“Astăzi, trebuie să recuperez sufletul meu rătăcitor. Dacă vă întâlniți cu el, spuneți-i că al meu corp este intact. Unele răni mai supurează încă, dar mai este timp.”
(Riz noir, Anna Moï)
(Riz noir, Anna Moï)
Anna Moï, pe numele său real TRẦN Thiên Nga, s-a născut la 1 august 1955 în Saigon (Ho Chi Minh) și a părăsit Vietnamul în 1972, la vârsta de 17 ani.
Și-a împărțit viața între Paris, Tokyo și Bangkok iar activitatea artistică între scris și modă. Ca designer a lucrat sub numele de Agnès B și a avut propriul magazin.
În plus, este o soprană instruită, cu succes atât ca solistă a unor producții muzicale cât și în cor. Muzica îi inspiră multe dintre subiectele operelor sale și îi definește stilul scrierii.
În plus, este o soprană instruită, cu succes atât ca solistă a unor producții muzicale cât și în cor. Muzica îi inspiră multe dintre subiectele operelor sale și îi definește stilul scrierii.
Anna Moï a revenit în Vietnam după douăzeci de ani și, prin regăsirea originii și a istoriei, și-a completat personalitatea.
Cariera ei de scriitor publicat a început în 2001 cu o colecție de povestiri scurte intitulată L'écho des rizières. A urmat în 2003 a doua carte, Parfum de pagode iar, ulterior, a publicat trei romane: Riz noir (2004) Rapaces (2005) și Violon (2006).
Riz noir (Orez negru) a fost primul roman care a atras atenția publicului și a criticii.
În 1968, războiul din Vietnam este la limită. Violența atinge punctul culminant în timpul ofensivei Tet: Saigonul este foc și sânge. Dincolo de faptele reale, autoarea declară cu sinceritate și emoție dorința de a vedea și a simți Vietnamul din copilăria sa.
Romanul este inspirat de povestea autentică a lui Tan, cunoscută în liceu și a lui Tao, două surori de 15 și 16 ani, arestate, torturate și apoi trimise la închisoarea din Poulo Condor, Saigon, la sfârșitul anilor 1960. De la amintirea tinerilor prizonieri și până la cuștile de tigru de la Poulo Condor, peisajele din Vietnam capătă viață. Mirosuri, rituri și secrete, culori: mătasea neagră lacată dar și negrul orezului servit în închisoare și acoperit de muște, rochiile aurii.
O lucrare scurtă, poetică, vizuală. O carte dedicată surorilor Tan și Tao, precum și tuturor femeilor vietnameze, fetelor de dragon conform tradiției, fetelor de apă și foc, fragile dar invincibile.
O lucrare scurtă, poetică, vizuală. O carte dedicată surorilor Tan și Tao, precum și tuturor femeilor vietnameze, fetelor de dragon conform tradiției, fetelor de apă și foc, fragile dar invincibile.
Anna Moï își împarte în prezent timpul între Vietnam și Franța. Scrierile sale nu se limitează la un singur gen și deseori depășesc zona geografică. De exemplu, ediția din 2008 a unui jurnal prezintă un an din viața sa și cuprinde capitole denumite după orașele prin care a trecut, în special Paris și Saigon, dar și Bombay, Roma, Los Angeles și Guadalajara.
Este, de asemenea, autoarea unui eseu despre limbă și identitate (Espéranto, désespéranto: La francophonie sans les Français) și a contribuit la o lucrare colectivă publicată în 2007.
Ultimul său roman este Le venin du papillon (Veninul fluturelui) și a fost publicat de Gallimard în 2017.
Ceea ce este cu adevărat interesant este capacitatea acestei scriitoare de a modela cuvintele, de a găsi neologisme, de a transforma în tranzitive verbe intranzitive.
Poliglotă, Anna Moï consideră limba un material artistic așa cum marmura este pentru sculptor sau culorile pentru pictor. Limba are fluiditate dar mai presus de toate este un joc cu sensurile și înțelesurile cuvintelor.
Poliglotă, Anna Moï consideră limba un material artistic așa cum marmura este pentru sculptor sau culorile pentru pictor. Limba are fluiditate dar mai presus de toate este un joc cu sensurile și înțelesurile cuvintelor.
Anti-confucianistă, ea a ales pentru scrierile sale franceza, o limbă care îi garantează libertatea de expresie.
Chiar dacă astăzi Vietnamul a devenit mai mult francofil decât francofon, Anna Moï crede în francofonie căci, așa cum spunea într-un interviu la TV5 Monde, cultura și structurile școlare superioare reprezintă ceea ce Franța a făcut bine în Vietnam.
Și atunci ce sens dă francofoniei Anna Moï în calitatea sa de scriitoare de limbă franceză și vorbitoare a cinci limbi ?
Un sens precis. Francofonia înseamnă să fii contactată de o regiune anglofonă din Canada și să ți se ceară permisiunea de a utiliza două dintre povestirile volumului L'écho des rizières pentru examenul de bacalaureat.
Un sens artistic. Franceza aparține unei lumi imaginare, unei țări îndepărtate, visate, libere, care pentru Anna Moï exista doar prin literatură și poezie.
O lume imaginară care a căpatat formă și conținut și datorită talentului acestei micuțe scriitoare cu voce caldă și respirație amplă, cu privire amuzată și iscoditoare.
Și atunci ce sens dă francofoniei Anna Moï în calitatea sa de scriitoare de limbă franceză și vorbitoare a cinci limbi ?
Un sens precis. Francofonia înseamnă să fii contactată de o regiune anglofonă din Canada și să ți se ceară permisiunea de a utiliza două dintre povestirile volumului L'écho des rizières pentru examenul de bacalaureat.
Un sens artistic. Franceza aparține unei lumi imaginare, unei țări îndepărtate, visate, libere, care pentru Anna Moï exista doar prin literatură și poezie.
O lume imaginară care a căpatat formă și conținut și datorită talentului acestei micuțe scriitoare cu voce caldă și respirație amplă, cu privire amuzată și iscoditoare.
 |
| sursa: VietNam News |
Să o citim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu