Colț de Paris...

Când eram mică bunica mea obișnuia să spună despre vreo stradă, un parc sau chiar o cofetărie, că este un colț de Paris. Asta însemna o atmosferă aparte, un șarm greu de descris. 

Draga de ea nu ieșise din țară nici până la Varna, dar cu gândul era mereu departe. Era în Franța care pentru generația ei reprezenta cultură, clasă și maniere elegante, bonton.

sursa: Digi24

Era lumea de dinainte, cea care fusese și la noi odată, până la momentul în care doamnele deveniseră tovarășe iar basmaua trebuia să înlocuiască pălăria burghezo-moșierească.

Cultural și istoric, mental și sufletește, Franța a fost mereu prezentă. În amintiri, în povești, în ce se învăța la școală. 

Dar semnificația acelui colț de Paris mi-a fost parcă mai clară aici în Saigon, într-o zi de sâmbătă când ne-am propus să o facem pe turiștii în orașul în care locuim deja de trei ani.

Prima oprire: Muzeul de Arte Frumoase

V-am scris cândva o pagină despre acest loc încântător, o vilă colonială în care uiți de smogul umed de afară și respiri forme, culori, curcubeie. Pagina dedicată muzeului o puteți găsi aici.   

A doua oprire: Ciocolateria Marou.

V-am povestit în articolul din 18 Mai 2018 intitulat "Echivalentul aurului" despre acești doi francezi care produc în Vietnam (și exportă) una dintre cele mai bune ciocolate artizanale din lume. 

Numele produsului, Marou, este o combinație a numelor lor, Vincent Mourou și Sam Maruta (ultimul, cu origini japoneze dar născut și crescut în Franța). 

Sursa: New York Times, Justin Mott

New York Times a publicat în 2016 un articol despre ei și pasiunea transformată în business de succes. (versiunea în engleză a articolului aici).

Ei bine, pe strada Calmette nr.167-167, boabele de cacao îți parfumează o clipă din viață.

 Bei o ciocolată caldă cu mentă, chili sau scorțișoară, își alegi un ecler (sau éclair, à la français) cum nu ai mai mâncat în altă parte, o tartă cu fructe și cacao, o cremă neagră ca noaptea sau exotic albă. Denumiri originale, gusturi pe măsură. 

Înveți despre originea materiei prime și filiera de producție și îți propui ca următorul cadou pentru vreun prieten drag să fie o cutiuță dichisită cu panglică și pompon de aici din ciocolateria-bijuterie.

Iar la plecare îți faci un pachețel pentru acasă ca sa prelungești cumva plăcerea unui moment francez dintr-o metropolă asiatică.

Un colț de parfum amărui intens, un colț de Paris.
-click aici-

O săptămână frumoasă!

Echivalentul aurului

"Tot ce îţi trebuie este iubirea.

Dar puţină ciocolată din când în când nu strică."

(Charles M. Schulz, desenator de desene animate)

La Institutul francez din Hochiminh, Idecaf, a fost organizată o conferință despre ciocolată.

O franțuzoaică elegantă a vorbit despre istoria fabuloasă a ciocolatei, de la începuturile ei în America centrală și până la transformările ulterioare:

Menier care a inventat tableta de ciocolată,

Van Houten care a purificat ciocolata și a transformat-o în pudră degresată (ceea ce a fãcut-o transportabilă),

Cadbury care a găsit formula ideală a ciocolatei de băut.

S-a vorbit despre timpurile prezente în care Nestle a cumpărat aproape tot și în care doi francezi entuziaști produc în Vietnam una dintre celei mai bune ciocolate amare din lume: Marou.

Numele produsului este o combinație a numelor lor, Vincent Mourou și Sam Maruta (ultimul, cu origini japoneze dar născut și crescut în Franța).

The New York Times a publicat în 2016 un articol despre ei și despre cea mai bună ciocolată artizanală.

https://www.nytimes.com/2016/03/06/t-magazine/food/marou-vietnamese-chocolate.html)

Vietnamezii e drept au alte preferințe, le place gustul dulceag dar ciocolata Marou, produsă pe tipic franțuzesc, își cucerește adepți nu numai în țara de origine a ingredientelor sale, dar și peste hotare.

Unul dintre sponsorii conferinței a fost, evident, producatorul Marou și, la sfârșit, participanții s-au delectat cu prăjituri realizate cu ingredientele furnizate de sponsor.

Dar știți către ce s-a orientat entuziasmul tinerilor (și mai puțin tinerilor) vietnamezi? Întrebare întrebătoare...

Către Ferrero Rocher, denumit de distinsa noastră franțuzoaică drept echivalentul aurului.

Da, primul loc în lume este deținut de grupul Ferrero, companie italiană, producător de tradiție și renumit pentru: Raffaello, Bueno, Mon Cheri, Pocket Coffee, Kinder. 

Și pentru mai ce?

Pentru Nutella, bineînțeles. 

Cu toate atacurile pe care le suportă din partea concurenței care uneori recurge la argumente nefondate, Ferrero rămâne prima în lume. 

Mândrie italiană!

Pentru că am vorbit un pic despre Italia, vă propun o pagină de week-end. Terapia prin cultură: Simbolul Romei.

Lectură plăcută și sper ca surpriza mea să vă emoționeze...