vineri, 30 martie 2018

Vremea

După cum am văzut lunile acestea în Europa, vremea poate fi extrem de capricioasă.

Acum câteva zile circula pe rețelele de socializare o glumă cu Paștele. Mâncăm ouă colorate sau sarmale vopsite?

Se pare că vom mânca ca buni creștini ouă colorate și primăvara își va intra în drepturi.

La Saigon asemenea probleme nu au fost.
În general, știm ce să ne așteptăm de la o climă tropicală. Avem tot anul temperaturi în medie de 32 de grade și ne murăm cu ploile musonice.

sursa: pen&compass
Când plouă, apoi plouă!

Aici în sud sezonul uscat durează din aprilie până în mai, după care plouă bine de tot până în noiembrie.
De-a lungul coastei centrale precipitațiile încep în noiembrie și se opresc în decembrie.
Mergând spre nord, în jurul localităților Hué și Da Nang, ploile durează mai mult, din septembrie până în februarie.
Zona costieră a Vietnamului central este deseori lovită de taifunuri care aduc ploi torențiale și vânt cu forța unui uragan. Deși dificil de prezis, în general sezonul taifunurilor durează din august până în noiembrie.
Nordul Vietnamului este în general cald și însorit în lunile octombrie și decembrie după care sosește iarna cu o ceață fină și persistentă. Aici vara este sezonul ploios iar precipitațiile abundente fac zona deltei insuportabil de caldă, cu o umezeală persistentă și lipicioasă și cu inundații frecvente.

Ce înțelegem din toată această complicație meteorologică?

În primul rând, nicun sezon nu poate fi recomandat în exclusivitate pentru o călătorie în această țară. Dar dacă vizita acoperă întreg teritoriul Vietnamului, am putea totuși conveni că toamna (septembrie-decembrie) și primăvara (martie, aprilie) ar fi sezoanele favorabile, fără mari riscuri.
Asta dacă nu nimeriți în vreo excepție. Anul trecut, de exemplu, sezonul ploios a durat mai puțin iar lipsa ploilor a fost compensată de apa căzută în abundență în extrasezon (adică când trebuia să ne uscăm la soare).

În al doilea rând (și ultimul), această climă tropical musonică, destul de capricioasă, era imposibil să nu fi inspirat vreo legendă.

Deci, vă propun un nou episod din ciclul nostru de povești.

sursa: iStock


Lectură plăcută și week-end frumos!

miercuri, 28 martie 2018

Ce ne place?



Eu una știu ce îmi place și am tot spus-o. Și aici și pe rețelele de socializare.


Îmi place cafeaua. 
sursa: Pinterest

De fapt chiar blogul îl consider un fel de cafenea virtuală unde ne întâlnim pentru discuții pe orice temă (sau aproape orice!).


sursa shutterstock
Băută cu măsura, cafeaua se pare că ne face bine. Sunt studii care vorbesc despre cafea cum că ar conține polifenoli, antioxidanți naturali care luptă împotriva radicalilor liberi, protejând inima de posibile boli cardiovasculare.
Conform Universității Harvard, cafeaua ar reduce riscul diabetului de tip II.
Fără exagerări, cafeaua ajută la scăderea în greutate și în controlul tulburărilor cognitive (reduce riscurile cauzate de boli precum Alzheimer).
Este un excelent laxativ, un motor pentru colon.
Mă opresc. Probabil că doctorii știu mult mai bine.

Mie îmi place mirosul care se răspândește în toată casa fie că o prepari la filtru american, cu cafetiera italiană sau în ibric.
Îmi place să adaug lapte, să iasă cremoasă exact cât trebuie, dulce cu măsură și caldă cât să mângâie gâtul precum catifeaua.

Și pentru că mă aflu într-un loc în care cafeaua este o adevărată instituție, un mit ce se reînnoiește în fiecare zi și dă culoare și parfum străzilor aglomerate cu oameni, scutere, mașini și tejghele pe roți, vă propun o nouă pagină din ciclul de


Lectură plăcută! 

luni, 26 martie 2018

Fericirea (2) : Negativ cu pozitiv

sursa: Biomasters


Nu, nu vorbim despre baterii.

Este luni, începem o nouă săptămână și avem nevoie de “întăriri”.

Continuăm cu lista fericirii de lunea trecută. Știu că ați început-o, mi-ați scris foarte mulți în mesaje private pe Facebook.
Așa cum sugerez de fiecare dată, scrieți aici. Acolo vorbim despre rețete și ne dăm sfaturi pe moment, aici e cafeneaua noastră.

sursa: GampMedia

Mai știu și că lista asta e făcută în principal din gânduri pozitive, din detalii luminoase.


Dar odată ce am epuizat de scris micile și marile bucurii, ce ne mai rămâne? Cu ce lungim lista noastră?
Ne sculăm dimineața și ne declarăm fericiți fiindcă a apărut soarele, păsărelele cântă și copiii aleargă voioși spre scoala? Oricât de idilică ar fi această imagine și oricât de bună ne-ar fi ieșit cafeaua, sunt zile când am epuizat elementele de adăugat pe listă. O aruncăm?
Nu, nu!
Săpăm (metaforic vorbind!) și căutăm bucuria în tristețe, aspectele pozitive din fiecare eveniment care ne-a supărat cumva, ne-a obstacolat sau ne-a dezamăgit. 
sursa: playbuzz



Partea plină a paharului...


Îmi urăsc munca, este o afirmație directă, negativă și care poate face viața insuportabilă. Lăsată acolo în creier poate distruge existența, înnegura fiecare zi. În locul ei ar trebui pusă: „Ce îmi place din profesia mea, din ceea ce fac acum?”.
Scenariul știți și voi cum se desfășoară. Creierul continuă cu impulsurile negative: „Îl urăsc pe șef. Este isteric și țipă tot timpul la mine”. Continuăm, în asta constă forța noastră: “ Serviciul e aproape de casă, nu pierd timpul prin mijloacele de transport” sau „Am cunoscut oameni interesanți” sau „Cafeaua de la birou e chiar bună” și așa mai departe.
Așa cum știm să ne apărăm atunci când suntem învinovățiți de ceva, tot așa trebuie acționat când negativitatea ne dă târcoale. Credeți-mă, nici nu știți ce buni avocați putem deveni...
Iar lista noastră se va lungi văzând cu ochii...Din negativ cu pozitiv

Ca în cântecul din 1981 al franțuzoaicei blonde și emancipate, Sylvie Vartan:
„L'amour c'est comme une cigarette/Ça brûle et ça monte à la tête...” (Dragostea este ca o țigară/ Arde și se suie la cap)

Ascultați-l pe https://www.youtube.com/watch?v=2FRtX8ijU7s 

Să începeți bine săptămâna!









vineri, 23 martie 2018

Și la bine și la rău...

Există o serie de televiziune care se bucură de mare succes atât în Italia cât și în alte țări europene. Se numește Comisarul Montalbano și fiecare episod reprezintă ecranizarea unei cărți din ciclul scris de Andrea Camilleri, autor sicilian tradus în mai toate limbile.
Andrea Camilleri

Acțiunea se desfășoară într-un oraș imaginar, Vigata, de pe coasta Siciliei. Personajele sunt originale și pitorești, intriga polițistă este bine construită și prezentată, uneori, cu ironie și umor.

Luca Zingaretti


Salvo Montalbano, personajul principal interpretat de Luca Zingaretti este un polițist excelent, cu logică și intuiție, care coordonează o echipă din care face parte, printre alții, adjunctul său Mimi Augello.
Mimi Augello se distinge prin pasiunea pe care o inspiră femeilor și prin aventurile sale știute sau doar intuite de șeful său.

Actorul Cesare Bocci, un bărbat frumos și fin, își interpretează atât de bine personajul încât în mintea telespectatorului ajunge să se confunde cu el. Șarmant, simpatic, un Don Juan care o ia la fugă dacă lucrurile se încurcă prea rău.


Știți ce este uimitor?
Povestea din spatele personajului.

La 1 aprilie 2000 Cesare Bocci și iubita sa Daniela Spada devin părinți. Un moment unic în viață.
La câteva zile după naștere, Daniela suferă un atac cerebral post-partum.  După 28 de zile, se trezește din comă fără amintiri. Nu reacționează nici măcar la vestea nașterii. Nu știe să fi devenit mamă. Acea zi a însemnat începutul unei alte vieți. Ani lungi de tratamente și exerciții de recuperare, munți de escaladat pentru a renaște, pentru a învăța din nou gesturile simple, normale, pentru a se descoperi ca mamă. Drumul parcurs a fost lung și încă mai are trepte de urcat.
Mimi Augello poate ar fi fugit, dar Cesare Bocci a rămas. Și, împreună, s-au reinventat.
Întâi s-au ajutat reciproc să supraviețuiască șocului, să treacă peste evenimentul dramatic în sine și să se concentreze pe detalii. Apoi, au descoperit care era punctul forte al fiecăruia (la Daniela tenacitatea, la Cesare perfecționismul) și și-au unit puterile pentru a parcurge toate etapele de tratament. S-au completat așa cum au putut în creșterea și educarea fetei lor.
El a continuat să joace și să fascineze publicul. Ea a renunțat la meseria de grafician, a învățat să gătească, a deschis o școală de bucătari și a creat un blog.

Tot împreună au scris o carte, Pesce d’aprile (Pește de aprilie, gluma destinului care ne-a făcut mai puternici) în care nu s-au plâns și nu l-au încărcat de tristețe pe cititor, ci au împărtășit propria experiență transmițând speranța că se poate depăși chiar și ceva ce pare peste puterile unui om.
Împreună...
Un mesaj al lor nu spre a-i învăța ceva pe alții, ci pentru a-i încuraja pe cei care suferă.

Un mesaj pentru a spune că nu au aceeași viață de dinainte de 1 aprilie 2000, dar AU O VIAȚĂ  și acest lucru este fundamental.
Să fiți iubiți!
sursa: Sfumature di Magia



miercuri, 21 martie 2018

O simplă bibliotecă...


Când vine vorba de China totul este la altă dimensiune.
Construcții ample, arhitectură modernă (posibil cu arhitecți străini), verticalitate impunătoare, reflexia luminii în sticlă, luciu metalic. Este ceea îmi vine în minte când mă gândesc la țara aceasta cu dimensiuni de continent.
Dar îmi amintesc și altceva: chipuri surâzătoare, ochi veșnic curioși, gesturi precise, voci înalte dar nu agresive. După atâția ani de când am plecat de acolo, încă îmi tresare inima când aud un “wéi, nǐ hǎo” pronunțat pe stradă la celularul lipit de ureche sau văd ochișori migdalați privindu-mă cu uimire din vreun cărucior.
Dar să nu divaghez.
Am citit printre informațiile care circulă pe Facebook una foarte interesantă. S-a deschis la Tianjin cea mai modernă bibliotecă din lume.
Am verificat la sursă și este impresionant ceea ce am descoperit. Biblioteca nu s-a deschis acum, ci în octombrie 2017, dar ineditul rămâne. Să vedeți cum arată!
Se numește Tianjin Binhai Library (în limba chineză: 天津滨海图书馆), se întinde pe cinci niveluri și o suprafață de 33.700 metri pătrați. Rafturile ridicate până la tavan pot conține până la 1,2 milioane de cărți.
În centru are o sferă cu rol de auditorium și capacitate de 110 persoane. Forma acestei sfere care seamănă cu irisul a inspirat porecla bibliotecii: „Ochiul”.
În primul week-end după deschiderea oficială, 10.000 de persoane au stat la coadă ca să intre și să viziteze această creație unică.
Biblioteca este o realizare a firmei de arhitectură MVRDV din Rotterdam, împreună cu un grup de arhitecți din cadrul Institutului de Planificare și Design Urban Tianjin.
Datorită unui program strict impus de administrația locală, construcția a parcurs toate fazele de la desenele preliminare la deschiderea oficială în numai 3 ani. Dacă aș fi pe Facebook, aș pune o fețișoară din aceea mirată!
Ce învățăm noi din asta?
Că  realizarea unui proiect de anvergură se face nu doar cu bani, ci și cu cap.
Că atunci când nu le știi tu pe toate, apelezi la cine știe să facă treaba, planifici lucrările și îi dai termen de predare. Bineînțeles, îi și plătești munca!
Sigur, există și polemici. Cum ajungi la cărțile de pe rafturile superioare, aproape de tavan? Este o bibliotecă funcțională sau e facută pentru turism?
Deocamdată face parte din cele cinci atracții ale Centrului cultural Binhai și zeci de mii de persoane continuă să o viziteze.

Vă invit și pe voi la o vizită virtuală pe: https://www.youtube.com/watch?v=9omlLV5aK3E
Pe voi cei care vă beți dimineața cafeaua cu mine și sunteți atât de mulți! Am citit statistica de accesare și vă mulțumesc!
Poate descoperiți și șmecheria cu cărțile până în tavan și o scrieți aici pe blog la comentarii.
O zi frumoasă!

luni, 19 martie 2018

Fericirea (1): O listă


Mâine, 20 martie, este Ziua mondială a fericirii.

În raportul Națiunilor Unite privind fericirea (World Happiness Report)  sunt înscrise rezultatele anuale cu clasamentul de rigoare.
Pe primul loc Finlanda, urmată de Norvegia, Danemarca, Islanda, Elveția și Olanda. La nivel general se iau în calcul venitul, sistemul de sănătate, educație, muncă, longevitatea populației și mulți alți factori.

Dar la nivel personal? Ce este fericirea sau, mai bine zis, ce ne face fericiți cu adevărat?
Sunt zile când, așa cum ne place să spunem, nu vedem luminița de la capătul tunelului. Știm că avem multe lucruri pentru care să mulțumim Cerului și totuși nu reușim să trecem peste obstacole, uneori chiar peste mici amănunte. Am vrea să putem sări peste tot așa cum se face la sport când sări capra. Ar fi bine, dar nu prea ne iese pasența.
Care ar fi soluția?
Eu, cu mesajul meu motivațional de la fiecare început de săptămână? Poate, dar nu ajunge.

Atunci?
Mi-a venit o idee.
Noi femeile suntem obișnuite cu listele. Facem listă de cumpărături, listă de reparații, listă cu ce e de făcut în casă sau cu activitațile școlare și extra școlare ale celor mici etc.

De ce nu am face o listă a fericirii?
Haideți să luăm o bucată de hărtie și un creion (ascuțit, ca să nu ne doară mâna) și să scriem lucrurile care ne fac fericiți. Fără rușine că nu o va vedea nimeni altcineva în afară de noi. Și, mai cu seamă, fără generalități și adevăruri universal valabile.
Să spunem, o listă detaliată cum ar fi: să o aud pe mama la telefon, să mângăi pisica pe burtică, să mănânc o omletă cu cea mai bună prietenă a mea, să văd soarele reflectat în rochiile indiene lucitoare întinse la uscat în balconul de vizavi, să simt fulgii de nea pe față, să mă dau cu ruj, să simt mirosul primăverii în livadă sau chiar pe trotuarul din fața casei. Să îmi iau un tricou la reduceri. Sau o curea scumpă. Să îmi îmbrățișez soțul. Să văd copiii dormind.
Tot ce vrem și ne trece prin minte. Veți vedea că însăși scrierea listei vă va face fericiți.

Începem? 
sursa shutterstock
Eu mă duc să fac cafeaua. 
Iubesc parfumul care se răspândește în toată bucătăria și ador să o amestec cu lapte.

Îmi dă așa o stare... cum să o definesc?
De...de...fericire.


Am deschis un capitol, îl voi continua lunea viitoare pentru că sunt multe de spus și scris în lista asta. Altminteri, dacă nu am găsi mereu material, nu ar fi așa de lungă cum veți vedea că ne va ieși...

vineri, 16 martie 2018

Fructul stea sau carambola

Minunea aceasta zemoasă am descoperit-o în China. Fructul ușor gălbui avea un gust aspru, dar răcoritor. Chinezii erau atât de obișnuiți cu el încât îl foloseau și la ornarea platourilor de desert.
Ce mă fascina era modul în care îl decojau cu cuțitele acelea tip iatagan, păstrându-i forma stelară.
Să vedeți ce minune era cu ananasul! Îl tăiau într-o formă circulară, îl puneau pe băț într-un borcan cu apă și sare și îl vindeau pe stradă cum se vinde la noi, pe caniculă, înghețata.


Cam așa

Dar să revin la fructul nostru.
Cantonezii (chinezii din sudul țării)  iubesc în general gustul dulce și, prin urmare, nu se omoară cu steluța, cerând mereu după prânz pepene, ananas și roșioare. Asta este tradiția și așa făceau cam toate restaurantele. Propuneau o combinație de fructe și legume în care steaua avea în mare parte rol ornamental.
Iar dacă îi întrebai ce vitamine conține, îți răspundeau amuzați că acolo e totul apă.
L-am regăsit acum în Vietnam și de data aceasta am avut curiozitatea să caut informații despre proprietățile sale. Deh, mai bătrână și mai înțeleaptă!
Vă invit să citiți un material scurt și la obiect pe https://diversificare.ro/alimente/2014/01/carambola-fructul-stea-care-previne-racelile/

Și dacă vă convinge și nu e exagerat de scump, cumpărați-l din supermarket. Dar când e cald afară, că dacă tot vă strepezește un pic dinții, măcar să vă răcorească.


Lectură plăcută!

Week-end frumos!

miercuri, 14 martie 2018

Companie potrivită

sursa: iStock/Getty Images


Să ai alături un animal de companie nu este o hotărâre ușoară dacă nu o privești ca pe un moft de moment sau o dorință neîmplinită din copilărie. Eu am locuit pe perioada școlii într-un bloc de patru etaje, fără lift, ambii părinți lucrând.
Deci, era exclusă o grijă în plus. Tot ce s-a putut face a fost un peruș.
Asta, în anii universității. Dar și acea decizie a fost gândită și dezbătută îndelung.
Apoi s-a trecut la treabă.  Colivia a fost concepută pe niște dimensiuni calculate de mama din ceea ce citise nu știu pe unde că nu era internetul în vogă.
Căsuța din metal trebuia să aibă forma camerei, ca să nu i se distorsioneze micului locatar spațiul în care trăiește. Nu rotundă, că aceea e de ornament. Apoi trebuiau respectate dimensiunile în funcție de deschiderea aripilor, ca să i se dea libertate de mișcare și să nu se simtă în captivitate.
Așa că am mers la Obor și am comandat o „vilă”, după cum a numit-o vânzătorul amuzat peste măsură de ideile noastre avangardiste. După ce a fost gata, am cumpărat puișorul verde cu galben care ne-a făcut companie opt ani.
Așa am învățat să iubesc păsările, să le înțeleg comportamentul și delicatețea, să intru în sintonie cu ceva mic, iubitor și cântător.

De ce vă spun toate astea?

Pentru că am citit un articol interesant legat de relația dintre prietenii noștri necuvântători (deși mie mi se pare că în felul lor vorbesc și cum!) și zodia stăpânului. Mai exact, ce rase de câini să alegem în funcție de personalitatea noastră.


Vouă care vi se potrivește?

luni, 12 martie 2018

Ziduri...

La 11 martie 2011 a avut loc în Japonia un seism de magnitudine 9,0 MW cu epicentrul în regiunea Tohoku, în apropierea orașului japonez Sendai, aflat pe coasta de est. Cutremurul a provocat valuri tsunami ale Pacificului de până la zece metri înălțime.
La șapte ani de la cataclismul care a dus la moartea a  15 mii de oameni, amintirea acelor evenimente continuă să fie trează în memoria supraviețuitorilor. S-a plâns mult, s-au depus flori la locurile durerii, s-au organizat comemorări oficiale la care au participat reprezentanți ai guvernului și membri ai casei imperiale.

sursa: Reuters
Soluția spre a evita urmări dezastruoase pentru populație în urma unor fenomene naturale destul de frecvente în Japonia, a fost ridicarea unui zid de beton înalt de peste 12 m și lung de 395 kilometri.
Zidul a costat 12 miliarde de dolari și locuitorii regiunii, cu credința că acum sunt protejați, și-au continuat viața, și-au repus pe picioare micile afaceri, inclusiv cele din domeniul turistic.
Dar?
Dar s-a ivit o problemă. Au crescut cazurile de depresie.
"Pare că trăim într-o închisoare chiar dacă nu am făcut nimic rău", este opinia unui pescar.
“Toată lumea a trăit aici uitându-se la mare. A fost întotdeauna așa, generații și generații. Acum, peretele ne separă, este un lucru inacceptabil", a comentat o altă persoană.

Este interesant cum un zid, chiar el și de apărare, poate căpăta alte valențe.
Zidul unei case care ascunde o violență domestică, zidul unui orfelinat care împrejmuiește tristeți și uneori abuzuri, zidul unei închisori care reeducă destine.
Se apropie Paștele și, mai cu seamă Săptămâna Patimilor, a suferințelor lui Iisus.

Văzându-i pe refugiați, oamenii aceia chinuiți care fug cu ce au pe ei încercând să își salveze copiii din războaie crunte, mă întreb:
Oare cum se percepe un zid de partea cealaltă, din afara lui?
sursa: UNHCR
Ce rămâne din suflet, din sămânța aceasta pe care a sădit-o Dumnezeu în noi ca să ne iubim și să ne ajutăm unii pe alții?

"Acum nu mai e timpul sfintilor. Acum începe timpul mucenicilor”. (Arsenie Boca)

vineri, 9 martie 2018

Ziua imposibilă...

Sunt zile în care sună ceasul deșteptător iar tu ești amorțit, parcă de-abia te-ai culcat.
Pătura are efectul unei îmbrățișări din care nu ai vrea să te desprinzi vreodată, poziția de somn pe care ți-ai găsit-o este cea ideală, iar ziua se prezintă ca o gaură neagră care abia așteaptă să te înghită.
Iar, apoi, cam toate o țin langa. 
Ca să economisești timp, nu mai încălzești laptele, îl torni în ceașcă direct, abia scos din frigider, și îți răcești toată cafeaua exact în ziua friguroasă în care contai să îți dezmorțești un pic sufletul. Asta în cel mai fericit caz, dacă nu ți-a dat cafeaua în foc și stai să speli aragazul înghițind cu noduri micul tău dejun improvizat. 
Te duci în baie să îți machezi pe fugă cearcănele nopții și mâneca de la bluză se agață de clanță provocându-ți o vânătaie frumoasă într-un loc perfect vizibil pentru ceilalți.
Ce să mai spun de situația când, în sfârșit, ești gata și ăluia mic, înfofolit pentru o zi de școală friguroasă (și afară și înăuntru!) îi vine din nou la toaletă. Dezbrăcarea și fuga...
Capacul la toate?
Știi că e ziua de curățenie iar aspiratorul nu este punctul tău forte.
Folosim un pic muzica?
Eu m-am informat și uitați ce am găsit. Potrivit unui studiu realizat de Spotify în colaborare cu psihologul David M. Greenberg, există anumite caracteristici pe care ar trebui să le aibă cântecele trezirii. 
- O CREȘTERE GRADUALĂ: melodiile care încep ușor și construiesc treptat sunete mai elaborate. Cu toții avem nevoie, mai mult sau mai puțin, de o revenire treptată la realitate.
-POZITIVITATE: Textul este important, odată ce ne trezim. Trebuie să fim bine motivați să ne confruntăm cu noi și cu lumea din jur.
-RITM: Este necesar un pic dacă mai vrem să ne și mișcăm. 
Soluția? Viva la Vida - Coldplay https://www.youtube.com/watch?v=dvgZkm1xWPE

Ce părere aveți?
Vi s-a întâmplat? Ce soluție ați aplicat ca să rupeți cercul vicios?

Și pentru că am vorbit de copii, iată darul meu pentru sfârșitul de săptămână: PĂLĂRIA CU POVEȘTI (2) - Toporul de aur

Lectură plăcută!

miercuri, 7 martie 2018

Să fim iubite


"Uitați-vă numai la Sărutul lui Brâncuși să vedeți că îmbrățișarea este însăși poezia."
(Nichita Stănescu)

Sărut, îmbrățișare, poezie. Toate, într-o singură frază a unui mare poet al nostru.
Aceasta este iubirea.

8 Martie ne duce cu gândul la femeile din viața noastră: mame, fiice, bunici, prietene, colege de școală sau de servici, profesoare, directoare, șefe.
Vedem în ele curaj și frică, forță și fragilitate, modern și clasic, spirit aventurier și conservatorism.
Femeile sunt un amalgam de contraste nu pentru că ar fi prin natura lor complicate, ci pentru că sunt niște luptătoare. Și un adevărat luptător trebuie să știe cu exactitate când să avanseze și când să se retragă, când să se apere și când să atace.
Femeile, uneori, dezamăgesc. Da, pentru că sunt curajoase. Nu poți trăi curajos fără să dezamăgești pe cineva. Dar, de cele mai multe ori, nu este ceva dramatic pentru că cei care țin cu adevărat la o femeie și o susțin în drumul ei nu se vor simți în niciun fel trădați.
Femeile sunt vulnerabile. Da, pentru că susțin adevărul indiferent de consecințe. Iar în iubire, își deschid sufletul și îl lasă pe celălalt să îl "vadă".

Tuturor acestor femei, ale zilelor noastre și ale zilelor trecute, le mulțumesc pentru exemplul dat. Și fiindcă avem mereu nevoie de o infuzie de curaj și înțelepciune, vă invit să citiți interviul unei PROFESOARE, un formator de conștiințe:

Închei micul meu mesaj de 8 Martie cu o urare pentru bărbați: Să fiți mereu mândri de femeile din viața voastră și să nu vă fie niciodată rușine să le demonstrați iubirea.
Când cei lipsiți de imaginație vă vor considera prea romantici, prea deschiși către “dulcegării” de fete, gândiți-vă la ce a spus nu un scriitor, nu un poet, nu un actor, ci un fizician, un mare om de știință:

„Orice bărbat care poate conduce în siguranță mașina în timp ce sărută o fată frumoasă, pur și simplu nu acordă sărutului atenția pe care acesta o merită." 
(Albert Einstein)

luni, 5 martie 2018

La bine…

“Adevărata prietenie rezistă timpului, distanței și tăcerii” (Isabel Allende)


Cu ani în urmă, scriitorul Paulo Coelho spunea într-un interviu că își cunoaște prietenii și după cum reacționează la succesele lui.
De multe ori la necaz, oamenii îți sar în ajutor și asta este, deseori, o măsură a prieteniei. Nu degeaba spunem că “prietenul la nevoie se cunoaște”.
În anumite situații, însă, descoperi ceva trist. Mulți te ajută din compasiune, din milă, cu mulțumirea că nu i s-a întâmplat lui așa ceva, cu superioritatea filosofiei că trebuie să faci cuiva un bine. Dar când cel căruia i-ai făcut un bine se ridică și ajunge mai sus ca tine?
Cum se reacționează la succesul altcuiva? Acela este un moment-cheie. Atunci vedem detaliile iar de undeva poate apărea chiar Măria-sa, Invidia. Uneori directă, alteori sub masca unei mici critici “prietenești” sau al unui sfat “binevoitor“.

Și atunci, un prieten care, auzind de succesul tău, te sună să te felicite și să îți spună că va ciocni un pahar cu cei dragi în cinstea ta, nu este oare o garanție?

Prietenia nu înseamnă neapărat o perfectă armonie, după cum spune Andrei Pleșu despre amiciția sa cu Gabriel Liiceanu. Înseamnă însă respect, buna cunoaștere a celuilalt, trăirea succeselor lui cu entuziasmul și bucuria propriilor succese (a se vedea tot exemplul Liiceanu-Pleșu).


Aveți în viața voastră un asemenea prieten?

sursa: Flavorwire
Un om care, așa cum spunea Gabriel Garcia Marquez, "te prinde de mână și îți atinge inima"?

Și o face nu numai la rău, dar și la bine? 


Un început de săptămână bun și...la mai mulți și buni prieteni!

vineri, 2 martie 2018

Rața

Rața are un rol important în tradițiile culinare. În China este faimoasă rața pechineză, un preparat lucios de zici că-i dat cu lac. Pielea crocantă se taie și se porționează pentru a fi înfășurată împreună cu alte verdețuri în mici rulouri din aluat de clătite. Restul cărnii se duce la bucătarie, se amestecă cu legume și se servește apoi pe un platou din ceramică tradițională. Sau cel puțin așa am fost noi serviți în Guangzhou. Rămâne de văzut dacă modul de pregătire era cel original (rața fiind un preparat specific din Beijing, încă din epoca imperială) sau cantonezii, oameni deschiși și sociabili, o adaptaseră la gusturile clienților occidentali.

În bucătăria vietnameză rața are de asemenea un rol important, numai că rața prăjită vietnameză are parcă gustul mai aproape de tradițiile noastre.
Ce să mai spunem de rața pe varză la români?
Unde vreau să ajung?
Știu că sună un pic a umor negru fiindcă am început cu mâncarea dar nu e chiar așa. Era doar o introducere pentru adulți (pofticioși!).

Foarte multe dintre cititoarele mele sunt mămici. Mămicile  trebuie să spună povești iar, când nu pot ține pasul cu cheltuielile gospodăriei și cumpăra la nesfărșit cărți ilustrate, trebuie să inventeze istorioare drăguțe și ușor de imaginat de căpușoarele vesele și curioase care le ascultă.
Lumea asta frumoasă și atât de diferită este plină de legende, tradiții și povestiri. Unele poate ciudate, altele haioase, multe cu tâlc.
Hai să le descoperim împreună. Așa învățăm și noi ce mai au alții prin istoria lor.

Pentru mămicile de acasă dar și din Italia, Austria, Spania, America și din alte colțuri îndepărtate și neașteptate din lumea mare, am creat un nou ciclu:


Lectură plăcută și sper să vă placă!

joi, 1 martie 2018

De Mărțișor

sursa:positivenews.com
Astăzi e 1 Martie.
Ne dăruim ceva anume.
Nu vă voi face istoria Mărțișorului, fiindcă sunt convinsă că toate ziarele și televiziunile vă vor delecta cu asta.
Doar câteva rânduri. Ca o observație personală.
Dacă e să vorbim de autenticitate, de originalitate, 1 Martie este ziua în care păstrăm un simbol.
Dacă în restul anului ne facem cadouri cum vrem (uneori, să recunoaștem, fără nicio noimă!), de Mărțișor fie că dăruim un mic coșar, o broșă cu motiv floral sau un pandantiv în argint, firul împletit în alb și roșu nu lipsește. Este ceva peren, de bun augur, al nostru.

Vă doresc din suflet ca roșul lui să vă facă frumoși, să vă păzească de rău, iar albul să vă poarte lumina în suflet.

Un început de primăvară frumos!

Exercițiu de fericire...(2)

"Vine vacanța cu trenul din Franța", obișnuia să glumească bunicul meu. Nu știu exact cu ce tren vine, dar simt că se apropi...