Exercițiu de fericire...(2)

"Vine vacanța cu trenul din Franța", obișnuia să glumească bunicul meu.

Nu știu exact cu ce tren vine, dar simt că se apropie. O simt!

Așa că astăzi încheiem regulile noastre de fericire cu ultimele șase enunțate de Ilaria Vergine, psihoterapeut și analist bioenergetician:

7) Faceți ceva nou și diferit

Să ne jucăm un pic ne permite să ne apreciem mai mult, să ne dezvoltăm încrederea în propriile capacități și talente. Fără a îndrăzni să facem ceva nou, nu vom vom cunoaște (și nici lărgi) propriile orizonturi, nu ne vom dezvolta creativitatea.

Protagonista cărții  "Pentru zece minute"  într-un anumit moment al vieții întâlnește un psihoterapeut care îi propune să își dedice zece minute pe zi, timp de o lună, pentru a face ceva ce nu a mai făcut niciodată. Iar de aici încolo personajul începe să trăiască cu adevărat, punând în mișcare noi energii.

Exemplu: Haideți să facem ceva ce ne-ar plăcea și nu am încercat niciodată. Haideți să învățăm flamenco, să schimbăm traseul spre servici, să luăm bicicleta și nu mașina, să pregătim o rețetă de mâncare asiatică. 

8) Petreceți mai mult timp "deconectat"

A trăi fără internet în societatea noastră este aproape imposibil și, mai presus de toate, nu prea are sens. Tehnologia are părțile sale pozitive. Cu toate acestea, pentru a fi cu adevărat fericit, este important să nu abuzăm de  social media și să nu ținem chiar mereu la îndemână celularul. Riscăm să ne pierdem simțul relațiilor cu alții și, implicit, contactul cu realitatea.

Exemplu: Dacă în timpul unei cine oamenii își monitorizează constant telefoanele, există cu siguranță ceva în neregulă acolo. Același lucru este valabil dacă suntem la o petrecere și în loc să ne distrăm și să ne bucurăm de fiecare moment împreună cu ceilalți, facem fotografii cu singurul scop de a le posta pe Instagram. Aceea este o aparență, un gest ostentativ care nu are legătură cu fericirea. 

9) Găsiți timp și loc pentru a face mișcare, a respira și a descărca energia negativă 

Acumulăm stres și tensiune și trăim de cele mai multe ori în spații închise și haotice. Trebuie să ne recuperăm corpul, să îl simțim, să îl activăm. Totul prin mișcare. Mișcarea trebuie să devină o parte esențială a  rutinei zilnice, în aceeași măsură precum munca și somnul. Dacă mișcarea este importantă pentru sănătatea noastră fizică și emoțională, respirația reprezintă un "radar" care ne permite să înțelegem ceea ce simțim. Dacă suntem relaxați și calmi, respirația este ușoară, în timp ce în stări de emoție profundă devine mai rapidă și mai intensă. Dacă ne este frică, inspirăm continuu și, de cele mai multe ori, ne "ținem" respirația. Dacă suntem tensionați, respirația este superficială. Dacă ne "ascultăm", ne putem regla ritmul respirației și, prin aceasta, ne putem liniști.
Exemplu: Plimbare în parc, mers cu bicicleta, exerciții de yoga, alergare. Acestea sunt doar câteva exemple, fiecare își poate găsi propriul mod de a-și menține corpul sănătos și mintea activă. Dacă suntem foarte nervoși sau obosiți, să ne așezăm pentru o clipă, să pregătim un ceai din plante și să respirăm adânc: să redevenim conștienți de corpul nostru, de tot ceea ce simțim și trăim.

10) Nu fiți reținuți, declarați-vă sentimentele, arătați-le celor pe care îi iubiți

Se poate întâmpla ca din teamă, rușine, inhibiție, să nu putem exprima ceea ce simțim. Exprimarea sentimentelor ne permite să redobândim contactul cu noi înșine. Nu trebuie să ne fie rușine de sensibilitatea noastră, deseori când îi pierdem pe cei dragi realizăm că am greșit în a nu le demonstra afecțiune, în a nu le declara întreaga noastră dragoste. Emoțiile nu trebuie înăbușite chiar dacă sunt negative, cum ar fi furia sau tristețea. Ceea ce nu exprimăm direct se manifestă prin alte căi care nu ne fac bine nici fizic și nici psihic.

Exemplu: Să încheiem convorbirea telefonică cu cineva drag spunând te iubesc. Să spunem un te iubesc neașteptat părinților noștri. Dacă suntem triști sau chiar furioși din cauza unei discuții cu cineva anume, ignorând situația sau pretinzând că nimic nu s-a întâmplat, cu siguranță nu ne va face să ne simțim mai bine. Cealaltă persoană trebuie să cunoască adevărul, să fie parte în această stare de supărare.

11) Trăiți acum și aici, fără prea multe așteptări

Avem tendința de a ne face iluzii cu privire la alții și dacă ceea ce fac interlocutorii noștri nu coincide cu așteptările noastre rămânem profund dezamăgiți. Alteori, în loc să trăim în prezent, ne găsim prinși în capcana unor experiențe trecute sau ne proiectăm într-un viitor idealizat, pierzând din vedere ceea ce de fapt ni se întâmplă. Este important să ne "predăm prezentului", să renunțăm la control și să primim ceea ce vine chiar dacă nu corespunde schematizărilor noastre.

Exemplu: O femeie cunoaște un bărbat, îl place, dar așteaptă ca acesta să facă primul pas și să propună o ieșire in doi; așteaptă ca partenerul să-i dăruiască ceva unic, un cadou inedit; ar vrea să iasă undeva cu o prietenă dar așteaptă ca aceasta să o sune; se așteaptă ca șeful să o felicite și o doare că acesta nu o face chiar dacă poate își exprimă aprecierea în alt mod, oferindu-i un nou proiect de muncă. Trebuie să ne eliberăm de aceste scheme, altfel vom fi mereu dezamăgiți dacă cei din jur nu se vor conforma așteptărilor noastre.

Sursa: US - Wall Street Journal

12) Respectați-i pe alții, pretindeți respect și aveți încredere în intuiție

Să știi să spui nu, ce mare lucru!

Trebuie să  ne facem respectați, să nu acceptăm situații care nu ne convin. Numai așa ne vom putea apăra, vom putea stabili niște limite de apărare, niște hotare de nedepășit. Încrederea în propria intuiție este, de asemenea, extrem de importantă. Ca și în cazul animalelor - continuă psihoterapeutul - intuiția ne conduce și ne avertizează cu privire la prezența unor potențiale pericole. Să ne antrenăm să o urmăm!

Exemplu: În acest an am dori să facem o vacanță la munte, dar partenerul nostru preferă marea. Este momentul găsirii unui compromis și nicidecum al acceptării unei decizii fără a exprima măcar propria dorință. În ceea ce privește intuiția, să fim atenți la ceea ce simțim, la senzațiile noastre: corpul nu minte.

Acestea fiind zise, că suntem de acord sau nu cu sfaturile specialistului, că le-am pus deja  în aplicare sau nici prin cap nu ne dă să le urmăm, rămâne fix punctul de plecare: Fericirea.

Vă doresc să fiți fericiți mereu, în fiecare zi să vă luminați cu soarele și să vă liniștiți cu luna, să aveți pururea inima sănătoasă (și la propriu și la figurat!) și mintea ageră.

Vacanță plăcută!

Și nu uitați: 

Pentru  un pic de fericire muzicală: click aici

Exercițiu de fericire...(1)

Se apropie vacanța. Unele școli și-au închis porțile, altele mai au puțin. Asta pentru copii. Dar și noi adulții avem "momentul" nostru.

Vacanța este legată de sentimentul acela de libertate pe care ți-l dă marea, muntele, orice fel de excursie sau simplul fapt că nu pui de cu seară ceasul deșteptător (sau, mai nou, alarma celularului).
Iar sentimentul de libertate induce... fericire. 
Plecând de la această afirmație, m-am gândit să caut ceva interesant despre fericire. Mai ales că întâlnesc destui oameni cărora le este teamă să folosească acest cuvânt, în aparență simplu, absolut deloc sofisticat, pentru a-și descrie starea de bine pe care o trăiesc. Vorbesc despre noroc, despre un moment de grație, despre împlinire, satisfacție și câte și mai câte, dar nu vorbesc despre fericire.
Poate nu sunt fericiți sau, nu au înțeles încă ce înseamnă cu adevărat fericirea.
Sau, pur și simplu, nu știu cum să și-o făurească, să o modeleze un pic. 

Nu există o rețetă valabilă pentru toată lumea, dar cu siguranță există anumite comportamente care ne ajută să începem a ne  simți un pic mai bine cu noi înșine și cu ceilalți. Fericirea se poate practica zilnic, chiar este recomandat să o facem.

Ilaria Vergine, psihoterapeut și analist bioenergetician ne dă 12 reguli. 
Iată primele 6  :

sursa:123RF.com

1) Așezați-vă comod în situația dată

Dacă avem un scaun, putem alege cum să stăm. Unii stau cu spatele drept, alții preferă să se sprijine de spătar, eventual să își întindă picioarele. Modul în care ne poziționăm arată cât de confortabil suntem într-o situație și cât de mult spațiu ne permitem să ocupăm. Nu avem întotdeauna posibilitatea de a "schimba" scaunul (pentru a rămâne în metaforă), dar ceea ce contează este să ne ascultăm și să fim cinstiți cu noi înșine, alegând să facem mișcări care ne permit o anumită doză de confort.

Exemplu: Ești într-o relație în care nu te simți apreciat și te încăpățânezi să o continui numai din teama de a nu rămâne singur. Să te așezi confortabil înseamnă să înfrunți situația respectivă, să încerci să o schimbi, să găsești curajul de a modifica ceea se poate, să te confrunți cu partenerul și să îți pui întrebări cu privire la propriile așteptări și dorințe.

2) Ajutați "copilul interior"

Alexander Lowen, tatăl analizei bioenergetice, obișnuia să spună că "în fiecare dintre noi există un copil care a fost cândva nevinovat și liber și care știe că fericirea este un dar al vieții". Copilul interior este forța și încărcătura noastră vitală. Odată ce am crescut, avem șansa de a deveni "părinții" noștri, de a fi deveni mai puțin rigizi și de a fi mai deschiși către vocea noastră interioară pe care o neglijăm constant și care reprezintă cea mai autentică parte din noi.

Exemplu: Vreau să pornesc muzica și să dansez în cameră, dar nu o fac pentru că pierd timpul sau pentru că sunt prea bătrân ca să fac așa ceva. Ascultându-ne instinctul ne va face bine. Precum un părinte înțelept și afectuos, putem să-i permitem copilului din noi să se joace sau să-l liniștim și să îi dăm încredere în propria-i valoare atunci când răni mai vechi se redeschid.

3) Scrieți și focalizați-vă dorințele

Să ne găsim un mic spațiu pentru a scrie unde dorim să ajungem și care sunt obiectivele de atins. Un simplu moment de concentrare care ne permite o analiză profundă și ne ajută să înțelegem dacă suntem pe calea cea bună. Cu această ocazie putem recunoaște așa-numitele gânduri toxice și le putem imediat elimina.
Exemplu: Într-un caiet putem enumera ceea ce ne-am dori să facem, cum ar fi "ruta farurilor din Galicia" sau un curs de scufundări. La fel putem face cu gândurile negative de tipul "nu e bine așa cum sunt eu" sau "acea persoană are ceva împotriva mea". În acest fel vom ști pe ce trebuie să ne concentrăm și ce anume e necesar să eliminăm.

4) Practicați bunătatea

Pare banal dar  a fi buni cu ceilalți și cu noi înșine ne permite să renunțăm la anumite rezerve, să empatizăm cu ceilalți, să acceptăm anumite părți din noi care nu ne plac. Pentru a reuși este esențial să ne antrenăm compasiunea, iertarea, să nu rămânem ancorați în dureri și resentimente.
Exemplu: Să încercăm să ne scriem nouă înșine o scrisoare de dragoste în care să ne mulțumim și să ne iertăm lipsurile, sau să ne exersăm bunătatea printr-un zâmbet sau un gest amabil către un necunoscut.

sursa: The BridgeMaker

5) Bucurați-vă de lucrurile mărunte

Deseori considerăm că un anumit lucru ni se cuvine, că  reprezintă un drept de la sine înțeles și așa nu reușim să prețuim și să ne bucurăm de ceea ce avem. Recunoștința pentru ceea ce ne este dat să trăim este legată de ... fericire. Intrinsec și indisolubil. Este important să ne întoarcem la esențial, să ne lăsăm uimiți de frumusețea prezentă în viața noastră de zi cu zi.

Exemplu: Putem încerca să scriem unul sau mai multe lucruri pentru care suntem recunoscători sau, înainte de culcare, ne putem gândi la un eveniment plăcut care s-a întâmplat în timpul zilei: un apus de soare deosebit, un "mulțumesc" din partea unui coleg sau râsul năstrușnic al propriului copil.

6) Hrăniți-vă cu îmbrățișări și relații pozitive

Prieteniile pozitive sunt familia pe care ne-o alegem și, după cum arată o serie de studii, îi fac pe oameni fericiți, chiar mai fericiți decât obținerea unor rezultate academice. Desigur, cei care care ne iubesc sunt o hrană pentru viața noastră, un "balsam" care vindecă și calmează. În momente de tristețe căldura unei voci și o strânsă îmbrățișare sunt foarte importante. Tot la fel de important este să ne ocupam noi înșine de noi fără să ne simțim deloc vinovați că o facem. Merităm momente de pauză.
Exemplu: Dacă trecem prin momente dificile și ne simțim blocați în tristețea noastră, este important să știm să cerem ajutor, căutând mângâierea unui prieten. Prezența și îmbrățișarea lui vor fi fundamentale. De asemenea, trebuie să învățăm să ne "alintăm" un pic: o cafeluță într-un bar, o tunsoare la coafor, cititul unei cărți pe o bancă în parc, o muzică bună ascultată pe înserate, un masaj programat în ultimul moment...

Să nu așteptăm ca alții să ne "hrănească" cu pozitivitate.

(- continuarea săptămâna viitoare -)

"Fericiți nu sunt cei care au ce-i mai bun din toate, ci aceia care scot ce e mai bun din ceea ce au".

(Khalil Gibran)

O săptămână cu multă fericire!

pentru o doză asiatică de fericire: click aici

O zi...

Există zile care nu prevestesc nimic bun și, poate tocmai de aceea, o întâlnire plăcută, un loc încântător sau un amănunt inedit, creează un efect surpriză care se transformă într-o amintire de neuitat.

Așa s-a întâmplat aici, la Saigon, într-o duminică ploioasă, pe o stradă laterală dintr-un cartier  zgomotos și aglomerat. Scutere, camioane, autobuze. Ploaie torențială, cer fără speranță. 

Niciun taxi, personaje fără umbrele.

Iar peste drum de locul unei inutile așteptări, un restaurant cu specific vietnamez, L'Aura de Namky. O casă colonială liniștită și  demnă în mijlocul unei furtuni care agită copaci și brăzdează cerul cu linii luminoase, lungi și intermitente. Explozie tropicală ce se pregătește să-și atingă punctul culminat.

Traversezi și deschizi ușa. 

Te întâmpină un băiat și o fată, îmbrăcați în  costume tradiționale. Se mișcă ușor și vorbesc în șoaptă. Te însoțesc fără să îți impună un ritm, o alegere.

Iar tu aștepți din clipă în clipă să apară gazda, să ți se adreseze vreun scriitor contemporan cu Hemingway.

Te așezi la o masă apretată, cu farfurii și tacâmuri asortate în tonuri aurii. Cu pahare înalte și bețișoare decorate. Cu flori pastelate și lumânări exotice.

Iar totul ți se pare elaborat, delicat, elegant. 

Ploaia care lovește geamul cu atâta îndârjire își pierde importanța iar tu redevii protagonistul zilei. 

Al unei zile ploioase, dar calde, dintr-o frumoasă poveste saigoneză.

Vă doresc o săptămână cu întâlniri surprinzătoare!  

Surfing...

sursa: Japan Times

Shino Matsuda, mica regină a surfingului japonez visează deja la aurul olimpic. În vârstă de 16 ani, Shino Matsuda își începe ziua în Kamogawa (Japonia) "bătând" valurile cu stilul său combativ dar, în același timp, extrem de grațios. Peste un an, surfingul va deveni disciplină olimpică și totul se va petrece în aceste ape.

"Prima dată când am "călcat" cu placa un val am fost cuprinsă de sentimentul că nu poate exista nimic mai bun", spune Shino Matsuda în timp ce se plimbă pe plajă. Părinții ei, mari iubitorii de surf, au fost cei care au inițiat-o când avea doar șase ani. Între timp a devenit profesionistă și în acest arhipelag unde surfingul se pregătește să trăiască o nouă epocă de aur la doar o oră distanță de capitală, Shino Matsuda are un singur obiectiv imediat, privește către un singur orizont: Jocurile Olimpice din 2020.

sursa: surf photographer Ray Collins

Viața și surfingul au foarte multe în comun.

Nu putem prevedea fiecare val, momentul apariției, dimensiunea, tipul sau amploarea lui.

Cu cât ne înarmăm mai mult cu instrucțiuni și ne exersăm corpul și mintea pentru neprevăzut, vreme, oameni, culturi, locații, metode și practici, cu atât mai mult ne creăm singuri un tip de mobilitate care ne permite să ne deplasăm cu artă prin apele vieții. Cu cât știm mai multe despre ceea ce ne înconjoară, cu atât ne simțim mai liniștiți. 

Când te pierzi, te pierzi și gata. Pur și simplu. Iar asta, câteodată, poate constitui o nouă aventură. Uneori, chiar distractivă. 

Oare ce ne poate învață surfingul chiar si pe noi cei care nu îl practicăm?

1. Să ai încredere in tine. Nu poți face surfing dacă nu ești convins că vei reuși. Poți practica acest sport cu abilitate numai dacă ești dispus să înfrunți cu curaj valurile.
Ca în viață!

2. Trebuie să prinzi momentul, să profiți de șansă!  Un bun surfer recunoaște valul potrivit și nu îl așteaptă pe următorul. S-ar putea să nu mai aibă un asemenea noroc în ziua respectivă. 

3. Nu trebuie să fii cel mai puternic, doar cel mai bine informat!

Surferii cei mai buni nu sunt neapărat cei mai musculoși, puternici ori rezistenți. Iar cei care cad nu sunt neapărat cei mai slabi. Sportivii de succes, indiferent de aptitudini, sunt la locul potrivit în momentul potrivit și cu logica de rigoare pentru atingerea obiectivului.

4. Seriozitate și determinare de la bun început!
În surfing orice indecizie este pedepsită prin cădere.
Momentul de ezitare este momentul în care încep necazurile. La o dimensiune mai largă, în viața noastră,  efectul neimplicării profunde și complete într-o acțiune nu este de obicei resimțit instantaneu, dar el este undeva acolo.  Dacă nu ne angajăm pe deplin în ceea ce vrem să realizăm, nu numai că nu ne vom atinge obiectivele, ci vom ajunge chiar la o situație mai gravă, cu efort făcut pe jumătate și cu alte lucruri lăsate neterminate.

5. Cu străduință lucrurile grele vor deveni ușoare!

Când au teamă de un val, unii surferi schimbă locul și aleg un alt val, chiar mai înfricoșător decât primul. Apoi se întorc la vechiul loc și nimic nu îi mai sperie.

Tot astfel este și în viață. Cine alege să facă ceva de care îi e teamă, care crede că îl depășește, își va ridica propriul standard iar ceea ce va urma va deveni incomparabil mai ușor.

6. Practica

Practica îndelungată, exercițiul necontenit, permit subconștientului să preia comanda și să efectueze acțiunea pe autopilot. Iar acest lucru, la rândul său, elibereazã  un spațiu mental neprețuit pentru a se adapta acelor noi variabile care conferă o dificultate sporită situației.

Practica este modalitatea prin care se poate excela în orice efort. Anumite situații devin firești și, prin urmare, ne permitem libertatea de a fi receptivi si reactivi la neprevăzut.

7. Calitate înainte de cantitate
În surfing este clar raportul calitate/cantitate. Poți explora 15 sau chiar 20 de valuri medii într-o sesiune, dar dacă toate acestea sunt la fel, entuziasmul nu va fi prea mare pentru realizarea avută. Un val mare, doar unul, merită o mie de valuri medii. Adrenalina crește, experiența învață. Din calitate.

8. Anticiparea 

Toți surferii învață din timp că nu este vorba doar de valul care urmează să vină, ci de cel care se află în spatele acestuia.

Dacă nu prevezi, te găsești chiar pe lina de tragere când valul uriaș este deja format și te copleșește.
Dacă ai fi privit în perspectivă, dacă ai fi anticipat cu ceva pași înainte, ai fi văzut ce urma să se întâmple și ai fi ieșit din calea pericolului.

Nu trebuie să ne uităm doar la ceea ce este în fața noastră. Putem risca să nu observăm răul ascuns imediat după colț. 

9. Primele impresii sunt importante!

Din păcate, se pare că și în surfing dacă ești femeie prima ipoteză este că nu poți fi la înălțime și nu faci decât să irosești valurile bune. Așa că multe grupuri te blochează, nu îți permit să profiți de ocaziile care apar.

Nu poți schimba o preconcepție negativă bazată pe diferența de sex. 

Dar ceea ce poți face este să  SCHIMBI, cât mai repede posibil, PĂREREA celor din jur. Cu un val bun și abilitate pe măsură.
Iar de aici încolo ai o șansă ca toți ceilalți de a naviga pe valuri.

Trebuie să ne preocupăm mereu de prima impresie pe care o dăm celorlalți. Ne-ar putea aduce ocazii importante pe drumul vieții.

10.  Bucuria celor din jur.

Surfingul este un sport prietenos și de susținere. În surfing nu este deloc neobișnuit să te bucuri atunci când unul din grup a avut noroc de un val bun. Și nici nu contează dacă cunoști persoana care plutește pe val sau nu, de obicei faci complimente oricui. Ca o simplă formă de recunoaștere a bravurii sale.
Este un sentiment uimitor când ești pe val și auzi alți oameni care te aplaudă sau esti felicitat după de cei din jur.
În viață ne amintim atât de rar să îi felicităm pe ceilalți pentru succesele lor! 

Dacă vedeți pe cineva care face ceva ce considerați deosebit, cumva impresionant, ar trebui să-i spuneți.
Sărbătoriți succesul celorlalți și acest lucru va face viața tuturor mai bună!

Viața este precum natura. Dacă îi prindem ritmul, dacă îi respectăm anotimpurile, o putem parcurge la pas. Furtunile, chiar și cele mai puternice, nu vin doar ca să ne doboare ci ne pot curăța drumul, obstacolele ne pot face mai puternici, mai atenți, mai pătrunzători. Iar în momentele de acalmie, putem observa detalii, putem respira liniște, putem trăi profund. 

Căci viața rămâne sublimă iar:

"În fața sublimului devii sublim"

(preot Constantin Galeriu)


Un pic de valuri: click aici

Bhārat sau...India

"Ce a fost greu de îndurat este dulce ca amintire." 

(proverb indian)

Nu sunt un fan al Indiei.

Se spune despre această țară că odată ce te-ai îndrăgostit de ea îți intră în suflet cu istoria, tradițiile și condimentele ei.

Unii o iubesc cu pasiune, alții o urăsc fără măsură. 

Cei care o iubesc vorbesc despre culori, parfumuri, răsărit și asfințit, meditație și transcendentalism. O altă dimensiune, o alternativă de viață, o realitate exotică.

Sursa foto: Funds Society

Cei care o urăsc povestesc despre mizerie și sărăcie, neputință și nepăsare, despre un trai urât și o realitate absurdă.

Știm și citim deseori în presă despre problemele Indiei, despre violența socială.

Dar cine nu are probleme?

Și apoi eu nu sunt așa de "profundă" încât să detest în mod aprioric o țară, sau să o urăsc din cauza unor indivizi.

Poate pentru că nu am ajuns pe acele meleaguri și când nu cunoști, nu "atingi" realitatea, nu poți exprima o opinie serioasă și documentată în niciun sens. Cu atât mai mult în favoarea urii, sentimentul care domină acești ani.

Deci, eu nu urăsc, dar manifest nepăsare atunci când vietnamezii îmi vorbesc cu entuziasm despre India. Și nu numai ei.

De unde până unde?

Cred că mi se trage de la filmele indiene din timpul Epocii de Aur.

Doamne ce mai cântau actorii ăia! Cântau când se îndrăgosteau, cântau la nuntă, în dormitor, la înmormântare...

Și ce mai mureau! Iubit/iubită, vecini, părinți, surori, mătuși, bogați, cerșetori, elefanți etc.

Îmi aduc aminte de succesul anilor '80, Prietenii mei elefanții. Producție 1971 (ajunsă un pic mai târziu la noi, nu chiar în premieră), două serii.

București, grădina de vară IOR (ștrand ziua, cinema în serile de week-end). Bubuiau difuzoarele de plânsete și noi consumam bomboane agricole (adică, semințe de floarea-soarelui).

Le vindeau țiganii trecând printre rândurile cu scaune din plastic și, când venea vreun moment mai tragic, se auzea o voce din "sală": "Băi, nu mai numără banii acum că tocmai moare maică-ta pe ecran".

Cel în cauză nu se supăra că era luat peste picior, ba câte unul mai isteț răspundea în gura mare: "Hai că au venit bășcălioșii de români."

Iar bășcălioșii pierdeau șirul morților pe ecran (oameni și elefanți), se lansau în tot felul de discuții hazlii, râdeau și lăsau bacșiș.

Amintiri....

Ce mi-a venit?

Zilele trecute am cunoscut o indiancă. Locuiește la mine în bloc și dimineața așteptăm împreună autobuzul de școală.

S-a băgat în vorbă, mi-a povestit că se scoală cu noaptea-n cap să îi gătească ăluia mic nu știu ce preparat tipic, îl pupă pe toate părțile, dacă o întrebi ceva îți răspunde imediat fără să fie nevoie să repeți sau să îi detaliezi subiectul.

Și râde tot timpul cu ochi de măsline și dinți din perle.

Iar când spune ceva amuzant, clatină ușor din cap că te aștepți să înceapă să cânte.

Frumoasă e lumea asta așa... nuanțată!

De ce oare unii ar prefera-o în alb și negru? 

Eu vă doresc o săptămână cum altfel decât...colorată!!!

Naarghita

Pentru cei mai tineri: Am avut și noi cândva o artistă care i-a uimit până și pe indieni! (click aici)

ROȘU...Ferrari

Printre frazele celebre a lui Enzo Ferrari se numără una care mie personal îmi place tare mult:
"Cere-i unui copil să îți deseneze o mașină și cu siguranță o va face roșie."

Roșu nu este numai o culoare asociată Formulei Unu, ci și culoarea preferată a clienților Ferrari. Recordul a fost înregistrat în anii '90 când 85% din mașinile produse erau vopsite în roșu. Astăzi, în jur de 40% a rămas de această culoare.

sursa foto: Daily Mail

Când aud pe stradă un motor care răsună ca la startul unei curse automobilistice, nu există nicio îndoială: este un Ferrari. Iar eu, cam întotdeauna, mi-l imaginez în varianta clasică. Adică roșu.

Dar de unde până unde această trăsătură distinctivă? Culoarea roșie își are originea într-una dintre deciziile din 1920 ale Federației Internaționale de Automobile. În acel moment, pentru a înțelege imediat naționalitatea unei mașini de curse, s-a decis ca fiecărei țări participante să îi fie atribuite o anumită culoare. Astfel, mașinile englezești erau verzi, albastrul aparținea francezilor, germanii le aveau albe iar roșul era destinat italienilor. Ferrari a hotărât ulterior să păstreze această culoare și, în plus, a adăugat un semn distinctiv.

Căluțul Ferrari are o poveste fascinantă. Era emblema plasată pe avionul de luptă a lui Francesco Baracca, asul italian al zborului din primul război mondial. Simbolul a fost donat lui Enzo Ferrari de către mama lui Baracca ca talisman de noroc și prosperitate și se pare că a  funcționat deplin. Căluțul a fost apoi montat pe toate mașinile, devenind cel mai faimos brand auto din lume. Simbol al forței și al agresivității, dar și al eleganței, poneiul cu copitele în aer este astăzi echivalentul calității unei super mașini: Ferrari.
O mândrie italiană cu recunoaștere internațională.

De unde până unde astăzi istoria Ferrari?

De la această imagine de pe una din arterele principale (și luxoase) ale Saigonului:

Nu este roșu, e drept, dar schimbi culoarea când vrei să treci "neobservat"!

Vă doresc o săptămână pozitivă, chiar ...strălucitoare!     (click aici)