A schimba, schimbare

De câteva sãptãmâni toate discuțiile par a duce într-un singur punct sau, mai bine zis, sunt axate pe un singur aspect: lucruri care se întâmplã și nu ar trebui, acțiuni pe care nu le putem controla și care duc (sau au potențial sã ducã) la dezamãgiri, demoralizare, victimizare. În alte cuvinte, pesimism pe toate planurile.

Întâi a fost diatriba cu Louis Vuitton și ia din Sibiu. Pãreri pro și contra, artiști care au depãșit limitele propriei arte elaborând teorii privind drepturile de autor. Pe scurt, nici ai noștri nu precizeazã meșterul/autorul creației originale din care s-au inspirat, ca atare nici ei (francezii, sau ce mai sunt acum în firmã) nu sunt obligați sã o facã.

Adicã, dacã noi nu facem bine lucrurile și alții sunt îndreptãțiți sã procedeze la fel.

Sau, toți ne inspirãm din alte culturi și le preluãm anumite elemente în creațiile noastre. 

Dupa modesta-mi opinie, una e sã iei niște broderii și sã le pui pe o creație a ta, sau modele geometrice ori flori, alta e sã iei cãmașa ca atare și sã îți pui numele pe ea.

Dar aici e caz de studiu legal si, daca se va merge mai departe, vor judeca alții mai pricepuți ca mine.

Însã, ce mi-a atras atenția a fost opinia unei artiste japoneze stabilite în România, o finețe de om care propune sã vedem partea bunã a scandalului și, anume, ocazia de a ne promova artiștii, de a ne face cunoscuți în dimensiunea noastrã creativã, de a realiza o foarte bunã publicitate sub sloganul "România îi face pe oameni fericiți".

Asta a fost una...

Mai apoi, în familia proprie și personalã (😉) s-a instalat anxietatea schimbãrii. Schimbãm locul, țara, casa. Un alt început. Așa cum de altfel o facem la fiecare patru ani. Ideea e cã de data aceasta ne întoarcem acasã, ceea ce nu ar trebui sã fie atât de grav. Suntem mai mari, mai maturi, cu alte vise și alte speranțe. Deci, poate fi altfel, poate fi mai bine ca data trecutã...

... Și totuși...

Și într-o situație și în alta ne concentrãm pe pãrțile negative, pe ceea ce nu poate funcționa, pe ceea ce se pierde ori de care ne va fi dor.

De ce?

Pentru cã așa suntem fãcuți. Suntem înclinați spre a ne alimenta nemulțumirile și a pierde din vedere ceea ce poate aduce bun o schimbare. Cu alte cuvinte, din cauza copacilor nu vedem pãdurea.

Când sãnãtatea este în regulã, când viața cu monotonia ei este sub control, orice schimbare e o ocazie. Ocazia de ne redescoperi, de a face noi cunoștințe, de a vedea lumea dintr-un alt unghi. 

De cele mai multe ori, aceste observatii (înțelepte) le facem în vacanțã, atunci când ne relaxãm un pic și privim în jur cu mai multã atenție și sporitã empatie. 

Fãrã a mã lungi în considerații psihologice, vã doresc ca binele, cãldura, pozitivitatea, lumina și tot ce mai acumulați în aceastã vacanțã de varã sã vã însoțeascã și mai departe în restul anului.

Sã fiți și sã fim mai buni și mai deschiși la nou, la provocãri de tot felul care ne pot da idei strașnice, gânduri constructive.

Nu uitați cã pentru fiecare minut în care suntem furioși pierdem șaizeci de secunde de fericire. Nu o zic eu, a spus-o R.W.Emerson.

Sã (ne) fie bine!

Ne auzim/scriem/citim mai spre toamnã...

Blonda de la Drept

Vă mai aduceți aminte filmul? Reese Witherspoon si personajul ei spumos, Elle Woods. O blondă care iubește rozul si iese mereu în evidență prin hainele si accesoriile sale. O fată ambițioasă, cu mintea brici dar și cu o inimă de aur. Sociabilă, empatică, pozitivă. 

De ce vorbesc în 2020 cu o pandemie în curs despre un film din 2001 zglobiu și roz bombon?

Pentru că stăm acasă și căutăm pozitivitatea cu lumânarea. Și în căutarea noastră o bună prietenă m-a anunțat pe Facebook că și-a recolorat site-ul de IT-ist în roz. (puteți verifica aici și afla și lucruri interesante dacă vă prindeți urechile cu tehnologia informației... și nu numai).

Mie îmi place cum arată și îi stă bine site-ului culoarea asta de confetti, dar mirarea mea este că am început să iau în considerare rozul. Până acum, pentru mine, era culoarea de joacă a fetițelor și simbolul femeii Barbie. 

Cine se îmbrăca în roz, se încumeta să își aleagă vreun accesoriu astfel colorat, vai de mine... infantil, narcisist și așa mai departe.

Și acum îmi place.

De ce? Sã fie vârsta sau vreun feng shui?

De aici am mers mai departe și am dat de descrierea succintă a culorilor și a influentei lor în viață. Rozul este legat de romantism, dragoste, pace, receptivitate.

Iar dacă ești prea timid trebuie să îl eviți.

Și am mai aflat despre o carte interesantă privind efectul liniștitor al acestei culori.  

Autorul, Adam Alter, vorbește cu perspicacitate și umor despre natura umană. Miraculoasa capacitate tranchilizantă a rozului bombon a fost testată în închisori:  deținuții nou-veniți intră furioși și agitați în celula roz, iar peste cincisprezece minute ies de acolo mai calmi. După ce administratorii unor închisori mai mici, de provincie, au început să-i azvârle pe turbulenții aflați în stare de ebrietate în celule zugrăvite în roz, culoarea a fost neoficial botezată „Drunk Tank Pink” – „Roz de celulă pentru bețivani” sau, pe scurt, „roz tranchilizant”.

Și dacă îmi dau silința ajung și la alte informații legate de roz. Timp avem și internetul funcționează bine.

Dar mie ce amintiri îmi trezește culoarea asta? Funde și fundulițe nu, căci am purtat părul scurt până la facultate. Garofițele îmi plăceau cele roșii (ciclam), țipătoare în culoare și parfum.

Primul ruj a fost roșu corai că făcea contrast cu ochii.

Ah, știu...Cum de nu m-am gândit când e de ajuns să pronunț culoarea că îmi și vin în minte ...

bomboanele fondante!!!

La un moment dat se găseau doar astea prin cofetării și zahărul ăla concentrat mai ne ostoia dorul de ciocolată. Plus aromele și culorile. 

Dar când spuneai fondantă te gândeai la roz. Sau cel putin eu, pofticioasa!

Voi ce amintiri aveți?

Exercițiu de fericire...(1)

Se apropie vacanța. Unele școli și-au închis porțile, altele mai au puțin. Asta pentru copii. Dar și noi adulții avem "momentul" nostru.

Vacanța este legată de sentimentul acela de libertate pe care ți-l dă marea, muntele, orice fel de excursie sau simplul fapt că nu pui de cu seară ceasul deșteptător (sau, mai nou, alarma celularului).
Iar sentimentul de libertate induce... fericire. 
Plecând de la această afirmație, m-am gândit să caut ceva interesant despre fericire. Mai ales că întâlnesc destui oameni cărora le este teamă să folosească acest cuvânt, în aparență simplu, absolut deloc sofisticat, pentru a-și descrie starea de bine pe care o trăiesc. Vorbesc despre noroc, despre un moment de grație, despre împlinire, satisfacție și câte și mai câte, dar nu vorbesc despre fericire.
Poate nu sunt fericiți sau, nu au înțeles încă ce înseamnă cu adevărat fericirea.
Sau, pur și simplu, nu știu cum să și-o făurească, să o modeleze un pic. 

Nu există o rețetă valabilă pentru toată lumea, dar cu siguranță există anumite comportamente care ne ajută să începem a ne  simți un pic mai bine cu noi înșine și cu ceilalți. Fericirea se poate practica zilnic, chiar este recomandat să o facem.

Ilaria Vergine, psihoterapeut și analist bioenergetician ne dă 12 reguli. 
Iată primele 6  :

sursa:123RF.com

1) Așezați-vă comod în situația dată

Dacă avem un scaun, putem alege cum să stăm. Unii stau cu spatele drept, alții preferă să se sprijine de spătar, eventual să își întindă picioarele. Modul în care ne poziționăm arată cât de confortabil suntem într-o situație și cât de mult spațiu ne permitem să ocupăm. Nu avem întotdeauna posibilitatea de a "schimba" scaunul (pentru a rămâne în metaforă), dar ceea ce contează este să ne ascultăm și să fim cinstiți cu noi înșine, alegând să facem mișcări care ne permit o anumită doză de confort.

Exemplu: Ești într-o relație în care nu te simți apreciat și te încăpățânezi să o continui numai din teama de a nu rămâne singur. Să te așezi confortabil înseamnă să înfrunți situația respectivă, să încerci să o schimbi, să găsești curajul de a modifica ceea se poate, să te confrunți cu partenerul și să îți pui întrebări cu privire la propriile așteptări și dorințe.

2) Ajutați "copilul interior"

Alexander Lowen, tatăl analizei bioenergetice, obișnuia să spună că "în fiecare dintre noi există un copil care a fost cândva nevinovat și liber și care știe că fericirea este un dar al vieții". Copilul interior este forța și încărcătura noastră vitală. Odată ce am crescut, avem șansa de a deveni "părinții" noștri, de a fi deveni mai puțin rigizi și de a fi mai deschiși către vocea noastră interioară pe care o neglijăm constant și care reprezintă cea mai autentică parte din noi.

Exemplu: Vreau să pornesc muzica și să dansez în cameră, dar nu o fac pentru că pierd timpul sau pentru că sunt prea bătrân ca să fac așa ceva. Ascultându-ne instinctul ne va face bine. Precum un părinte înțelept și afectuos, putem să-i permitem copilului din noi să se joace sau să-l liniștim și să îi dăm încredere în propria-i valoare atunci când răni mai vechi se redeschid.

3) Scrieți și focalizați-vă dorințele

Să ne găsim un mic spațiu pentru a scrie unde dorim să ajungem și care sunt obiectivele de atins. Un simplu moment de concentrare care ne permite o analiză profundă și ne ajută să înțelegem dacă suntem pe calea cea bună. Cu această ocazie putem recunoaște așa-numitele gânduri toxice și le putem imediat elimina.
Exemplu: Într-un caiet putem enumera ceea ce ne-am dori să facem, cum ar fi "ruta farurilor din Galicia" sau un curs de scufundări. La fel putem face cu gândurile negative de tipul "nu e bine așa cum sunt eu" sau "acea persoană are ceva împotriva mea". În acest fel vom ști pe ce trebuie să ne concentrăm și ce anume e necesar să eliminăm.

4) Practicați bunătatea

Pare banal dar  a fi buni cu ceilalți și cu noi înșine ne permite să renunțăm la anumite rezerve, să empatizăm cu ceilalți, să acceptăm anumite părți din noi care nu ne plac. Pentru a reuși este esențial să ne antrenăm compasiunea, iertarea, să nu rămânem ancorați în dureri și resentimente.
Exemplu: Să încercăm să ne scriem nouă înșine o scrisoare de dragoste în care să ne mulțumim și să ne iertăm lipsurile, sau să ne exersăm bunătatea printr-un zâmbet sau un gest amabil către un necunoscut.

sursa: The BridgeMaker

5) Bucurați-vă de lucrurile mărunte

Deseori considerăm că un anumit lucru ni se cuvine, că  reprezintă un drept de la sine înțeles și așa nu reușim să prețuim și să ne bucurăm de ceea ce avem. Recunoștința pentru ceea ce ne este dat să trăim este legată de ... fericire. Intrinsec și indisolubil. Este important să ne întoarcem la esențial, să ne lăsăm uimiți de frumusețea prezentă în viața noastră de zi cu zi.

Exemplu: Putem încerca să scriem unul sau mai multe lucruri pentru care suntem recunoscători sau, înainte de culcare, ne putem gândi la un eveniment plăcut care s-a întâmplat în timpul zilei: un apus de soare deosebit, un "mulțumesc" din partea unui coleg sau râsul năstrușnic al propriului copil.

6) Hrăniți-vă cu îmbrățișări și relații pozitive

Prieteniile pozitive sunt familia pe care ne-o alegem și, după cum arată o serie de studii, îi fac pe oameni fericiți, chiar mai fericiți decât obținerea unor rezultate academice. Desigur, cei care care ne iubesc sunt o hrană pentru viața noastră, un "balsam" care vindecă și calmează. În momente de tristețe căldura unei voci și o strânsă îmbrățișare sunt foarte importante. Tot la fel de important este să ne ocupam noi înșine de noi fără să ne simțim deloc vinovați că o facem. Merităm momente de pauză.
Exemplu: Dacă trecem prin momente dificile și ne simțim blocați în tristețea noastră, este important să știm să cerem ajutor, căutând mângâierea unui prieten. Prezența și îmbrățișarea lui vor fi fundamentale. De asemenea, trebuie să învățăm să ne "alintăm" un pic: o cafeluță într-un bar, o tunsoare la coafor, cititul unei cărți pe o bancă în parc, o muzică bună ascultată pe înserate, un masaj programat în ultimul moment...

Să nu așteptăm ca alții să ne "hrănească" cu pozitivitate.

(- continuarea săptămâna viitoare -)

"Fericiți nu sunt cei care au ce-i mai bun din toate, ci aceia care scot ce e mai bun din ceea ce au".

(Khalil Gibran)

O săptămână cu multă fericire!

pentru o doză asiatică de fericire: click aici

Cu naturalețe

Zilele trecute am întâlnit o serie de persoane. 

Ne-am prezentat, am făcut schimb de opinii si politețuri. Ne-am studiat reciproc pentru a înțelege din ce material suntem făcuți si daca avem ceva în comun spre a ne putea frecventa in viitor.
Una dintre acele persoane pe care le vedeam pentru prima dată s-a apropiat de mine și m-a salutat cu naturalețe. Ca și cum ne cunoșteam. Nu a pus întrebări, nu a făcut nicio remarcă, nu s-a expus nici măcar cu o părere, mai mult sau mai puțin banală, despre vremea din Hochiminh.
M-a salutat, cu aceeași naturalețe, la începutul și la sfârșitul serii. Ca si cum ne cunoșteam de-o viață.

Photo: Flickr user Creative Sustainability

Acest comportament m-a făcut să îmi pun niște întrebări despre relațiile umane. 

Pentru că este luni, vi le pun și vouă celor care mă citiți.

Cum se construiește o relație cu ceilalți? Mulți, timizi sau circumspecți, se apropie în vârful picioarelor, dau târcoale interlocutorului, îl observă și îl măsoară. Nu se expun dar comunică, pun întrebări și răspund la ele, nu judecă dar înmagazinează informația. Încetul cu încetul, construiesc o relație care e menită să dureze poate și o viață. Sunt acei prieteni, chiar și colaboratori la locul de muncă, pe care îi regăsești și după ani de îndepărtare, care nu te uită, pe care nu îi uiți. Oameni care nu te părăsesc, oameni pe care nu îi pierzi.

Ceilalți? Cei care ți se adresează ca și cum deja te-ar cunoaște? Reprezintă cumva o categorie de oameni comozi? Sunt, poate, cei  care nu se obosesc să studieze o persoană, să o înțeleagă astfel încât să cultive relația cu ea și să o aibă aproape? Sau, pur si simplu, este o altă filosofie a relațiilor interpersonale, o alta tehnică de abordare a celuilalt? Pe principiul, daca e sortit să fie, atunci va fi.

sursa: seanpatrickcox.com

Cum se construiește mai bine o relație?

Ca de obicei, haideți să căutăm niște răspunsuri. 

Să apelăm la un specialist. 

Harvey Deutschendorf, expert în inteligență emoțională, orator și autor de cărți și articole pe această temă, vorbește despre 

7 obiceiuri-cheie pentru construirea unor relații trainice:

sursa: medium

1) Să devenim buni ascultători. Toți doresc să fie auziți și înțeleși. Din păcate, puțini dintre noi au fost învățați să devină buni ascultători. Cei mai mulți oameni sunt prea ocupați să se gândească la ce vor ei să spună, în loc să asculte cu adevărat ceea ce are de spus cealaltă persoană.

Soluția: Când observăm că facem acest lucru, să respirăm adânc și să ne corectăm comportamentul. Să începem să ascultăm. Legătura firească, naturală, se realizează întotdeauna cu cel care aude ce i se spune, cu cel care știe să asculte. Toți dorim să petrecem mai mult timp în compania unui bun ascultător.

sursa: ScienceNordic.com

2). Să punem întrebările potrivite. Cel mai bun mod de a le arăta oamenilor că îi ascultăm este de a le demonstra că ÎNȚELEGEM ceea ce ei ne spun. Pentru a face asta, trebuie să “săpăm mai adânc”, să punem întrebări. Repetăm cu propriile noastre cuvinte ceea ce ei ne-au spus,  pentru a ne asigura că ceea ce am auzit are un sens și pentru noi. Ceva de genul: "Ceea ce spui este că....“
Când ceilalți simt că încercăm în mod sincer să îi înțelegem, tind să se deschidă și să ne împărtășească mult mai mult din propria viață. Acest lucru aprofundează relația și ne plasează în categoria persoanelor cu care doresc să se întâlnească și să discute.

sursa: Deiric McCann

3). Să acordăm atenție persoanei în totalitatea ei. Avem tendința să îi apreciem pe cei care ne întreabă dacă totul este bine, chiar dacă nu le-am spus că ceva ar fi în neregulă. Ni se acordă atenție și toți vrem asta. Când cineva vorbește, nu trebuie să ne concentrăm doar la ce spune, ci și la cum spune. Importante sunt nu numai cuvintele sau tonul cu care le pronunță, ci și expresia facială și limbajul corpului care le însoțesc. Dacă cuvintele nu se potrivesc cu gesturile, știm că trebuie deschise alte uși pentru a avea o conversație mai profundă, semnificativă, care poate duce la dezvoltarea încrederii și la construirea unei relații cu adevărat puternice.

sursa: Onward Movement

4) Să ne amintim lucrurile importante pentru ceilalți. Nu există sunet mai frumos pentru urechile noastre decât cel al propriului nume. Să ne amintim numele oamenilor este primul pas spre construirea unor relații cu ei, după cum amintirea altor aspecte importante din viața lor continuă acest proces de construcție. Vor să ne spună ceva anume din propria viață? Ei bine, tot ce avem de făcut este să-i ascultăm și să le acordăm atenția cuvenită. Când cineva ne vorbește despre un membru al familiei, despre un eveniment sau un hobby, chipul i se luminează. Este ceva important iar noi nu trebuie să ne amintim totul, ci doar să ne concentrăm pe nume și să reținem informația esențială.
Există persoane care au obiceiul de a nota anumite aspecte importante din viața celor cu care intră în contact, obicei care le dă o acuratețe deosebită în relațiile interpersonale.  

sursa: Mom Psych

5). Să fim coerenți și să ne controlăm emoțiile
Persoanele a căror dispoziție se schimbă de la cald la rece, vor întâmpina dificultăți în relațiile cu ceilalți.  Indiferent de modul în care ne simțim, trebuie să fim capabili să punem deoparte aceste sentimente,  pentru a-i asculta pe cei importanți în viața noastră și a ne angaja în discuții cu ei. Dacă trecem printr-o perioadă în care trăim emoții puternice, care ne împiedică să fim prezenți pe deplin cu cealaltă persoană, este mai bine să o lăsăm pe aceasta să știe ce se întâmplă cu noi, în loc să ne prefacem că o ascultăm. Onestitatea noastră va fi apreciată.

sursa: Tiny Buddha

6). Să fim deschiși cu ceilalți

Cu toții cunoaștem oameni care în primele cinci minute ne spun povestea vieții lor,  neluând în considerare faptul că poate nu ne interesează absolut deloc să o cunoaștem. Pentru a construi relații puternice, trebuie să fim capabili să împărtășim lucrurile importante la momentul potrivit și la un nivel care corespunde profunzimii relației. Cei apți să construiască o relație bună știu să reflecte ca o oglindă emoțiile persoanelor din fața lor. Împărtășirea entuziasmului, a bucuriei, a durerii, a frustrării și a dezamăgirii ne ajută să ne conectăm cu ceilalți.
Când este posibil, putem vorbi despre o situație personală similară cu cea a interlocutorului nostru, tocmai pentru a-i demonstra că ne bazăm pe experiența sa și că îi apreciem sfaturile. Dar, nu trebuie să o facem niciodată dacă prin asta îi depășim sau îi punem într-un con de umbră propria experiență. Acest tip de abordare necesită empatie și sensibilitate fața de sentimentele celuilalt.

sursa: wikiHow

7). Să fim autentici, încrezători și de încredere, pozitivi și distractivi. Oamenii care construiesc relații bune se simt bine în propria piele și caută partea pozitivă în lumea lor. Ei doresc, în mod natural, binele celorlalți și vor să îi vadă reușind. Energia pozitivă a acestor oameni creează o atmosferă în care ne simțim toți bine, toți vrem să fim mereu în preajma lor și dorim să petrecem cât mai mult timp împreună. Acești oameni nu bârfesc pe alții și respectă confidențialitatea destăinuirilor noastre. Fiind încrezători în ei înșiși, nu simt nevoia de a atrage atenția asupra lor. Au întotdeauna timp pentru persoanele importante din viața lor. Învață pe tot parcursul vieții, sunt mereu deschiși și caută toate ocaziile de auto-îmbunătățire a personalității.

Ce părere aveți?

Aceste sfaturi mie, personal, îmi confirmă ideea că pentru a avea ceva deosebit, trebuie să muncești, să te implici, să construiești. Chiar și într-o relație.

Iar persoanele ca cea de ieri (de la care am plecat cu teoria) te lasă ușor să le intri în viață, după cum, tot la fel de ușor, te lasă să pleci.

O zi frumoasă și o melodie bună, despre prietenie.
Așa, ca la început de săptămână...
https://www.youtube.com/watch?v=rzmIiku-gZk

Fericirea (3): Jurnalul bucuriei și ...empatia

După cum spuneam, pentru a face din fericire o stare de fapt trebuie să acționăm. Nu ajung citatele care îți induc un bine temporar, sfaturile generale și florile strălucitoare sub razele soarelui.

Suntem oameni și suntem firi complicate.

Ne emoționăm, trecem dintr-o stare în alta fără vreo explicație logică, suntem triști când ar trebui să sărim în sus de bucurie.

Ca atare, concret, după lista despre care vorbeam săptămânile trecute (lista aceea cu bune, dar și cu rele care ne pot învăța ceva), ar trebui să fim atenți la bucurie, baza de plecare pe drumul fericirii.

Bucuria înseamnă disciplină. Bucuria nu trebuie luată ca și cum o merităm, trebuie orientată către ce s-a întâmplat pozitiv în ziua care tocmai s-a încheiat. Iar dacă se face asta regulat și disciplinat, se ajunge la performanța de a recunoaște momentul pozitiv chiar pe parcursul zilei, în timp ce el se desfășoară.

Concret, putem ține un jurnal.

Nu ca o condică cu acțiunile și inacțiunile zilei, cu evenimentele ieșite din comun.

Un jurnal cu efect terapeutic.

După o zi, scriem în jurnal numai lucrurile care ne-au dăruit plăcere, care ne-au bucurat sufletul, chiar și pentru o secundă. 

Dacă nu găsim nimic, ne străduim. Trebuie ca ceva cât de infim, de ascuns, să ne fi făcut plăcere. Putem chiar să stabilim un număr. Trei lucruri pozitive din ziua de astăzi.

De exemplu, a ieșit soarele, vecina m-a salutat, cineva în metrou mi-a cedat locul său.

Sau, am văzut un film prost cu popcorn bun, m-am rujat cu rujul preferat, la cină eram toți în jurul mesei. Și tot așa...fiecare cu bucuriile sale.
Când ajungem să scriem doar aceste momente, fie ele 3, 4, sau 5, vom fi setați să căutăm pozitivitatea.

Iar atunci când cauți binele, de bine vei avea parte.

În ce privește sfatul pe care îl dau mulți și, anume, să îi evităm pe cei care ne fac nefericiți, eu personal cred că este mai greu de urmat. Suntem oameni și suntem empatici, adică ne identificăm afectiv cu semenii noștri și asta reprezintă și una dintre valorile lumii creștine. Trebuie doar să învățăm să fim de folos fără să ne descărcăm pozitivitatea și, astfel, să îi transformăm pe cei care ne-au cerut ajutorul în hoți de energie.

Cum ar spune vreun înțelept gen Moș Ion Roată, să fim buni fără să fim proști.

Dar să nu uităm să fim buni...aș adăuga eu.

Și pentru că ne apropiem de cea mai mare Sărbătoare a noastră, mă retrag pentru mai multe zile, vă urez o Săptămână a Patimilor cu trăire profundă și rugăciune din suflet, un Paște plin de bucurie și o Săptămână Luminată cu învierea sufletului.

Să ne fie cu folos și să ne iubim unii pe alții!!!

 

Ziua imposibilă...

Sunt zile în care sună ceasul deșteptător iar tu ești amorțit, parcă de-abia te-ai culcat.
Pătura are efectul unei îmbrățișări din care nu ai vrea să te desprinzi vreodată, poziția de somn pe care ți-ai găsit-o este cea ideală, iar ziua se prezintă ca o gaură neagră care abia așteaptă să te înghită.
Iar, apoi, cam toate o țin langa. 
Ca să economisești timp, nu mai încălzești laptele, îl torni în ceașcă direct, abia scos din frigider, și îți răcești toată cafeaua exact în ziua friguroasă în care contai să îți dezmorțești un pic sufletul. Asta în cel mai fericit caz, dacă nu ți-a dat cafeaua în foc și stai să speli aragazul înghițind cu noduri micul tău dejun improvizat. 
Te duci în baie să îți machezi pe fugă cearcănele nopții și mâneca de la bluză se agață de clanță provocându-ți o vânătaie frumoasă într-un loc perfect vizibil pentru ceilalți.

Ce să mai spun de situația când, în sfârșit, ești gata și ăluia mic, înfofolit pentru o zi de școală friguroasă (și afară și înăuntru!) îi vine din nou la toaletă. Dezbrăcarea și fuga...
Capacul la toate?
Știi că e ziua de curățenie iar aspiratorul nu este punctul tău forte.
Folosim un pic muzica?
Eu m-am informat și uitați ce am găsit. Potrivit unui studiu realizat de Spotify în colaborare cu psihologul David M. Greenberg, există anumite caracteristici pe care ar trebui să le aibă cântecele trezirii. 
- O CREȘTERE GRADUALĂ: melodiile care încep ușor și construiesc treptat sunete mai elaborate. Cu toții avem nevoie, mai mult sau mai puțin, de o revenire treptată la realitate.
-POZITIVITATE: Textul este important, odată ce ne trezim. Trebuie să fim bine motivați să ne confruntăm cu noi și cu lumea din jur.
-RITM: Este necesar un pic dacă mai vrem să ne și mișcăm. 

Soluția? Viva la Vida - Coldplay https://www.youtube.com/watch?v=dvgZkm1xWPE

Ce părere aveți?
Vi s-a întâmplat? Ce soluție ați aplicat ca să rupeți cercul vicios?

Și pentru că am vorbit de copii, iată darul meu pentru sfârșitul de săptămână: PĂLĂRIA CU POVEȘTI (2) - Toporul de aur

Lectură plăcută!