importurile de cafea și zahăr din Anglia.
Iar în prezent se pare că belgienii sunt cei mai mari consumatori și sunt extrem de atașați de o marcă istorică, Pacha, astăzi parte din grupul Leroux.  





Deci, haidem! La o ceșcuță de cicoare... 




O zi frumoasă!









*EMBARGÓ, embargouri, s. n. 1. Interzicere de către un stat a exportului sau importului de mărfuri ori a capitalurilor într-o sau dintr-o țară, ca sancțiune pentru încălcarea unor reguli sau principii de drept internațional sau ca mijloc de presiune politică. 2. Reținere de către un stat a navelor comerciale sau de mărfuri ale altui stat aflate pe teritoriul său (în condițiile în care a survenit un conflict între statele respective). – Din fr. embargo.[1]
Sursa: dexonline.ro

miercuri, 21 februarie 2018

Identitate

 
foto: Libertatea pentru femei
”Ador lumina, pentru că datorită ei viața noastră e colorată.”

(Adela Pârvu)




Românii nu știu cine sunt. Și când nu știi cine ești, nu știi cu adevărat ce vrei.
Nu este important să fii în stare să formulezi exact o descriere a ta, ci să o simți.
Când aveți răgaz, urmăriți-o pe Adela Pârvu, un designer de interior si o mureșeancă de bun-simț și echilibru.
Face bine la suflet.

Emisiunea durează peste o oră, așa că luați-vă o pauză de cafea.

La radio cu Andreea Esca, Europa FM -17 februarie 2018

marți, 20 februarie 2018

În centru...


Astăzi pentru vietnamezi este ultima zi din vacanța de Anul nou.
S-au întâlnit în familie, si-au făcut daruri, au gătit și au ieșit la plimbare. O săptămână colorată, cu bucurie în haine și în priviri.

Așa că vă invit și eu la o plimbare prin centrul orașului unde am găsit mulți saigonezi cu rudele lor din provincie venite la sărbătoarea florilor.

Însoțiți imaginile cu gândul, călătoriți cu mine. O zi frumoasă!











Video, dați dublu click pe imagine.

luni, 19 februarie 2018

E doar o chestiune de energie...

Există în fizică Principiul acțiunii și reacțiunii sau Legea a treia a mecanicii (a lui Newton), care spune:
“Când un corp acționează asupra altui corp cu o forță (forța de acțiune), cel de-al doilea corp acționează și el asupra primului cu o forță (forță de reacțiune) de aceeași mărime și de aceeași direcție, dar de sens contrar.

Cum îl aplicăm în viață?
Simplu, zic eu. Tot ce noi punem în lume se întoarce, toată energia pe care o dăruim profesiei, familiei, relațiilor interpersonale, se întoarce în același mod.

Mai este, însă, un aspect.
Dacă te uiți pe fereastră ce vezi ? Doi copaci, o stradă îngustă și prost luminată, câteva flori, eventual o ghenă de gunoi.
Orice ai vedea acum, știi că dincolo de asta este altceva. Dacă ieși din casă, dacă te îndepărtezi un pic, copacii și florile se înmulțesc, strada se lărgește și soarele o luminează. Gunoiul dispare.
Fiecare dintre noi are rezervat ceva ce nu poate vedea ori percepe într-un anumit moment, ceva ce noi numim destin, o schimbare legată, cumva, și de deplasare, de evoluție.
De multe ori este de ajuns să ne punem în mișcare propria energie și să avansăm, mai încet sau mai rapid, după puterile noastre. Fiecare este răspunzător de alegerile din viață iar sufletul este motorul.

Căci, așa cum spune Paulo Coelho: “Când ai picioarele obosite, du-te înainte cu inima. “


Un început de săptămână bun!

vineri, 16 februarie 2018

Anul Nou Lunar (TET)



Astăzi este prima zi din Anul Câinelui. Mie deja îmi place acest an fiindcă iubesc inteligența și fidelitatea celui mai bun prieten al omului.

În Ho Chi Minh, în afară de expozițiile de flori din centrul orașului, de copăceii colorați și de tot ce înseamnă strălucire în roșu (culoarea care alungă răul), localnicii au preocuparea mâncării. Cum se putea altfel într-o bucătărie care este considerată una dintre cele mai gustoase din lume?
Dacă în nord influența vecinilor chinezi se face simțită, în sud influența cambodgiană și clima tropicală își spun cuvântul. Rezultatul este foarte bun și constă în arome proaspete, mult coriandru (eu numai în supele lor am reușit să îl mănânc că, altminteri, are gust de apret!),  felurite ierburi și condimente, preparate de cele mai multe ori dulci.
Însă, pentru TET există și tradiții alimentare ce țin de prezența pe masa de sărbătoare a unor produse cu semnificație foarte importantă, aproape vitală pentru a păși în noul an cu dreptul.

Unul dintre ele este POMELO,  un fruct din familia citricelor (Citrus grandis), care crește în țările Asiei de Sud-Est. Fructul este un izvor de sănătate prin bogăția sa de vitamine și minerale. Conține luteina, betacaroten, potasiu, fier, magneziu, calciu, la care se adaugă vitamina C și complexul de vitamine B. 
Dar să nu vă imaginați ca asta ne interesează pe noi acum de TET!
În China, Pomelo a fost cultivat pentru prima data in anul 100 î.Hr., fiind considerat de chinezi ca având calități magice de apărare contra relelor.
Vietnamezii îi atribuie puteri miraculoase pentru noroc și prosperitate. Ca atare, exemplarele cultivate pentru TET sunt supuse unui adevărat procedeu de modelare.
Pentru a căpăta aspectul unui lingou de aur este pus într-o asemenea formă și ținut în matriță timp de o lună sau două.
Iar ca rezultatul să fie pe de-a întregul satisfăcător pentru clienți, coaja este inscripționată cu cuvintele tai (bani) și loc (noroc).


Grădinarii mai iscusiți reușesc să imprime în coajă și harta Vietnamului.


V-am zis eu, oameni mândri!

Pentru că vorbim de Asia și tradițiile sale, să amintim un pic și China și vă invit la un Marș Radetzky deosebit. În fond, este Anul Nou.

La Mulți Ani și o zi frumoasă!

Ca de obicei, vă propun pentru week-end o nouă pagină, TERAPIA PRIN SHOPPING: Vietnam, Bến Thành Market - Saigon


joi, 15 februarie 2018

Despre imagini…

Aseară m-am gândit să “hoinăresc“ un pic pe internet ca să mai aflu noutăți.
Nu a trebuit să pierd prea mult timp că "noutatea" s-a ivit pe prima pagină din msn.it. Era un articol despre țările preferate de pensionarii occidentali pentru a duce un trai decent și liniștit. Articolul nu avea în sine nimic supărător, dacă nu ar fi fost imaginile pentru poziția 5 din clasamentul destinațiilor și, anume, România:


Vă regăsiți ACUM în ele? Vă spun ceva?
În acel moment m-am întrebat dacă este rea-voință, prostie sau lene ? Iei ce nimerești de pe net, îi pui titlu și definești o țară.
Lipscani-ul din poză este de pe vremuri, acum centrul istoric este în felul lui o bijuterie. Ce să mai zic de poza cu plaja! Pare făcută de un naufragiat care mai speră într-o salvare miraculoasă.
Dacă un ziarist face așa pentru România, un stat european la o aruncătură de băț de alte state europene, oare cum procedeaza când scrie despre China, Vietnam sau Argentina? Mai poți avea încredere în profesionalismul său?
Deci, ca să o iau înainte altor cucuvele (folosesc comparația obișnuită deși nu ar merita căci sunt păsări sensibile!) vă pun eu aici niște poze frumoase cu copăceii norocoși pentru Anul Nou (TET) care sosește ..MÂINE!



Acum că m-am “descărcat“



vă invit la o cafeluță vietnameză….








Și apoi mergem fiecare în treaba lui.
foto: Nguyen Cong Hung
O zi frumoasă!

miercuri, 14 februarie 2018

Despre cuvinte...

Cuvintele sunt puternice. Foarte puternice. Nu numai prin semnificația lor, ci și prin stările pe care ni le induc.
Să luăm de exemplu cuvântul dragoste. Reprezintă energia care pune sângele în mișcare, care accelerează bătăile inimii fără să ne îmbolnăvească, care ne hrănește sufletul și ne permite să iertăm. 
Ați observat că este un cuvânt care poate fi folosit pentru a explica orice, orice lucru bun care ni se întâmplă?
Este un cuvânt care are legătură cu tot ce face bine celor din jur și îți face bine și ție.
Când spui “te iubesc” celui drag, sau închei conversația la telefon cu părinții cu un simplu „vă iubesc”, te simți aproape de stele. Orice duh rău trece, orice început de înverșunare dispare, greutățile se topesc și se transformă în simple obstacole. Totul devine suportabil pentru că ai dăruit iubire și ai primit-o înzecit din emoția celor pe care îi îmbrățișezi chiar și de la distanță.

Astăzi este Sfântul Valentin. Să ne propunem să nu treacă o zi fără să spunem celor dragi că îi iubim.

Pentru că, așa cum spunea Maya Angelou, sensibila poetă americană  și activistă pentru drepturi civile:

“Am învățat că oamenii vor uita ceea ce ai spus, oamenii vor uita ceea ce ai făcut, dar oamenii nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă“.

Să fim iubiți! O zi splendidă!

marți, 13 februarie 2018

Dragobete vs. Valentin





Personal, nu am înțeles niciodată de ce una o exclude pe alta sau chiar de multe ori este considerată opusă celeilalte. După voi, este vorba de vreun soi de patriotism? Dacă le serbăm numai pe ale noastre suntem cu adevărat buni, frumoși și deștepți?
Este cumva o nostalgie legată de vârstă? Căci, sinceră să fiu, nu am văzut vreun tânăr din cei care se înghesuie să cumpere tot felul de obiecte, toate în formă de inimioară, să își pună o astfel de problemă.
Ori mai degrabă ne e teamă că ajungem să comercializăm totul?
Dar nu o facem deja? Crăciun, Mărțișor, 8 Martie și altele. Multă publicitate, pachete de oferte, vânzări în rate.
Ce facem atunci? Doar pentru că americanii au dat culoare acestei sărbători și se bucură la venirea ei (nu e nimic rău în asta, cred), o ștergem?
Americanii o serbează cu surle și trâmbițe și nu și-au pus problema că Sfântul Valentin este o sărbătoare importată. Pentru că, în adevăr, aceasta nu le aparține. 

Sfântul Valentin, cunoscut în întreaga lume ca protector al îndrăgostiților, a fost în primul rând un episcop martir care a trăit între anii 175 și 245 d.Hr. S-a născut, a trăit și a fost îngropat în orașul Terni (Italia). A fost ajutorul săracilor, mângâierea văduvelor, îngrijirea orfanilor, alinarea prizonierilor, rugător pentru iertarea păcătoșilor.
Sf. Valentin, care a devenit faimos pentru marea sa caritate și umilință, a fost martirizat la Roma.
Fedele Santini, în colecția sa, povestește despre legendele Sfântului ca ocrotitor al îndrăgostiților. Una dintre acestea, născută în țările anglo-saxone, spune că Valentin avea obiceiul de a oferi tinerilor care treceau prin fața mănăstirii o floare din grădina proprie. În plus îi ocrotea de furia dușmanilor, sfătuia perechile în iubirea lor și părinții în acceptarea alegerilor copiilor.

În zilele noastre, Sfântul Valentin este considerat  protectorul orașului Terni (Umbria) și în fiecare an de 14 februarie sunt organizate pelerinaje la mormântul lui din bazilică și expoziții de flori în onoarea sa.

Și pentru că am vorbit de comerț, se organizează și un târg cu peste 300 de puncte de vânzare.

Să fim iubiți!

luni, 12 februarie 2018

Alegeri...

DANIELLE STEEL, sursa popsugar.com

Ce ați făcut în week-end?

Ați citit ceva nou, ați recitit cartea preferată, ați pus aspiratorul și ați gătit pentru toată săptămâna, v-ați plimbat în parc, ați mers la cinema sau v-ați uitat la televizor?

Ideea de a vă întreba mi-a venit “umblând” prin Facebook unde am dat de un titlu interesant: “Mămicile citesc“. Am găsit idei variate, soluții la probleme și uneori propuneri pentru timpul liber.

Apoi, m-am gândit la blogul meu și la seria pe care am creat-o, Terapia prin cultură.
M-am gândit la prezentările pe care le fac unor autori și la recenziile anumitor cărți. Unele sunt simple, altele complexe, după cum le-am “interpretat” eu. Unele sunt ușor de descifrat, altele mai greu. Eu vă prezint noutăți sau pur și simplu alte abordări, alte viziuni.
Nu este însă rușinos să nu ne placă un autor renumit, să alegem într-un moment particular al vieții o carte de Danielle Steel (Doamne ferește să menționăm autoarea într-un cerc literar cu pretenții!) în locul vreunui manuscris recomandat de critica de specialitate.
Nu este o rușine să privim cultura ca o TERAPIE și să o adaptăm, atunci când simțim nevoia, propriei noastre personalități.
Concret: nu ne ducem la un film deprimant cu un sfârșit dezastruos dacă suntem necăjiți peste măsură, nu citim o operă sumbră dacă tristeți și supărări ne îneacă sufletul.

Așa că, ideea mea de luni dimineața este să găsim ceea ce ne definește și să trăim acea alegere cu entuziasm.
Să nu ne comparăm cu alții, să nu lăsăm judecata celor din jur să ne demoralizeze, să fim frumoși prin ceea ce avem, prin bunătate, înțelegere și prin gusturile noastre așa cum sunt ele: simple sau simpliste, uneori kitsch, complexe până la complicate.

Să avem clar în minte că toți suntem originali, înțeleși sau nu de ceilalți.

Sau, după cum spunea Chuck Palahniuk (au și scriitorii rostul lor!):
CHUCK PALAHNIUK, credit Allan Amato
“Ești o persoană diferită pentru fiecare om care te cunoaște.”


De acord?














joi, 8 februarie 2018

PORTRETE


Rehahn Croquevielle s-a născut în anul 1979 în Normandia (Franța). 
Cu zece ani în urmă, el a ales Vietnamul pentru un proiect fotografic ambițios: The Invaluable Heritage (Patrimoniul neprețuit). Scopul acestui proiect a fost crearea unei serii de portrete reprezentând cele 54 de minorități etnice din Vietnam.
Rehahn, un fotograf cu experiența colaborării cu National Geographic, BBC și Travel Live, a călătorit mult, a vizitat peste 100 de sate în care se păstrează tradiții străvechi, puțin cunoscute chiar și aici în Vietnam.
Fragilitatea și complexitatea acestei diversități culturale a țării este prezentată ca o bogăție ce trebuie protejată.
Ca întotdeauna când avem de-a face cu mari fotografi, dincolo de idei, proiecte și declarații de intenții, rămân

Un surâs colorat
O privire albastră

O tandrețe neașteptată





Rehahn continuă să fotografieze și continuă să întâlnească grupuri etnice pentru a-și completa prețioasa colecție.

Și pentru că săptămâna aceasta am vorbit un pic despre Franța și Vietnam vă propun o nouă pagină de week-end, TERAPIA PRIN CULTURĂ: Anna Moï, o modelatoare de cuvinte
Lectură plăcută!



Exercițiu de fericire...(2)

"Vine vacanța cu trenul din Franța", obișnuia să glumească bunicul meu. Nu știu exact cu ce tren vine, dar simt că se apropi...