A trecut Paștele și se apropie de sfârșit și Săptămâna Luminată. Creștinii au suferit pe Drumul Crucii, au vărsat lacrimi de tristețe la prohod și au înviat cu suflete și ochi luminoși în bucuria Învierii Domnului.
Am crezut de cuviință să nu scriu impresii, teorii sau păreri despre câte în lună și-n stele și, cu atât mai puțin, despre o sărbătoare sfântă și înălțătoare pe care fiecare o trăiește (și o celebrează) cum știe mai bine, sau cum poate.
Așa că am căutat, ca și anul trecut, versurile potrivite pentru sărbătoarea noastră. Cu ocazia "plimbării" pe net am descoperit poezii pe care nu le-am învățat la școală, deși autorii lor erau nume importante ale culturii naționale, promovați și studiați ca atare. Nu trebuia să aflăm, însă, că nu erau nicidecum atei sau agnostici și că nu se sfiau să își pună în versuri credința.
Haideți să îi citim!
O săptămână frumoasă!
 |
| sursa foto: antena3.ro |
Haideți să îi citim!
O săptămână frumoasă!
Nu l-au cunoscut
Oricât de sfânt era Iisus
Și cât de lămurit prin lut
Vedeai pe cel venit de sus
Și ai săi nu l-au cunoscut.
A trebuit ca trupul său
De mucenic să-l bată-n cuie
Ca să se-arate Dumnezeu
Și ca la ceruri să se suie.
Ca să se-arate Dumnezeu
Și ca la ceruri să se suie.
De Paști
La toate lucarnele și balcoanele
Au scos din cer ingerii icoanele
Și-au aprins pe scări
Candele și lumânări.
Orașele de sus, în sărbătoare,
Au întins velnițe și covoare,
Și ard în potire
Mireasma subțire.
Și din toate ferestrele odată,
Mii și sute de mii,
Heruvimii fac cu mâna bucălată
La somnoroșii copii.
Christos a înviat
Și-au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet
Și-un dușman au văzut în fiul
Dulgherului din Nazareth!
El n-a venit să răzvrătească
Nu vrea pieirea nimănui;
Desculț, pe jos, colindă lumea
Și mulți hulesc în urma lui.
Și mulți cu pietre îl alungă
Și râd de el ca de-un smintit:
Iisus zâmbește tuturora-
Atotputernic și smerit!
El orbilor le dă lumină,
Și muților le dă cuvânt,
Pe cei infirmi îi întărește,
Pe morți îi scoală din mormânt.
Si tuturor de o potrivã.
Împarte darul lui ceresc-
Și celor care cred într-insul,
Și celor ce-l batjocoresc.
Urască-l cei fără de lege...
Ce-i pasă lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea
Și înfrățirea tuturor.
Din toată lumea asupriții
În jurul lui s-au grămădit
Si-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amuțit:
"Fiți blânzi cu cei ce vă insultă,
Iertați pe cei ce vă lovesc,
Iubiți pe cei ce-n contra voastră
Cu vrăjmășie se pornesc"...
II
Cât bine, câtă fericire,
Și câtă dragoste-ai adus!
Și oamenii drept răsplătire
Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus.
Au râs și te-au scuipat în față
Din spini cununa ți-au făcut,
Și în deșarta lor trufie
Stăpâni desuprã-ți s-au crezut...
Aduceți piatra cea mai mare
Mormântul să-i acoperiți
Chemați sutașii cei mai ageri,
Și străji de noapte rânduiți...
III
S-au veselit necredincioșii
C-au pus luminii stăvilar,
Dar ea s-a întărit în focul
Durerilor de la Calvar,
Și valurile-i neoprite
Peste pământ se împânzesc,
Ducând dreptate și iubire
Și pace-n neamul omenesc.
Voi toți, ce-ați plâns în întuneric
Și nimeni nu v-a mângâiat,
Din lunga voastrã-ngenunchere
Sculați... Christos a Înviat!
