Înger sau demon

Cu ani în urmă, într-una dintre călătoriile mele prin lume, am decis într-un tranzit prin aeroportul din Paris să îmi fac cadou un parfum. Se știe că în duty-free prețurile sunt mai mici și voiam să ies din rutina aromelor preferate cu ceva nou, original dar, în același timp, potrivit personalității mele. Mă rog, e cam mult spus, potrivit felului în care mă percep eu însămi. Căci, până la urmă, un parfum reprezintă nu doar o compoziție chimică din arome diverse, ci și un fel de alchimie a simțurilor și, de ce nu, a inimii. Ne dorim mereu ca un parfum să ne definească mai bine prezența într-un loc dar, în același timp, să nu dezvăluie chiar totul despre noi. Parfumul poate schimba cu succes starea de spirit a celui care îl poartă dar și a celor din jur. Ați înțeles, alegere complicată ce mai...
Așa că m-am pus pe căutat ajutată de o vânzătoare, o franțuzoaică très très chic.

Încercam toate aromele și când în sfârșit ajungeam la ceva să îmi placă atât de tare încât să îmi lumineze ochii, auzeam inevitabil: "Oh, Madame, este parfum bărbătesc."

La un anumit moment chiar m-a încurajat să îmi cumpăr unul, căci sunt destule femei care își doresc esențe puternice, considerate foarte fresh. 
Eu însă am rămas pe poziție. Una ca mine care preferă blugii și adidașii rochiilor vaporoase și pantofilor cu toc, care se machiază dimineața pentru întreaga zi și își ia doar rujul în poșeta plină cu tot felul de mărunțișuri necesare la nevoie, care în toaleta unui restaurant merge să se spele pe mâini și nu să își pudreze nasul, una ca mine, un asemenea personaj, e de dorit ca măcar parfumul să îl aibă feminin.

Așa că, înainte!
Și, când amândouă eram pe punctul de a abandona căutarea, ne-a apărut minunea.

Un parfum delicat dar în același timp penetrant, cu accente de ceai de iasomie, în nuanțe de acuarelă. Vânzătoarea aproape că mă îmbrățișa de bucurie. Nu pentru că era plictisită de căutare (la ora respectiva magazinul era gol), ci pentru că împreună "descoperisem roata". Înainte de a căuta esențele fii atent la denumiri. 
Înger sau demon. Cine ești? Cum te descrii? Esența unei căutări, enigma unei prezentări.

Asta a fost partea de...cum să o numim? Lifestyle? 

Apropo, dacă vă interesează cum să faceți deosebirea între un parfum original și unul fals, puteți afla amănunte foarte utile aici.

Un parfum care spune ceva despre tine, dar fără a dezvălui totul, mă duce cu gândul mai departe. 
La oameni. Adevărați sau nu, autentici sau sclavi ai aparențelor.

Sau:

Sursa foto: DHgate.com

Cu mască, fără mască.

Tot mai multe discuții se "încing" pe Facebook tocmai pe această temă. Masca pe care unii o poartă mereu și, spre deosebire de actori, nu o mai dau jos niciodată. Ba, mai mult, îi judecă și pe ceilalți cu aceeași măsură, nereușind să mai facă vreo deosebire între original și copie, autentic și fals. Iar dacă întâlnesc pe cineva care nu poartă mască, i-o atribuie ei. Iar eticheta e de obicei o frază: "Ei, lasă, că nu e chiar așa cum pare..."

Mulți spun că masca te ferește de lovituri, în fond cel real se ascunde iar ceilalți lovesc acolo unde nu doare. Alții răspund că masca te denaturează atât de mult încât, fără să îți dai seama, ajungi să reciți cu cei dragi, sã nu te mai recunoști în sentimente și acțiuni. Să te schimonosești în viața reală, cu oamenii adevărați.
Dar, aparent, nu suferi.

Voi ce credeți? Cu mască sau fără?

Vă propun o nouă pagină de dezvoltare personală: STRATEGIA FERICIRII - Cheia (in)succesului (click aici)

Nicolae, Moș sau Sfânt?

Este oficial. Fetița mea îl adoră pe Moș Nicolae. Atât de mult încât mi-a spus să nu îi mai zic Moș. Este Sfântul Nicolae. 

Nimeni nu l-a văzut, deci nu știm dacă e bătrân sau tânăr. 

Nu am înțeles de ce aceeași logică nu se aplică în cazul lui Moș Crăciun (chestia cu bătrânețea).

Sigur, sunt multe explicații dar eu m-am oprit la una.

Sfântul Nicolae are un statut aparte. Îi aduce doar ei daruri fiindcă mama e româncă iar tradiția există în România. Știu, nu există numai în România dar în familia noastră facem comparații cam între două țări, cel mult trei. 

În Italia este Befana care aduce daruri la copii, în timp ce Sfântul Nicolae rămâne...sfânt.

Bazilica San Nicola

Moaștele lui se află la Bari și jumătate din populația regiunii Puglia se numește Nicola.

Ideea este că, mici sau mari, ne place să ne simțim deosebiți. De câte ori nu vi s-a întâmplat să vă bucure mai mult un compliment legat de un aspect inedit al personalității voastre decât recunoașterea unui merit evident, dar comun celorlalți? 

Faptul ca Sfântul Nicolae s-a deranjat să vină aici la tropice la 36 de grade ca să aducă ciocolată și portocale și, deși este serbat de întreaga lume catolică, doar ei îi aduce daruri, îl face în ochii fetiței mele un erou, un Sfânt și nicidecum un Moș. Iar pe ea o face să se simtă deosebită. Să fie mândră atunci când explică la școală ce a primit în pantofiori în noaptea de cinci spre șase decembrie, o noapte obișnuită pentru toți ceilalți, dar tare lungă pentru ea care nu a închis un ochi în speranța de a-l auzi când deschide ușa balconului. În plus, Sfântul Nicolae este bun și darnic, este glumeț. Îi mută pantofii dintr-un loc în altul și îndeasă în ei tot ce interzice de obicei dentistul. 

În fiecare an există pericolul nuielușei, deși nimeni nu a văzut-o până acum. Deci, nu te poți relaxa ca și cu Moș Crăciun care, în cel mai rău caz, poate încurca acolo niște daruri, dar e puțin probabil chiar să te ocolească.

Iar în ce o privește pe fetița mea nu numai că nu i-a adus niciodată faimoasa nuielușă dar și umblă în lume după ea și asta fiindcă are un altfel de mamă.

Atunci, cum să îi spui Moș?

E sfânt. E mai mult. E Îngerul Copiilor.

Au început oficial sărbătorile și vă doresc numai bucurii și multă lumină.

sursa: Bliss Saigon Magazine

Săptămâna viitoare vă voi spune o poveste adevărată. Dintr-un Saigon nu prea îndepărtat. O istorie incredibilă în mijlocul unui dezastru de neconceput.

Până atunci, o săptămână frumoasă și...un ritm de sezon! O melodie pe care profesorul de engleză, care are jumătate din anii mei, a propus-o copiilor la școală iar fetița mea o fredonează tot timpul prin casă. O infuzie de tinerețe...

Cum obișnuia să spună Ioan Paul al II-lea, caută compania tinerilor și vei rămâne mereu tânăr.





Sper să vă placă și să vă înveselească începutul de săptămână. 

Pentru a o asculta: click aici 

https://www.youtube.com/watch?v=Dkq3LD-4pmM