PĂLĂRIA CU POVEȘTI (1): De ce dorm rațele într-un picior?

După ce lumea întreagă fu creată, patru rațe descoperiră ca ele aveau doar câte un picior. Fu motiv de mare supărare, mai ales că mergeau mai greu decât suratele lor și, de cele mai multe ori, rămâneau chiar fără mâncare.

Într-o zi hotărâră să depună plângere la Cer. Problema fu, însă, că nu știau nici unde să se ducă exact și nici cum să scrie ce le durea.

Stabiliră să apeleze la cocoș, deși era renumit pentru scrierea sa urâtă din care nimeni nu înțelegea nimic. După ce cocoșul le scrise cererea cum se pricepu el mai bine, rațele începură sfatul cum și cine să o ducă mai sus. Cu un singur picior era greu de străbătut distanțe lungi și parcă nici aripile nu le țineau prea tare. Tot cocoșul le veni în ajutor. Așa băgăcios și săritor cum îl știa toată lumea.
"Nu departe de casă există un templu", zise el dând din cioc cu aer înțelept, "și întâmplarea face că eu îl cunosc pe zeul locului care e în măsură să transmită cererea voastră mai sus. Pot să vă fac o scrisoare de prezentare".
Își puse frumos ochelarii și o scrise. 


Mulțumite, rațele plecară spre templu.




Intrând acolo auziră o voce care întreba pe ton imperial de ce arzătoarele de tămâie aveau opt picioare în loc de patru. Vocea continua să ceară ca cele patru picioare suplimentare să fie îndepărtate imediat.
Speranța rațelor crescu. Nu știau ele ce este un arzător de tămâie, dar înțeleseseră (deh, le mergea fain mintea!) că patru picioare trebuiau îndepărtate imediat.

Se grăbiră să se prezinte în fața zeului încruntat. 
"Înălțimea voastră", spuse rața cea mai tânără din grup, "iată o scrisoare de la prietenul și vecinul nostru, cocoșul, plus o cerere din partea noastră. Este vorba, după cum se vede, de nevoia noastră de patru picioare; fiecare dintre surate are doar câte un picior. "
Zeul răspunse că ceea ce le fusese dat la facerea lumii rămânea definitiv și că petiția lor nu servea oricum la nimic. 
Cele patru rațe amuțiră.
Dar mai  apoi, cea mai tânără și cea mai disperată dintre toate, spuse: “Înălțimea voastră, numai ce ați cerut să fie scoase patru picioare de la arzătorul de tămâie...".
Zeul o privi adânc în ochi și izbucni în râs.
În cele din urmă, fu de acord să dea rațelor cele patru picioare suplimentare.
“Dar atenție”, le preveni el, "aceste picioare sunt făcute din aur pur și sunt foarte prețioase; păziți-le bine."
Rațele s
e înclinară până la pământ în fața zeului amuzat și luară fuga cele patru picioare ca nu care cumva să se răzgândească zeul cel mărinimos. Și mulțumite de norocul lor, plecară măcănind cu bucurie.
Pe drum își adăugă fiecare piciorul care îi lipsea și, în curând, fură în stare să se miște ca toate celelalte rațe. Ba, uneori, chiar mai repede.
Numai că avertismentul zeului le rămase în minte și, noaptea, când dormeau, ridicau piciorul aurit ca să nu le fie furat în somn.

Păi, mă veți întreba, cum de TOATE rațele dorm așa? Doar nu au toate un picior aurit!

Nu, dar le-au văzut pe suratele astea patru și s-au gândit că probabil așa e mai dulce somnul. Prin urmare, au început să le imite și să ridice un picior înainte de a se lăsa noaptea peste lume.
Și așa a rămas obiceiul până în ziua de astăzi.

Și deși legenda este vietnameză, eu ca povestitor am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa...


(prelucrare după Mituri și legende, Vietnam Culture)

2 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Mulțumesc. Am prelucrat-o pentru a fi accesibilă copiilor dar esența este aceeași și... e tare frumușică!

      Ștergere

Sã atingi inimi...

artist Dimitra Milan V-ați întrebat vreodată ce simte un artist atunci când mii de oameni îi citesc opera, când lumea îi fredonează ref...