IMPRESII DE VACANȚÃ: Compania albastră...

...sau șah mat la pion

sursa: emojipedia
Am călătorit de trei ori cu compania albastră. Toate pe ruta Roma-București și mereu cu zâmbetul pe buze. Am subliniat de fiecare dată scepticilor care preferau alte companii  sau pățiților cu bagaje stricate și lungi așteptări în aeroport că se mai întâmplă, că avem de-a face cu mici excepții, scurte devieri de la profesionalismul și punctualitatea operatorului low-cost.
Și iată că mi s-a întâmplat și mie. La al patrulea voiaj. Să fi fost de vină cifra 4 care în filosofia chineză poartă ghinion? Ce ziceți?
A fost oricum șah mat. Nu la rege, că nu e cazul. La pioni. Adică la noi, cei de pe cursa din 30 iunie, Roma-București.
Eu care veneam din Vietnam, după treisprezece ore de zbor și așteptări prin aeroporturi, am ajuns la Roma și mi-am zis cu un zâmbet larg cât aeroportul: Sunt aproape!
Am ridicat bagajele sosite cu Emirates și m-am îndreptat în pas voios (mă rog, un mod de-a zice!) la ghișeul companiei albastre. Mai aveam puțin și... gata.
Aici am întâlnit un funcționar scorbutic căruia a trebuit să îi smulg informațiile cuvânt cu cuvânt, literă cu literă. Prefera să se uite aiurea în computer decât să mi se adreseze iar colega lui se uita în...lemne. Culmea e că erau italieni și probabili fuseseră aleși pe măsură să nu aibă nimic din aerul jovial al locuitorilor Romei. Că doar aveau de-a face cu navetiștii.
În cele din urmă am aflat că avionul era programat să plece mult mai târziu iar domnul prețios se uita la mine ca și cum eram o nevrotică care nu înțelegea vestea "bună" pe care tocmai mi-o dăduse. Fără detalii, că nu meritam. 
La îmbarcarea târzie aveam să aflu că mulți dintre românii de pe cursă fuseseră reprogramați de pe zborul de dimineață, anulat fără explicație. Iar unii dintre ei săracii, cei care își luaseră bilete prin agenții, nu fuseseră înștiințați de modificări întrucât 29 iunie este sărbătoarea Sfinților ocrotitori ai Romei (Petru și Pavel), deci totul închis.
Fiind pe un alt orar, avionul a decolat și mai târziu decât era prevăzut. Eu la București am ajuns acasă la miezul nopții, cei din provincie doar ei știu. Unii telefonau de zor la companiile de transport cu microbuze, alții așteptau resemnați să ajungă la Otopeni și apoi să se organizeze.
Un alt șah mat la pioni. 
Aveam mâncarea inclusă în preț. Ținând cont că era târziu, am fost întrebată dacă o mai vreau. Am preferat să nu mai mănânc, nu era cazul la ora aceea târzie, dar legal și loial fată de client era să îmi fie adusă fără întrebări. În fond, era plătită. Serviciile se asigură oricum, nu la mica înțelegere cu clientul.
Aeronava era ceea ce numește românul când e cătrănit rău, o rupcigãturã. Ieșea buretele din scaune, un fel de compartiment de tren personal care oprește în toate haltele. Toaleta, una singură, la fel. CFR-ul zburător.
Cineva a zis printre dinți: "Bine ați venit acasă".
Iar eu m-am gândit la prima imagine pe care o dăm cuiva care nu ne cunoaște. Sau mai bine zis, la pasagera italiancă, între două vârste, care odată ajunsă în avion a început să învârtă de butoanele de aer condiționat până când stewardesa, i-a recomandat să aibă răbdare că "la decolarea aeronavei se va răcori înăuntru". 
Ca să fiu cinstită, m-am gândit și la românașii noștri care sunt clienți fideli, circulă în mod regulat și des. La respectul pe care trebuie să îl ai pentru pionii ăștia mulți care îți plătesc biletele (uneori destul de scumpe pentru un low cost), care încearcă cu disperare să respecte măsurile bagajului de mână (sub standardele internaționale), care se bucură și aplaudă când aterizarea este bună, uitând necazurile și umilințele la care sunt supuși de cele mai multe ori în propria țară.
Intr-o concurență așa acerbă, clienții trebuie tratați cu deferența cuvenită, indiferent că esti de lux sau low cost. Faptul că ai prețuri convenabile nu este o justificare pentru obrăznicie și ...altele.
Cam atât. 
Voi ce experiențe aveți?

P.S. La întoarcerea la Roma serviciul la bord a fost mai bun dar...
Ei bine, cele două valize nu au supraviețuit. Una crăpată și una îndoită. 
Un simplu calcul matematic: 
Prețul low cost + daunele = un bilet cu Emirates. Adică cu compania cu care am călătorit intercontinental, de mai multe ori, cu aceleași două valize, intacte și fără zgârieturi.  

Și ca să încheiem într-o notă simpatică așa cum ne stă bine nouă optimiștilor, vă propun o secvență dintr-o comedie italiană. Scuze pentru calitatea imaginii...  
Ne amuzăm un pic la început de săptămână. 
Link aicihttps://www.youtube.com/watch?v=IT81MiuBTrs








Un comentariu:

Exercițiu de fericire...(2)

"Vine vacanța cu trenul din Franța", obișnuia să glumească bunicul meu. Nu știu exact cu ce tren vine, dar simt că se apropi...