Mit sau manipulare

 

Publicitatea emoțională este o formă de publicitate care urmărește să seducă publicul. Sugerează, nu caută argumente concrete. Face apel la emoții, nu dă informații suplimentare.

Utilizarea emoțiilor în reclame este susținută și de lucrări recente din domeniul neurologiei.

Cesar "Journey",2013, BBDO 

Crearea emoției are în principal două beneficii:

1. Oamenii răspund pozitiv declanșatorilor emoționali, se implică și receptionează rapid mesajul transmis;

2. Emoțiile pot fi transferate către marcă, iar emoțiile pozitive pot spori percepțiile și empatia față de produs.

În ultima perioadă se pare, conform unor specialiști din domeniu, că acest tip de publicitate nu reușește să își mai atingă scopul deși oamenii continuă să aibă sentimente, aspirații, dorințe.

Getty Images—iStockphoto

 Dar tot mai des și pe un  fond de stres social  destinatarii clipurilor publicitare se simt manipulați. În parte au dreptate. Dar, numai în parte. Undeva este și vina consumatorului care consideră o reclamă informativă plictisitoare și, în final, o ignoră. E altceva, în schimb, să vezi o poveste de Crăciun cu brazi strălucitori, case împodobite și străzi iluminate în roșu în timp ce Moșul savurează o băutură răcoritoare și își arcuiește mustățile satisfăcut. 

Cam asta ar fi realitatea reclamelor și a reacției noastre la ele.

Dar cum rămâne cu cinismul nostru cel de toate zilele, nu numai la publicitate ci la viață în general?

Am mai vorbit despre asta și nu o voi lua de la capăt. Știm că este la o modă o filosofie autodistrugătoare de a nu mai crede în nimeni și în nimic. Nu e vorba numai de teama de a fi păcăliți sau de scrupulozitatea cu care verificăm ingredientele într-un produs, instrucțiunile de utilizare pentru un aparat, capacitatea ori consumul energetic. 

E vorba de tot. De la artă la politică, de la iubire la ură. Nici nu mai contează despre ce vorbim, important este să demonstrăm că nu suntem ușor de manipulat, că suntem independenți de ocultele mondiale și că avem mereu dreptate. Și uite așa devenim un pic câte un pic ținta celor care ne POT manipula cu argumente false, întorcând teoriile personale împotriva propriilor emitenți. Un fel de bumerang.

Image from Pexels

 Rezultatul? Trăim într-un război permanent cu lumea și, ce e mai grav, cu noi înșine. Da, pentru că omul a fost "proiectat" pentru a fi fericit, pentru a relaționa cu ceilalți, pentru a-și descărca negativitatea prin fapte generatoare de bine, prin milă și compasiune. Practic, ne înfundăm singuri țevile de eșapament, sfârșind prin a ne sufoca mental și sufletește cu propriile emanații toxice.

De ce o facem? Ce avem de câștigat la sfârșitul unei astfel de vieți? Ce am realizat? Murind vom spune am avut dreptate... Asta-i tot? Asta e partea cea mai interesantă dintr-un destin?

Răutatea aruncată în lume și mascată deseori prin raționament și logică, îmi aduce aminte de o secvență din filmul "Cele două fețe ale dragostei" (titlu original: "The Mirror Has Two Faces")

Vi-l amintiți? Un film din 1996.

Rose si Gregory, amândoi profesori la Universitatea Columbia, se întâlnesc după ce sora lui Rose răspunde (în numele acesteia) unui anunț matrimonial dat de Gregory. Pățit în ale amorului, chipeșul dar plictisitorul profesor de matematică Gregory crede că sexul i-a ruinat viața și, în mod deliberat, încearcă să-și găseasca o parteneră de viață față de care să nu simtă nici cea mai mică atracție fizică. Greg crede că a găsit ceea ce căuta când o întâlnește pe Rose, o profesoară de literatură cam rotunjoară și neatrăgătoare, care nu poate concura cu sora și mama ei. Mai mult, datorită respectului și admiratiei reciproce, cei doi ajung să se căsătorească. Greg presupune în mod greșit că Rose a înțeles lipsa lui de interes față de o relație intimă, iar atunci când constată că aceasta dorește să-l seducă, relația lor este gata să se destrame... Restul vă las să îl (re)descoperiți singuri.

Ei bine, care e secvența la care mă refeream mai sus?

O prelegere despre iubirea romantică, susținută de Rose în fața unui amfiteatru arhiplin.

Scena durează circa cinci minute, este frumoasă, bine construită și o puteți viziona aici (în engleză)

Ideea de la care pleacă în expunerea ei este că literatura, psihologia chiar, demonstrează că dragostea adevărată are o dimensiune spirituală, în timp ce iubirea romantică este doar o minciună, o iluzie, un mit modern, o manipulare fără scrupule. Consumarea iubirii duce deseori la disperare, uneori chiar la moarte (a se vedea Lancelot și Guinevere, Tristan și Isolda).

Vorbind despre manipulare, continuă profesoara noastră, este exact ca atunci când mergem la cinema. Îi vedem pe protagoniști sărutându-se, muzica crește în intensitate și noi suntem cuceriți. Deci, dacă după întâlnire iubitul meu mă conduce acasă, mă sărută în pragul ușii și eu nu aud filarmonica în cap înseamnă că nu e alesul, că trebuie să îl las?

Se spune că atunci când ne îndrăgostim, auzim Puccini. Muzica lui exprimă probabil pasiunea după care tânjim, iubirea cu forța și sensibilitatea ei. Când ascultăm "Boema" sau "Turandot", când citim la "Răscruce de vânturi" ori vedem "Casablanca", câte un pic din acele iubiri se revarsă în noi, le trăim și le simțim proprii. 

Întrebarea pe care o pune Rose studenților este: "De ce oamenii mai vor să se îndrăgostească când știu că iubirea poate fi de scurtă durată și devastator de dureroasă?"

Răspunsurile studenților sunt diverse. Perpetuarea speciei, nevoia psihologică de o legătură profundă cu altcineva, precondiționări culturale.

Răspunsuri considerate de Rose foarte bune, dar un pic "prea intelectuale" pentru ea.

Cu ochi luminoși și surâs ștrengăresc, Rose dă răspunsul ei: "Cred că din cauză că atât cât durează (iubirea), te simți al naibii de bine."

Aplauze finale.

Să fim sinceri și noi.

A trăi cu intensitate fiecare moment, a accepta cu entuziasm ceea ce ni se oferă, a sărbători o veste bună, a trage puternic în piept aerul unei noi dimineți din viața noastră cea de toate zilele, a ne lăsa manipulați de bine și frumos înseamnă până la urmă a ne simți vii, a experimenta senzații mereu noi, a ne bucura de emoții și a ne încărca de amintiri.

Este valabil, după mine, nu numai pentru dragoste.

Este valabil pentru întreaga noastră viață.

Emoţie de toamnă

sursa: Jazzystarlover - DeviantArt

Bine v-am regăsit!

A trecut ceva timp.

Am acumulat imagini, senzații, impresii, emoții. 

Am fost entuziasmată, alteori descumpănită, uneori încrezătoare, foarte des nostalgică.

Am îmbrățișat de bun-venit și de despărțire. Am râs de supărare și am plâns de bucurie.
Emoții. 
Noi, vechi, trăite cândva sau neștiute. 
Legate de locuri, oameni, cărți.
Am ales ceea ce m-a marcat și îi voi dedica câteva pagini în ciclul: Impresii de vacanță. Astăzi, primul episod: Compania albastră.

http://www.notadeculoare.com/p/impresii-de-vacanta.html

Și ca să împrăștii un pic de nostalgie între noi cei modelați cu praf de stele, vă propun: Emoție de toamnă. Știți cine a scris-o? Dacă da, trimiteți-mi mesaj aici pe blog.

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,

că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,

că ai să te ascunzi într-un ochi străin,

şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,

iau cuvintele şi le-nec în mare.

Şuier luna şi o răsar şi o prefac

într-o dragoste mare.

O îmbrățișare virtuală completă înseamnă poezie cu muzică sau, mai precis, emoția de toamnă a lui Nicu Alifantis. Are ceva ani...

Sper să vă placă. https://www.youtube.com/watch?v=SbT-9_mdx8c

______________________________________________________

Mesajul motivațional de început de săptămână este simplu: 

Dacă venirea toamnei vă deprimă, intrați în librărie. Cumpărați-vă o carte bună de citit pe timp de ploaie.

Oferiți-vă un buchet de creioane bine ascuțite. 

Și priviți copiii care aleg rechizitele școlare.

Emoții mari într-o toamnă micuță și arămie.

sursa: WRDW.com

Un început bun de săptămână!

Cu naturalețe

Zilele trecute am întâlnit o serie de persoane. 

Ne-am prezentat, am făcut schimb de opinii si politețuri. Ne-am studiat reciproc pentru a înțelege din ce material suntem făcuți si daca avem ceva în comun spre a ne putea frecventa in viitor.
Una dintre acele persoane pe care le vedeam pentru prima dată s-a apropiat de mine și m-a salutat cu naturalețe. Ca și cum ne cunoșteam. Nu a pus întrebări, nu a făcut nicio remarcă, nu s-a expus nici măcar cu o părere, mai mult sau mai puțin banală, despre vremea din Hochiminh.
M-a salutat, cu aceeași naturalețe, la începutul și la sfârșitul serii. Ca si cum ne cunoșteam de-o viață.

Photo: Flickr user Creative Sustainability

Acest comportament m-a făcut să îmi pun niște întrebări despre relațiile umane. 

Pentru că este luni, vi le pun și vouă celor care mă citiți.

Cum se construiește o relație cu ceilalți? Mulți, timizi sau circumspecți, se apropie în vârful picioarelor, dau târcoale interlocutorului, îl observă și îl măsoară. Nu se expun dar comunică, pun întrebări și răspund la ele, nu judecă dar înmagazinează informația. Încetul cu încetul, construiesc o relație care e menită să dureze poate și o viață. Sunt acei prieteni, chiar și colaboratori la locul de muncă, pe care îi regăsești și după ani de îndepărtare, care nu te uită, pe care nu îi uiți. Oameni care nu te părăsesc, oameni pe care nu îi pierzi.

Ceilalți? Cei care ți se adresează ca și cum deja te-ar cunoaște? Reprezintă cumva o categorie de oameni comozi? Sunt, poate, cei  care nu se obosesc să studieze o persoană, să o înțeleagă astfel încât să cultive relația cu ea și să o aibă aproape? Sau, pur si simplu, este o altă filosofie a relațiilor interpersonale, o alta tehnică de abordare a celuilalt? Pe principiul, daca e sortit să fie, atunci va fi.

sursa: seanpatrickcox.com

Cum se construiește mai bine o relație?

Ca de obicei, haideți să căutăm niște răspunsuri. 

Să apelăm la un specialist. 

Harvey Deutschendorf, expert în inteligență emoțională, orator și autor de cărți și articole pe această temă, vorbește despre 

7 obiceiuri-cheie pentru construirea unor relații trainice:

sursa: medium

1) Să devenim buni ascultători. Toți doresc să fie auziți și înțeleși. Din păcate, puțini dintre noi au fost învățați să devină buni ascultători. Cei mai mulți oameni sunt prea ocupați să se gândească la ce vor ei să spună, în loc să asculte cu adevărat ceea ce are de spus cealaltă persoană.

Soluția: Când observăm că facem acest lucru, să respirăm adânc și să ne corectăm comportamentul. Să începem să ascultăm. Legătura firească, naturală, se realizează întotdeauna cu cel care aude ce i se spune, cu cel care știe să asculte. Toți dorim să petrecem mai mult timp în compania unui bun ascultător.

sursa: ScienceNordic.com

2). Să punem întrebările potrivite. Cel mai bun mod de a le arăta oamenilor că îi ascultăm este de a le demonstra că ÎNȚELEGEM ceea ce ei ne spun. Pentru a face asta, trebuie să “săpăm mai adânc”, să punem întrebări. Repetăm cu propriile noastre cuvinte ceea ce ei ne-au spus,  pentru a ne asigura că ceea ce am auzit are un sens și pentru noi. Ceva de genul: "Ceea ce spui este că....“
Când ceilalți simt că încercăm în mod sincer să îi înțelegem, tind să se deschidă și să ne împărtășească mult mai mult din propria viață. Acest lucru aprofundează relația și ne plasează în categoria persoanelor cu care doresc să se întâlnească și să discute.

sursa: Deiric McCann

3). Să acordăm atenție persoanei în totalitatea ei. Avem tendința să îi apreciem pe cei care ne întreabă dacă totul este bine, chiar dacă nu le-am spus că ceva ar fi în neregulă. Ni se acordă atenție și toți vrem asta. Când cineva vorbește, nu trebuie să ne concentrăm doar la ce spune, ci și la cum spune. Importante sunt nu numai cuvintele sau tonul cu care le pronunță, ci și expresia facială și limbajul corpului care le însoțesc. Dacă cuvintele nu se potrivesc cu gesturile, știm că trebuie deschise alte uși pentru a avea o conversație mai profundă, semnificativă, care poate duce la dezvoltarea încrederii și la construirea unei relații cu adevărat puternice.

sursa: Onward Movement

4) Să ne amintim lucrurile importante pentru ceilalți. Nu există sunet mai frumos pentru urechile noastre decât cel al propriului nume. Să ne amintim numele oamenilor este primul pas spre construirea unor relații cu ei, după cum amintirea altor aspecte importante din viața lor continuă acest proces de construcție. Vor să ne spună ceva anume din propria viață? Ei bine, tot ce avem de făcut este să-i ascultăm și să le acordăm atenția cuvenită. Când cineva ne vorbește despre un membru al familiei, despre un eveniment sau un hobby, chipul i se luminează. Este ceva important iar noi nu trebuie să ne amintim totul, ci doar să ne concentrăm pe nume și să reținem informația esențială.
Există persoane care au obiceiul de a nota anumite aspecte importante din viața celor cu care intră în contact, obicei care le dă o acuratețe deosebită în relațiile interpersonale.  

sursa: Mom Psych

5). Să fim coerenți și să ne controlăm emoțiile
Persoanele a căror dispoziție se schimbă de la cald la rece, vor întâmpina dificultăți în relațiile cu ceilalți.  Indiferent de modul în care ne simțim, trebuie să fim capabili să punem deoparte aceste sentimente,  pentru a-i asculta pe cei importanți în viața noastră și a ne angaja în discuții cu ei. Dacă trecem printr-o perioadă în care trăim emoții puternice, care ne împiedică să fim prezenți pe deplin cu cealaltă persoană, este mai bine să o lăsăm pe aceasta să știe ce se întâmplă cu noi, în loc să ne prefacem că o ascultăm. Onestitatea noastră va fi apreciată.

sursa: Tiny Buddha

6). Să fim deschiși cu ceilalți

Cu toții cunoaștem oameni care în primele cinci minute ne spun povestea vieții lor,  neluând în considerare faptul că poate nu ne interesează absolut deloc să o cunoaștem. Pentru a construi relații puternice, trebuie să fim capabili să împărtășim lucrurile importante la momentul potrivit și la un nivel care corespunde profunzimii relației. Cei apți să construiască o relație bună știu să reflecte ca o oglindă emoțiile persoanelor din fața lor. Împărtășirea entuziasmului, a bucuriei, a durerii, a frustrării și a dezamăgirii ne ajută să ne conectăm cu ceilalți.
Când este posibil, putem vorbi despre o situație personală similară cu cea a interlocutorului nostru, tocmai pentru a-i demonstra că ne bazăm pe experiența sa și că îi apreciem sfaturile. Dar, nu trebuie să o facem niciodată dacă prin asta îi depășim sau îi punem într-un con de umbră propria experiență. Acest tip de abordare necesită empatie și sensibilitate fața de sentimentele celuilalt.

sursa: wikiHow

7). Să fim autentici, încrezători și de încredere, pozitivi și distractivi. Oamenii care construiesc relații bune se simt bine în propria piele și caută partea pozitivă în lumea lor. Ei doresc, în mod natural, binele celorlalți și vor să îi vadă reușind. Energia pozitivă a acestor oameni creează o atmosferă în care ne simțim toți bine, toți vrem să fim mereu în preajma lor și dorim să petrecem cât mai mult timp împreună. Acești oameni nu bârfesc pe alții și respectă confidențialitatea destăinuirilor noastre. Fiind încrezători în ei înșiși, nu simt nevoia de a atrage atenția asupra lor. Au întotdeauna timp pentru persoanele importante din viața lor. Învață pe tot parcursul vieții, sunt mereu deschiși și caută toate ocaziile de auto-îmbunătățire a personalității.

Ce părere aveți?

Aceste sfaturi mie, personal, îmi confirmă ideea că pentru a avea ceva deosebit, trebuie să muncești, să te implici, să construiești. Chiar și într-o relație.

Iar persoanele ca cea de ieri (de la care am plecat cu teoria) te lasă ușor să le intri în viață, după cum, tot la fel de ușor, te lasă să pleci.

O zi frumoasă și o melodie bună, despre prietenie.
Așa, ca la început de săptămână...
https://www.youtube.com/watch?v=rzmIiku-gZk

Fericirea (3): Jurnalul bucuriei și ...empatia

După cum spuneam, pentru a face din fericire o stare de fapt trebuie să acționăm. Nu ajung citatele care îți induc un bine temporar, sfaturile generale și florile strălucitoare sub razele soarelui.

Suntem oameni și suntem firi complicate.

Ne emoționăm, trecem dintr-o stare în alta fără vreo explicație logică, suntem triști când ar trebui să sărim în sus de bucurie.

Ca atare, concret, după lista despre care vorbeam săptămânile trecute (lista aceea cu bune, dar și cu rele care ne pot învăța ceva), ar trebui să fim atenți la bucurie, baza de plecare pe drumul fericirii.

Bucuria înseamnă disciplină. Bucuria nu trebuie luată ca și cum o merităm, trebuie orientată către ce s-a întâmplat pozitiv în ziua care tocmai s-a încheiat. Iar dacă se face asta regulat și disciplinat, se ajunge la performanța de a recunoaște momentul pozitiv chiar pe parcursul zilei, în timp ce el se desfășoară.

Concret, putem ține un jurnal.

Nu ca o condică cu acțiunile și inacțiunile zilei, cu evenimentele ieșite din comun.

Un jurnal cu efect terapeutic.

După o zi, scriem în jurnal numai lucrurile care ne-au dăruit plăcere, care ne-au bucurat sufletul, chiar și pentru o secundă. 

Dacă nu găsim nimic, ne străduim. Trebuie ca ceva cât de infim, de ascuns, să ne fi făcut plăcere. Putem chiar să stabilim un număr. Trei lucruri pozitive din ziua de astăzi.

De exemplu, a ieșit soarele, vecina m-a salutat, cineva în metrou mi-a cedat locul său.

Sau, am văzut un film prost cu popcorn bun, m-am rujat cu rujul preferat, la cină eram toți în jurul mesei. Și tot așa...fiecare cu bucuriile sale.
Când ajungem să scriem doar aceste momente, fie ele 3, 4, sau 5, vom fi setați să căutăm pozitivitatea.

Iar atunci când cauți binele, de bine vei avea parte.

În ce privește sfatul pe care îl dau mulți și, anume, să îi evităm pe cei care ne fac nefericiți, eu personal cred că este mai greu de urmat. Suntem oameni și suntem empatici, adică ne identificăm afectiv cu semenii noștri și asta reprezintă și una dintre valorile lumii creștine. Trebuie doar să învățăm să fim de folos fără să ne descărcăm pozitivitatea și, astfel, să îi transformăm pe cei care ne-au cerut ajutorul în hoți de energie.

Cum ar spune vreun înțelept gen Moș Ion Roată, să fim buni fără să fim proști.

Dar să nu uităm să fim buni...aș adăuga eu.

Și pentru că ne apropiem de cea mai mare Sărbătoare a noastră, mă retrag pentru mai multe zile, vă urez o Săptămână a Patimilor cu trăire profundă și rugăciune din suflet, un Paște plin de bucurie și o Săptămână Luminată cu învierea sufletului.

Să ne fie cu folos și să ne iubim unii pe alții!!!