Întâi a fost diatriba cu Louis Vuitton și ia din Sibiu. Pãreri pro și contra, artiști care au depãșit limitele propriei arte elaborând teorii privind drepturile de autor. Pe scurt, nici ai noștri nu precizeazã meșterul/autorul creației originale din care s-au inspirat, ca atare nici ei (francezii, sau ce mai sunt acum în firmã) nu sunt obligați sã o facã.
Adicã, dacã noi nu facem bine lucrurile și alții sunt îndreptãțiți sã procedeze la fel.
Sau, toți ne inspirãm din alte culturi și le preluãm anumite elemente în creațiile noastre.
Dupa modesta-mi opinie, una e sã iei niște broderii și sã le pui pe o creație a ta, sau modele geometrice ori flori, alta e sã iei cãmașa ca atare și sã îți pui numele pe ea.
Dar aici e caz de studiu legal si, daca se va merge mai departe, vor judeca alții mai pricepuți ca mine.
... Și totuși...
Și într-o situație și în alta ne concentrãm pe pãrțile negative, pe ceea ce nu poate funcționa, pe ceea ce se pierde ori de care ne va fi dor.
De ce?
Când sãnãtatea este în regulã, când viața cu monotonia ei este sub control, orice schimbare e o ocazie. Ocazia de ne redescoperi, de a face noi cunoștințe, de a vedea lumea dintr-un alt unghi.
Fãrã a mã lungi în considerații psihologice, vã doresc ca binele, cãldura, pozitivitatea, lumina și tot ce mai acumulați în aceastã vacanțã de varã sã vã însoțeascã și mai departe în restul anului.
Sã fiți și sã fim mai buni și mai deschiși la nou, la provocãri de tot felul care ne pot da idei strașnice, gânduri constructive.
Nu uitați cã pentru fiecare minut în care suntem furioși pierdem șaizeci de secunde de fericire. Nu o zic eu, a spus-o R.W.Emerson.
Sã (ne) fie bine!
Ne auzim/scriem/citim mai spre toamnã...