ROȘU...Ferrari

Printre frazele celebre a lui Enzo Ferrari se numără una care mie personal îmi place tare mult:
"Cere-i unui copil să îți deseneze o mașină și cu siguranță o va face roșie."

Roșu nu este numai o culoare asociată Formulei Unu, ci și culoarea preferată a clienților Ferrari. Recordul a fost înregistrat în anii '90 când 85% din mașinile produse erau vopsite în roșu. Astăzi, în jur de 40% a rămas de această culoare.

sursa foto: Daily Mail

Când aud pe stradă un motor care răsună ca la startul unei curse automobilistice, nu există nicio îndoială: este un Ferrari. Iar eu, cam întotdeauna, mi-l imaginez în varianta clasică. Adică roșu.

Dar de unde până unde această trăsătură distinctivă? Culoarea roșie își are originea într-una dintre deciziile din 1920 ale Federației Internaționale de Automobile. În acel moment, pentru a înțelege imediat naționalitatea unei mașini de curse, s-a decis ca fiecărei țări participante să îi fie atribuite o anumită culoare. Astfel, mașinile englezești erau verzi, albastrul aparținea francezilor, germanii le aveau albe iar roșul era destinat italienilor. Ferrari a hotărât ulterior să păstreze această culoare și, în plus, a adăugat un semn distinctiv.

Căluțul Ferrari are o poveste fascinantă. Era emblema plasată pe avionul de luptă a lui Francesco Baracca, asul italian al zborului din primul război mondial. Simbolul a fost donat lui Enzo Ferrari de către mama lui Baracca ca talisman de noroc și prosperitate și se pare că a  funcționat deplin. Căluțul a fost apoi montat pe toate mașinile, devenind cel mai faimos brand auto din lume. Simbol al forței și al agresivității, dar și al eleganței, poneiul cu copitele în aer este astăzi echivalentul calității unei super mașini: Ferrari.
O mândrie italiană cu recunoaștere internațională.

De unde până unde astăzi istoria Ferrari?

De la această imagine de pe una din arterele principale (și luxoase) ale Saigonului:

Nu este roșu, e drept, dar schimbi culoarea când vrei să treci "neobservat"!

Vă doresc o săptămână pozitivă, chiar ...strălucitoare!     (click aici)

Miracole

Sursa foto: Kudika

Miracol sn (lat. miraculum) -1) Fenomen supranatural, minune. 2) Fapt, fenomen ieșit din comun. 3) Reprezentare teatrală din evul mediu, cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin. 

Zilele trecute am văzut un film american, producție a anului 2016. Se numește Miracole din Paradis (Miracles from Heaven) și o are în rolul principal pe Jennifer Garner. 

Subiectul pe scurt: O tânără fată diagnosticată cu o boală digestivă rară are parte de o vindecare miraculoasă după ce supravieţuieşte unui terifiant accident.

Filmul este bazat pe cartea cu acelaşi nume scrisă de Christy Beam, mama Annabelei (protagonista tuturor durerilor dar și a vindecării miraculoase).

Un film potrivit după Paști și într-o perioadă istorică încărcată de invidie, ură de orice fel și multă nepăsare. Totul, într-o lume așa-zis pacifică.

Am fost în plină rezonanță cu subiectul, cu interpretarea actorilor și cu scenariul delicat și de bun-simț.

Dar mi-am pus și niște întrebări care m-au dus la postarea de astăzi.

sursa: Guideposts

Ce reprezintă pentru noi, astăzi, o minune?

Suntem oameni, tindem mereu spre mai bine, în adâncul sufletului visăm la miracole, dar când le avem le căutăm cu îndârjire explicații științifice (mai mult sau mai puțin acurate) spre a le demola, a le distruge, spre a le demonstra ridicole.

Scuza: lupta împotriva obscurantismului gândirii. 

Când ni se întâmplă ceva bun sau frumos, este meritul întâmplării, a hazardului, a coincidenței unor momente, a conjuncturii favorabile. Niciodată noi nu avem parte de o minune.

Ne desconsiderăm singuri, fără ajutorul nimănui. 

De ce?

Capela Sixtinã (Roma) - Crearea lui Adam, Michelangelo

Pentru că noi înșine suntem miraculoși! 

Imaginați-vă împreună cu mine miracolul creării fiecărei ființe: copilul care se naște după nouă luni, sămânța devenită falnic copac, oamenii care zboară prin aer în avioanele lor rapide, vocea transmisă prin cablul telefonic, Internetul și... câte și mai câte.

Miracolele nu sunt evenimente supranaturale odată în viață, ci stau la baza evenimentelor de zi cu zi.

Priviți copiii cum își descoperă, cu surprindere și mai apoi cu o nețărmurită bucurie, mânuțele și piciorușele!

De ce noi, ca adulți, uităm să vedem miracolele lumii noastre?

Ca o persoană care crede în minuni, m-am simțit întotdeauna în siguranță. Fără a fi extrem de curajoasă, am simțit doar că la sfârșitul unui urcuș greu și cu obstacole multe voi avea parte de o priveliște minunată.

Iar această putere internă a creat o energie pozitivă care a schimbat lucruri și... chiar oameni.

Credința că viața e presărată cu minuni, face să vezi în orice întâlnire o oportunitate de învățare, o șansă de auto-descoperire. 

O prietenă dragă care tocmai a ieșit dintr-o cumpănă grea privind sănătatea, a experimentat boala ca mijloc de a-și descoperi puterea. După șocul inițial, a început să aleagă. A ales medicul potrivit, a ales să nu se descurajeze ci să  devină partener egal în propria-i vindecare, a ales cu ce prieteni să își continue drumul prin viață, ce să lase în trecut și ce să urmărească în viitor. Și, mai presus, a ales să nu îi fie frică!

Când credem în minuni, mai apoi le creăm. Sau, ne sunt dăruite.

Și o melodie potrivită: Coldplay - Miracles 
(click aici)







O săptămână cum altfel decât... minunată!!!!!

Dupã Paști

A trecut Paștele și se apropie de sfârșit și Săptămâna Luminată. Creștinii au suferit pe Drumul Crucii, au vărsat lacrimi de tristețe la prohod și au înviat cu suflete și ochi luminoși în bucuria Învierii Domnului.

Am crezut de cuviință să nu scriu impresii, teorii sau păreri despre câte în lună și-n stele și, cu atât mai puțin, despre o sărbătoare sfântă și înălțătoare pe care fiecare o trăiește (și o celebrează) cum știe mai bine, sau cum poate.

sursa foto: antena3.ro

Așa că am căutat, ca și anul trecut, versurile potrivite pentru sărbătoarea noastră. Cu ocazia "plimbării" pe net am descoperit poezii pe care nu le-am învățat la școală, deși autorii lor erau nume importante ale culturii naționale, promovați și studiați ca atare. Nu trebuia să aflăm, însă, că nu erau nicidecum atei sau agnostici și că nu se sfiau să își pună în versuri credința.

Haideți să îi citim!

O săptămână frumoasă!

Nicolae Iorga (1871-1940)

Nu l-au cunoscut 

Oricât de sfânt era Iisus

Și cât de lămurit prin lut

Vedeai pe cel venit de sus

Și ai săi nu l-au cunoscut.

A trebuit ca trupul său

De mucenic să-l bată-n cuie
Ca să se-arate Dumnezeu
Și ca la ceruri să se suie.

Tudor Arghezi (1880-1967)

De Paști 

La toate lucarnele și balcoanele

Au scos din cer ingerii icoanele

Și-au aprins pe scări

Candele și lumânări.

Orașele de sus, în sărbătoare,

                      Au întins velnițe și covoare,

Și ard în potire

    Mireasma subțire.

                   Și din toate ferestrele odată,

Mii și sute de mii,

                     Heruvimii fac cu mâna bucălată

   La somnoroșii copii.

Alexandru Vlahuță (1858-1919)

Christos a înviat 

Și-au tremurat stăpânii lumii

La glasul blândului profet

Și-un dușman au văzut în fiul

Dulgherului din Nazareth!

El n-a venit să răzvrătească

Nu vrea pieirea nimănui;

Desculț, pe jos, colindă lumea

Și mulți hulesc în urma lui.

Și mulți cu pietre îl alungă

Și râd de el ca de-un smintit:

Iisus zâmbește tuturora-

Atotputernic și smerit!

El orbilor le dă lumină,

Și muților le dă cuvânt,

Pe cei infirmi îi întărește,

Pe morți îi scoală din mormânt.

Si tuturor de o potrivã.

Împarte darul lui ceresc-

Și celor care cred într-insul,

Și celor ce-l batjocoresc.

Urască-l cei fără de lege...

Ce-i pasă lui de ura lor?

El a venit s-aducă pacea

Și înfrățirea tuturor.

Din toată lumea asupriții

În jurul lui s-au grămădit

Si-n vijeliile de patimi

La glasul lui au amuțit:

"Fiți blânzi cu cei ce vă insultă,

Iertați pe cei ce vă lovesc,

Iubiți pe cei ce-n contra voastră

Cu vrăjmășie se pornesc"...

II

Cât bine, câtă fericire,

Și câtă dragoste-ai adus!

Și oamenii drept răsplătire

Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus.

Au râs și te-au scuipat în față

Din spini cununa ți-au făcut,

Și în deșarta lor trufie

Stăpâni desuprã-ți s-au crezut...

Aduceți piatra cea mai mare

Mormântul să-i acoperiți

Chemați sutașii cei mai ageri,

Și străji de noapte rânduiți...

III

S-au veselit necredincioșii

C-au pus luminii stăvilar,

Dar ea s-a întărit în focul

Durerilor de la Calvar,

Și valurile-i neoprite

Peste pământ se împânzesc,

Ducând dreptate și iubire

Și pace-n neamul omenesc.

Voi toți, ce-ați plâns în întuneric

Și nimeni nu v-a mângâiat,

Din lunga voastrã-ngenunchere

Sculați... Christos a Înviat!

La Paști

Prin pomi e ciripit și cânt,
Văzduhu-i plin de-un roșu soare,
Și sălciile-n albă floare -
E pace-n cer și pe pământ. 

Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii. 

Și cât e de frumos în sat!

Creștinii vin tăcuți din vale
Și doi de se-ntâlnesc în cale
Își zic: "Hristos a înviat! "
Și râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.

Și-un vânt de-abia clătinitor

Șoptește din văzduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburării lor!
Și pomii frunțile-și scoboară
Că Duhul Sfânt prin aer zboară. 

E liniște. Și din altar

Cântarea-n stihuri repetate
Departe până-n vai strabate -
Și clopotele cântă rar:
Ah, Doamne! Să le-auzi din vale
Cum râd a drag și plâng a jale! 

Biserica, pe deal mai sus,

E plină astăzi de lumină,
Că-ntreaga lume este plină
De-același gand, din cer adus:
În fapta noastră ni-e soartea
Și viața este tot, nu moartea. 

Pe deal se suie-ncetisor

Neveste tinere și fete,
Bătrâni cu iarna vieții-n plete;
Și-ncet, în urma tuturor,
Vezi șovăind câte-o bătrână
Cu micul ei nepot de mână. 

Ah, iar in minte mi-ai venit

Tu, mama micilor copile!
Eu știu că și-n aceste zile
Tu plângi pe-al tău copil dorit!
La zâmbet cerul azi ne cheamă -
Sunt Paștile! Nu plânge, mamă!

George Coșbuc, 

(20 septembrie 1866 - 9 mai 1918)



HRISTOS A ÎNVIAT!
... cu inima aici (click)

Vietnam International Fashion Week: ITALIA

Și a venit și rândul italienilor....

Regiunea Puglia a adus câțiva stiliști care, cu ingeniozitate și talent, au prezentat colecții de modă pentru bărbați și femei, modele elegante de accesorii.

Vă las să vă delectați cu imaginile de la prezentare și să vă transpuneți în altă lume, parfumată și uneori inaccesibilă. Așa cum am făcut și eu pentru câteva ore când mi-am umplut ochii și inima cu voluptatea mișcărilor feline ale modelelor asiatice.

 

Și iată-i și pe creatorii acestor minunății:

Ca tot ce este frumos, acest spectacol s-a terminat parcă prea repede.

Așteptăm cu nerăbdare ediția de anul viitor.

 Până atunci mai avem ceva drum de făcut împreună.

Ca de obicei, vă urez o săptămână frumoasă, cu lumină și bunătate. Îmi însoțesc urarea cu câteva creații tradiționale vietnameze.

Vietnam International Fashion Week

A început săptămâna modei internaționale în Vietnam.

În prima seară și-au disputat aplauzele un stilist vietnamez și unul coreean.

Fără a vă face prezentări inutile și istorii cu iz asiatic, vă invit să vă delectați cu culori, contraste și combinații etnice.

Bineînțeles vor fi și oaspeți străini iar anul acesta, ca și anul trecut, Italia este prezentă. Cum putea lipsi oare în templul modei?

Deci, stay tuned! 

Adică, un fel de rămâneți pe recepție!

M i s t e r ...

© AGI - Agenzia Giornalistica Italia SpA

sau...

Unde a dispărut Salvator Mundi de Leonardo? ...

... Se întreabă lumea artistică de câteva luni, de când s-au pierdut urmele celebrei opere de artă.

LOUVRE ABU DHABI

Achiziționat la licitația Christie's în noiembrie 2017 de către un emir bogat, la prețul record de 450 de milioane de dolari, Salvator Mundi ar fi trebuit să fie expus publicului la noul Luvru din Abu Dhabi începând cu septembrie 2018. 
Ulterior, data a fost amânată și, în cele din urmă, evenimentul a fost anulat.

Leonardo Da Vinci

Nimeni nu știe ce s-a întâmplat între timp cu pictura lui Leonardo Da Vinci.

Potrivit ziarului New York Times, departamentul cultural al muzeului Luvru din Abu Dhabi refuză să răspundă oricăror întrebări pe această temă, în timp ce un funcționar al Muzeului Luvru din Paris a declarat ziarului american că nici francezii nu știu unde se află tabloul.

Nimic nu transpare nici de la principele Badr bin Abdullah bin Mohammed bin Farhan al-Saud, considerat drept potențial cumpărător, membru al unei ramuri îndepărtate a familiei regale saudite, fără renume de colecționar de artă și devenit ulterior Ministrul Culturii.

sursa: National Post

Există câteva ipoteze privind soarta tabloului, lansate de site-ul Artribune: cumpărătorul (anonim și neidentificat oficial) ar fi decis să păstreze capodopera pentru el însuși, într-un loc privat; sau poate că a cedat zvonurilor potrivit cărora atribuirea operei lui Leonardo nu este adevărată, hotărând să supună imaginea unor verificări suplimentare (această ultimă ipoteză a fost lansată și de New York Times, dar a rămas deocamdată neconfirmată).

Care este istoria lui Salvator Mundi?

Louis XII

Comandat de regele Franței, Louis XII, Salvator Mundi apare la începutul secolului al XVII-lea în colecția extraordinară a lui Charles I al Angliei. Pictura a supraviețuit desființării colecției după decapitarea suveranului în anul 1649 și a fost moștenită de fiul său, Charles al II-lea. Nu se știe cum ajunge tabloul, în secolul următor, în galeria privată a ducilor din Buckingham, care îl vor vinde la licitație în 1763 împreună cu toate celelalte lucrări din palatul cedat deja familiei regale.

Sir John Charles Robinson

Nu se mai știe nimic de soarta tabloului până în anul 1900, când - așa cum explică site-ul casei de licitație - a fost cumpărat de Sir Charles Robinson pentru Colecția Cook.
Fața și părul lui Hristos fuseseră între timp refăcute de către Bernardino Luini, un elev al lui Leonardo. 

Sir Francis Cook

Colecția Cook a fost apoi dispersată iar tabloul, considerat fără valoare, reapare de-abia în 1958 la licitația Sotheby's, unde este adjudecat pentru 45 de dolari. Dispare din nou pentru ca, mai apoi, să apară în 2005, când este achiziționat de un consorțiu de oameni de afaceri americani.

Opera este atribuită unui alt elev a lui Leonardo, Giovanni Antonio Boltraffio. 
De data aceasta, însă, se naște îndoiala că autorul ar putea fi chiar maestrul, iar specialiștii se pun pe treabă. După șase ani de studiu și cercetări complexe, Salvator Mundi este autentificat ca lucrare aparținând lui Leonardo Da Vinci. În anul 2011 devine surpriza expoziției organizate de National Gallery și dedicate maestrului italian.

sursa foto: Dallas Morning News

După tentativele fără succes ale muzeului din Dallas de a o achiziționa, pictura este pusă la licitație de casa Christie's. Sunt de ajuns 20 de minute de oferte "amețitoare" și de suma de 450,3 milioane de dolari pentru a stabili recordul! 
Salvator Mundi devine cea mai scumpă pictură vândută vreodată la licitație, tocmai în momentul in care "vechii maeștri" erau depășiți de nume sonore ale artei contemporane 

(cum ar fi, de exemplu, Willem De Kooning, al cărui "Interchange" din 1955 deținea primatul cu 300 milioane de dolari).




Deci, unde este Salvator Mundi?
Iată întrebarea. 

DAN BROWN

Ce ziceți, i-o punem regelui misterelor?

Lui Dan Brown?

Poate îi dă o nouă temă celebrului profesor  Robert Langdon...

Pentru mister și atmosferă click aici

O săptămână excelentă!