 |
| sursa: OrangeSmile.com |
Strada este un microunivers care poate defini o societate. Cu obiceiurile, regulile, libertățile, deschiderea sau bigotismul ei.
O stradă multicoloră îți înlesnește zborul, îți dă aripi către o lume în schimbare.
O stradă ternă îți omogenizează inima și îți acutizează punctul de vedere.
Da, strada este importantă. Este o mărturie iar, deseori, o mărturisire personală. De unde am plecat, încontro ne îndreptăm, unde am ajuns.
Există pentru fiecare dintre noi o stradă a copilăriei, cu jocuri, larmă și genunchi juliți.
Există o stradă a adolescenței, cu prima dragoste suspinată în fața unei ferestre deschise, cu prima despărțire la schimbarea unei adrese.
Există o stradă a primei maturități, cu grijile de zi cu zi care ne imunizează la schimbarea anotimpurilor.
Există o stradă a ultimei maturități, care ne dă dezinvoltura de a-i descoperi decorul și a ne bucura de reflexele sale sub soarele dimineții ori, în amurg, la lumina unui felinar.
Cu nostalgiile sufletului, astăzi ne întrebăm unde ne sunt străzile de odinioară, de ce nu mai avem vecini vigilenți care să ne raporteze orice mișcare din cartier iar copiii noștri nu mai au parteneri de joacă.
Răul nu stă în Facebook. Dacă am mutat aici saluturile tipice de la ieșirea din bloc dimineața, sau discuțiile de seară de pe palier, cu sacoșele sprijinite pe podea, înseamnă că ceva ne lipsește.
Strada nu a dispărut. Doar s-a schimbat, iar noi nu am reușit să ne adaptăm.
Strada, cu noi generații, cu noi sosiri în cartier se colorează în nuanțe mai aprinse, uneori țipătoare. Copiii noștri, generațiile de astăzi, au șansa de a învăța culorile curcubeului. Noi, cei crescuți în uniforme bleumarin, trebuie să învățăm cu ei și, mai ales, trebuie să îi înțelegem. Să ne lăsăm copiii să descopere lumea multicoloră din cartiere și din școli, să se certe și să se împace în alte limbi.
Să nu ne amestecăm mai mult decât trebuie, să nu le distorsionăm mințile. Nu deținem noi adevărul universal. Ne place sau nu, lumea evoluează și, la fel, știința.
Iar partea frumoasă de-abia urmează.
Ni se dau răspunsuri la întrebări mai vechi, se dărâmă mituri și se desființează extremisme.
 |
| Sursa: ADN Corpul uman- ROmedic |
ADN-ul, această mare descoperire a secolului nostru, ne spune că suntem toți înrudiți, că nu există o rasă și, prin urmare, nu poate fi vorba de superioritatea unui om față de altul, nicio națiune nu este mai bună ca cealaltă.
Ne-am amestecat de-a lungul istoriei și chiar dacă geografic suntem români, englezi, francezi, etiopieni, chinezi, la origine rămânem doar oameni înrudiți prin codul nostru genetic.
Iar copiii, fără explicațiile "înțelepte" ale adulților, se comportă firesc, așa cum cere inima.
Cu ceva timp în urmă, o fetiță dintr-o școală italiană îmi povestea cât de antipatică îi era o colegă de-a ei de clasă. Se referea la o păpușică brunetă cu ochișorii ca măslinele negre, sosită de pe alte meleaguri.
De ce îi era ea antipatică protagonistei noastre cu păr auriu și privire de culoarea cerului? Pentru că nu voia să împartă jucăriile cu ea și să îi dea să guste din pachetul ei de școală, care mirosea a condimente ciudate. Nici măcar o dată micuța școlăriță nervoasă nu a fãcut referire la culoarea pielii sau la trăsăturile fizice ale celeilalte. Poate doar o dată când mi-a zis cu năduf: "E antipatică ce mai, dar e frumoasă de pică!"
Ei, copiii ăștia....
Fiecare generație iese mai bine decât precedenta. Noi îi putem însoți în drumul lor dar gusturile și alegerile le aparțin.
Să îi educăm frumos și, mai departe, să îi lăsăm în pace.
 |
| Children of the World - Amazon.com |
"Puteți năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi
să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăbovește în ziua de ieri."
(Kahlil Gibran, Profetul (1923) -traducere de Radu Cârneci)
Mie mi s-a părut un videoclip inspirat. Sper să vă inspire și pe voi și să aveți o săptămână frumoasă!
