Când spui haos te sperii. Haosul înseamnă lipsa regulilor, nisipul mișcător, pământul care îți fuge de sub picioare.Când spui haos, nu vezi luminița de la capătul tunelului, nici măcar raza de soare care își poate face loc în întuneric.
Dar, ca în orice situație din viață, haosul nu numai că este provocat, dar este și util unora.
Premisa postării de astăzi se găsește într-un articol interesant pe această temă, din care vă redau câteva idei (asta ca să nu mai fac o pagină separată).
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
1. Haosul și narcisiștii
Narcisiștii patologici adoptă o serie de comportamente destinate în exclusivitate satisfacerii nevoii proprii de exaltare personală. Tocmai în dezordinea lucrurilor narcisistii reușesc să devină și ei importanți și să îi țină pe alții sub control.
Haosul este simbolul identității șefilor sau a liderilor care dau mereu ordine. Adică a acelora care în loc să ușureze viața celorlalți, o complică și mai mult. Acele persoane care nu comunică în mod clar, lăsând loc confuziei. Iar dacă, prin absurd, confuzia va da naștere și unor rezultate pozitve ei și le vor atribui cu siguranță. Iar dacă comit erori, vor găsi țapii ispășitori.
Narcisiștii încearcă să stârnească haosul chiar și în situații de zi cu zi, în familie. Vorbim despre prieteni, cunoștințe sau parteneri care mai întâi spun un lucru și apoi fac altul, fără niciun motiv aparent. Ei spun că ne vor ajuta, dar când avem nevoie de ei, nu o fac. Promit să vină la o anumită oră, dar se prezintă la alta. Ei se joacă cu așteptările noastre modificându-ne echilibrul. În cele din urmă, seamănă haos tocmai ca să își poată asigura o marjă de control asupra celorlalți.
2. Narcisiștii și dramele
În cazul narcisiștilor patologici, haosul este adesea însoțit de dramă. Șeful despre care vorbeam își însoțește dezordinea și tulburarea cu adevărate manifestări/demonstrații de indignare și îngrijorare. Se prezintă surprins, ba chiar șocat de tot ce se întâmplă. De parcă nu ar fi el responsabilul rezultatelor incerte.
În momentele în care realizăm că nu ne putem baza pe ei, este puțin probabil ca narcisiștii să își ceară scuze. Dimpotrivă, vor pune în scenă o adevărată dramă, dându-se drept victime.
Scopul lor este să creeze situații care să le permită să se simtă, dacă nu întotdeauna lideri, măcar în centrul atenției. Ei își propun să se plaseze în centrul a toate, fără a-și asuma nicio responsabilitate. Dimpotrivă, devin victime și dau viață unor adevărate spectacole dramatice.
3. Efectul asupra celorlalți
Într-un fel sau altul, narcisiștii folosesc haosul pentru a-i lovi psihologic pe cei din jurul lor. Ei creează situații, de cele mai multe ori într-un mod inconștient, în care alții se pot umple de anxietate, se pot îmbolnăvi. Dacă reușesc, obțin ceea ce își doresc cu adevărat: să fie hotărâtori în viața celorlalți, chiar dacă în mod negativ și prin înșelăciune.
Cu toate acestea, în asemenea realități psihologice există întotdeauna cele două fețe ale monedei. Pe de o parte, există intenția narcisistă de a genera haos și de a-i manipula pe ceilalți. Pe de altă parte, narcisistul însuși devine o victimă a patologiilor sale. Este posibil ca narcisiștii să se simtă dezamăgiți de viață și plictisiți de realitate. Într-un cuvânt, sunt mai predispuși la depresie.
Acest lucru se datorează neautenticității acțiunilor lor. Ei sunt proprii lor captivi, nu sunt capabili să stabilească legături profunde și constructive cu ceilalți de care, până la urmă, depind enorm. Dacă îi pot manipula, își satisfac acea sete teribilă a propriului ego. Dacă eșuează, manifestă sentimente de inferioritate, lipsă de interes pentru viață și frustrare.
-----------------------------------------
Iată ceea ce întâlnim în politică, în viața socială, pe scara blocului.
Dar sunt aspecte ale relațiilor sociale pe care le-am luat mereu în calcul și am mers înainte. Sau cel puțin așa am procedat până la pandemie. Am încercat să rezistăm, să facem pluta pe apă, să ne ținem respirația și să evităm situațiile de necontrolat.Dar au venit doi ani când haosul a pus stăpânire pe tot și ne-a influențat deciziile, ne-a condiționat viața. Au venit anii în care figuranții au obținut roluri principale, în care medicii au trebuit să facă un pas în spate ca să dea cuvântul absolvenților școlii vieții, în care prostul satului a devenit înțeleptul comunei, iar petrecărețul de la birt a lăsat sticla și a luat megafonul.
Iar cei care au învățat că orice drept este corelat unei obligații
s-au trezit huliți, jigniți, îmbrânciți. De cine?
De cei care vorbind de "neo" nu au studiat cum trebuie în școală niciuna dintre teoriile filosofice, sociale sau economice cărora astăzi le atașează acest prefix la modă.
Oameni care se îmbracă în concepte fără să le înțeleagă sensul. Oameni care văd în tot mizeria din proprii ochi. Și în mizeria aia și în noroi îl coboară și pe Dumnezeu.
Și uite așa am învățat pe propria piele ceea ce spunea Părintele Constantin Necula și, anume, că unii au privirea muștelor care văd doar murdăria, în timp ce alții au ochii albinelor care văd florile.
Și uite așa am învățat că a fi repetent nu este echivalent cu a fi revoluționar și nici extremismul nu înseamnă patriotism.
Vă doresc în Noul An să fiți adevărați și buni, să apreciați viața punând în slujba ei inteligența, logica și hărnicia, să fiți cuminți și smeriți în credință, să vă selectați prietenii, să fiți darnici cu oamenii care au nevoie și zgârciți cu cei care vă irosesc îmbrățișările.
Un 2022 al Renașterii!
