PÃLÃRIA CU POVEȘTI (6): Originea legendarã a vietnamezilor

Vietnam Institute of Cultures and Arts Studies 2011
Cu mii de ani în urmă, în Linh Nam, trăia un șef de clan, pe numele său Loc Tuc. Omul era înzestrat cu puteri magice, fiind capabil de a merge pe apă exact ca și pe uscat. El deveni mai apoi Regele Kinh Duong.

Într-o zi, în timpul unei plimbări pe Lacul Dong Dinh o întâlni pe Long Nu, fiica regelui Long Vuong (regele dragon). Se îndrăgostiră unul de celălalt și din unirea lor se născu un băiat care primi numele de Sung Lam. Pe măsură ce creștea, Sung Lam demonstra o forță ieșită din comun, astfel că era capabil să ridice un bloc imens din piatră cu aceeași ușurință cu care ridica o mână de paie. Înzestrat cu puterile supranaturale ale tatălui său, la scurt timp îi urmă acestuia la tron. Ca rege, luă numele de Lac Long Quan. În acea vreme multe erau de făcut pentru bunăstarea și pacea țării,  așa încât tânărul rege începu să călătorească, străbătându-și regatul în lung și-n lat.

Pestele uriaș
Într-o zi întâlni, un pește de dimensiuni impresionante care trăia în apele din sud. Cu o lungime de peste o sută de picioare și o coadă ca o enormă pânză, monstrul marin putea cuprinde într-o singură înghițitură mai mult de zece bărbați. Când înota ridica valuri înalte, iar bărcile care se apropiau erau în pericol de a fi imediat scufundate. Pescarii îi știau de frică și îl numeau peștele demonilor.  El se ascundea de obicei într-o cavernă cu o deschidere spre fundul mării și una către un munte ce împărțea țara în două. Regele Lac Long vru să elibereze oamenii de acea amenințare. Construi o barcă solidă și pregăti un bloc de culoare albă, din fier încins și cu laturi ascuțite. Porni apoi spre ascunzătoarea demonului. Ridicând blocul deasupra capului dădu fiarei iluzia că îi aruncă un om drept momeală. Fierul dur și încins ajunse direct în gura monstrului. Înnebunit de durere, peștele uriaș încercă să răstoarne barca. Rapid ca un fulger Lac Long își ridică sabia și tăie monstrul în trei bucăți.
Deîndată, capul se transformă într-un rechin și Lac Long desprinse bucăți din mal și construi un dig spre a-l împiedica să fugă. Apoi îi tăie capul și îl aruncă pe muntele ce poartă numele Cau Dau Son (Muntele capului de câine). Corpul fu purtat de curent și dus în țara lui Man Cau. În ceea ce privește coada jupuită de Lac Long, ea încă înconjoară insula Bach Long Vi (Coada dragonului alb). După ce eliberă ținutul de sub stăpânirea monstrului, regele Lac Long își continuă drumul până în Long Vien. Acolo îl aștepta o nouă încercare.
Vulpea cu nouă cozi
Într-o grotă întunecată, la poalele unui munte din partea de vest, obișnuia să se ascundă  o vulpe care avea mai mult de o mie de ani și nouă cozi înspăimântătoare. Acest spirit rău lua  formă umană ori de câte ori dorea să se amestece  în mulțime pentru a răpi tinere fete și a le duce în vizuina sa. În întinderea dintre Long Bien și Muntele Tan Vien toate familiile plăteau acest "tribut", trăind într-o teroare permanentă. Mulți dintre oameni aleseseră să își abandoneze casele, câmpurile și grădinile, mutându-și familiile și gospodăriile prin alte părți.
Lac Long, plin de compasiune, decise să îi scape de acest monstru. Singur și înarmat doar cu propria-i sabie, se îndreptă spre grota vulpii. Aceasta îl atacă cu furia mișcătoare a celor nouă cozi, însă Lac Long, folosindu-și magia, chemă în ajutor vânturile și ploaia dezlănțuind o furtună teribilă. Lupta dură trei zile și trei nopți. Slăbit, monstrul încercă să fugă, dar regele îl ajunse din urmă și îi tăie capul. Corpul cu nouă coaste rămase la picioarele lui Lac Long. Intrând în grotă regele eliberă toți prizonierii, apoi chemă forțele apelor pentru a distruge acel loc blestemat. Râul se transformă într-o cascadă care spălă și nivelă muntele, iar vânturile săpară un abis numit atunci Marea corpului de vulpe, iar acum Tay Ho (Lacul de Vest din Hanoi).
Populația eliberată se întoarse să își cultive pământurile și să trăiască în liniște și pace. 
Lac Long plecă mai departe, străbătând dealuri și traversând păduri. Într-o bună zi, ajunse la Phong Chau.

Spiritul cel rău al pădurii
Exista în regiune un copac vechi, numit Chien don, care avea o înălțime de peste șase sute de metri. Frunzele sale, odinioară luxuriante, erau acum uscate. Vechiul copac se transformase într-un veritabil spirit malign al pădurii, fiind numit Copacul demonului. Își schimba neîncetat forma și poziția, încercând să îi surprindă pe trecători și, așa, își captura prăzile pe care le devora într-o clipă. În pădure se auzeau des plânsete sfâșietoare și strigăte de ajutor.
Lac Long decise din nou să pună capăt răului. Zile și nopți se strecură de la un copac la altul în căutarea demonului pe care, în cele din urmă, îl descoperi. Lupta dură o sută de zile și o sută de nopți. Mii de copaci fură dezrădăcinați, nenumărate roci sparte și nori de praf acoperiră cerul fără, însă, a-l face pe spiritul cel rău să renunțe. Cu puterea sa, Lac Long nu reuși să îi vină de hac celui viclean. Atunci, îi puse pe sătenii din împrejurimi să aducă niște gonguri mari și să le bată, creând un vacarm asurzitor. Demonul înspăimântat fugi spre sud-vest unde, fără îndoială, trăiește și astăzi.
Oamenii, recunoscători, îi construiră o cetate pe un munte înalt dar Lac Long, care ducea dorul mării, alese să își petreacă timpul în palatul de cleștar al mamei sale. Cu toate acestea, el instrui poporul să-l cheme dacă vreun pericol îi amenința din nou.
În acel moment o căpetenie din nord, regele păsărilor De Lai, invadă sudul țării. El era însoțit de fiica sa, o frumusețe răpitoare cu numele de Au Co. Uimit de splendoarea pământului și de bogata varietate a faunei și florei din Linh Nam,  De Lai ordonă trupelor sale să-i construiască o cetate pentru a se stabili acolo. Poporul fu pus la munci grele și, incapabil să reziste, se întoarse spre Lac Long cu durere: "O, părinte! De ce nu ne ajuți?”.
De la o sută de ouă la optsprezece regi
Lac Long se întoarse. El ascultă mai întâi plângerile supușilor, după care se transformă într-un tânăr frumos și plecă spre fortăreața invadatorului. De Lai nu era, însă, acolo. În schimb, era prezentă fata lui, înconjurată de slujitori și soldați. Atrasă de măreția și distincția tânărului prinț, ea îi ceru să o ia cu el. Lac Long se supuse voinței acelei frumuseți neprețuite și o duse în fortăreața lui de pe munte. Când De Lai reveni acasă se înfurie cumplit și trimise pe urmele fetei o armată formată din sute de soldați. Dar zi după zi, cu puterile sale, Lac Long reuși să creeze mii de fiare sălbatice care atacară încontinuu inamicul și îi decimară trupele. În cele din urmă soldații, împreună cu căpetenia lor, fură nevoiți să se retragă în nord.
Au Co trăi cu Lac Long și, după un timp, rămase însărcinată. Făcu 100 de ouă, din fiecare ieșind, după 7 zile, câte un băiețel. Toți deveniră bărbați frumoși, luptători vajnici și rapizi în acțiune, depășindu-i cu mult în forță fizică si inteligență pe ceilalți tineri de vârsta lor.
Zeci de ani cuplul trăi în cea mai completă armonie. Dar Lac Long purta cu el nostalgia palatului de pe fundul mării. Într-o zi, el își luă la revedere de la soție și copii și, transformându-se în dragon, zbură spre mare. Au Co și fiii ei ar fi vrut să îl urmeze dar, fără a fi în stare să zboare, luară cu tristețe drumul către munte. Zilele începură să treacă greu, cu multă amărăciune și fără nicio veste de la rege. Într-o seară Au Co, de pe vârful muntelui, se întoarse spre sud și strigă cu putere: "Oh Lac Long, de ce nu te întorci acasă?"
Și Lac Long, ca prin minune, apăru lângă ea. Au Co îi reproșă încetișor: "Mă trag din munții înalți și din grotele mari. Am adus pe lume o sută de fii ca să trăim toți în armonie, dar asta nu te-a împiedicat să ne părăsești".
Lac Long îi răspunse cu durere: "Eu sunt din neamul Dragonilor, tu aparții Nemuritorilor. Suntem precum apa cu focul. Nu putem trăi împreună. Trebuie să ne despărțim. Voi pleca spre mare cu 50 dintre copiii noștri, iar tu vei merge cu ceilalți 50 spre munte și păduri. Vom împărți țara spre a o putea conduce mai bine."
Și, așa, se despărțiră. 
Cei 100 de băieți deveniră strămoșii Vietnamezilor. Cel mai mare dintre ei, care trăia  în Chong Phong, fu proclamat rege: Hung Vuong (Regele Hung). El împărți țara în cincisprezece provincii, fiecare fiind leagănul unui trib. Optsprezece regi Hung îl urmară, mai apoi, la tron. 

Povestea lui Lac Long și a lui Au Co este la originea credinței populare a vietnamezilor despre descendența lor din Dragoni și Nemuritori.

În loc de încheiere.
Vietnam Institute of Cultures and Arts Studies 2011
Venerarea lui Hung Vuong a fost înscrisă de UNESCO în anul 2012 în patrimoniul cultural imaterial al umanității.

Vietnam Institute of Cultures and Arts Studies 2011
Anual, milioane de oameni se îndreaptă către templul Hùng din muntele Nghĩa Lĩnh (provincia Phú Thọ) pentru a-și comemora strămoșii și a face rugăciuni pentru vreme bună, recolte abundente, noroc și sănătate. Festivalul aniversar al regilor Hùng se desfășoară timp de o săptămână începând cu prima zi a celei de-a treia luni din calendarul lunar. 
Vietnam Institute of Cultures and Arts Studies 2011
Oamenii din satele înconjurătoare se îmbracă în costume splendide și se întrec în a oferi obiecte de cult și închinare într-un ritual cu multe instrumente muzicale și delicatese culinare precum faimoasele prăjituri din orez lipicios.
Vietnam Institute of Cultures and Arts Studies 2011
Venerarea regelui Hùng se desfășoară pe întreg teritoriul țării și pe tot parcursul anului, într-o tradiție ce întruchipează solidaritatea spirituală și oferă ocazia de a recunoaște originile și sursele naționale de identitate culturală și morală vietnameză.
Vietnam Institute of Cultures and Arts Studies 2011

Vietnam Institute of Cultures and Arts Studies 2011


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Amintiri estive....

A venit și luna septembrie. Avem cu noi un bagaj important de amintiri din vacanță, cât să ne țină cald până în sezonul următor. Sau, cel...