Totul cu mãsurã (I)

O.Peruzzi, Aeropittura,1934

Zilele trecute am vizitat o expoziție temporarã organizatã în cadrul Galeriei naționale de artã modernã și contemporanã din cadrul Vilei Borghese (Roma).

Era o sâmbãtã întunecatã de o ploaie torențialã care, ce-i drept, liniștea un pic gãlãgioasa capitalã italianã, oricum ocazia idealã de a te refugia printre tablouri și a bea un caffè macchiato în miezul zilei într-o cafenea plinã de vizitatori transformați pe moment în experți și critici de artã.

E.Prampolini,
Marinaio nello spazio,1934

Intitulatã "Timpul futurismului", expoziția sprijinitã de Ministerul italian al Culturii a fost inauguratã în luna decembrie a anului trecut cu ocazia împlinirii a optzeci de ani de la moartea fondatorului acestei îndrãznețe mișcãri artistice și sociale, scriitorul Filippo Tommaso Marinetti. 

Eu am vizitat-o de-abia acum, dar mai bine mai tãrziu decât niciodatã ținând cont cã se va termina la sfârșitul lunii în curs.

G.Sansoni, Sensazione di volo,
2 tempo,1929

Spre deosebire de expozițiile precedente pe aceeași temã, organizatorii au pus accentul pe relația dintre artă și știință/tehnologie, ilustrând acea „reînnoire completă a sensibilității umane care a avut loc ca urmare a marilor descoperiri științifice” și care a stat la baza nașterii futurismului. O reflecție de actualitate, în special în zilele noastre când un adevãrat tsunami tehnologic, inteligența artificialã, lovește omenirea, împlinind profeția futuriștilor: mecanizarea omului și umanizarea mașinii. O expoziție incluzivă, educațională și multidisciplinară, adresatã unui publicul foarte larg, cuprinzând cu precãdere noile generații. Concepte de viteză, spațiu, distanță și sensibilitate perceptivă, evidente în capodoperele futurismului, contextualizate într-o societate revoluționatã de inovații științifice și tehnologice.

350 de lucrări, picturi, sculpturi, proiecte, desene, obiecte de mobilier, filme, precum și aproximativ o sută de cărți și afișe, cu un accent fără precedent pe matricea literară a mișcării marinettiene, împreună cu un hidroavion, mașini, motociclete și instrumente științifice de epocă. Pentru a descrie cel mai bine atmosfera futuristă, expoziția a fost îmbogățită de două instalații-site (unul interactiv) și animată de evenimente tematice și aprofundate.

T.Crali,
Vite orizzontale,1938

Au participat cu exponate multe muzee ​​italiene și străine, inclusiv MoMA, Metropolitan Museum din New York, Philadelphia Museum of Art, Estorick Collection din Londra și Kunstmuseum Den Haag din Haga. Catalogul acestei expoziții va fi publicat de Treccani și va conține, pe lângă saluturile instituționale, texte de Gabriele Simongini, Francesca Barbi Marinetti, Günter Berghaus, Elena Gigli, Claudio Giorgione, Giovanni Lista, Ada Masoero, Ida Mitrano, Riccardo Notte, Francesco Perfetti și Marcello Veneziani.

Ce am învãțat?

Futurismul reprezintã unica mișcare artisticã de avangardã de la începutului secolului XX care se concentreazã în Italia și nu la Paris. Din 1909 pânã în 1916 futuriștii creeazã o artã care vrea sã depãșeascã barierele tradiției și sã îmbrãțișeze tot ce e nou, tehnologic avansat, tineresc și, uneori, violent. Este o artã care se leagã de electricitate, cum am "prins" din mers definiția datã de ghidul unui grup bine organizat și compact în deplasãrile sale prin sãlile muzeului. Chiar așa e dacã ne gândim la Guglielmo Marconi, laureat al Premiului Nobel pentru fizică (în 1909, împreună cu Karl Ferdinand Braun) pentru contribuția sa în dezvoltarea telegrafiei fără fir.

Futuriștii erau  naționaliști convinși și foarte activi, exaltau tot ce era original, repudiau arta de dinaintea lor și glorificau știința. Una dintre temele fundamentale era refuzul absolut al trecutului, respingerea tradiției artistice italiene si autocelebrarea ca revoluționari, purtãtori ai unui mod de a privi și a trãi nou și modern. 

Ce însemna cu adevãrat ceea ce se întâmpla, neliniștea vãditã în aceastã cãutare a propriei identitãți artistice?

Însemna cã Italia traversa o veritabilã crizã culturalã, mulți intelectuali dorind sã se rupã de trecut, sã își afirme originalitatea cu orice preț. 

Naivitatea lor îi va determina sã depãșeascã anumite limite, sã treacã dincolo de frontiera fireascã între realitate și interpretarea ei, elogiind rãzboiul ca formã de schimbare și venerând mitraliera ca obiect modern. 

U.Boccioni, Stati d'animo, gli addii

Vor scrie manifest dupã manifest conținând adevãrate directive de abordare a temelor artistice, de gândire și punere în practicã a ideilor, îndemnând scriitorii, pictorii, sculptorii sã gãseascã noi modalitãți de a reprezenta dinamismul și mișcarea în operele lor.

Ce a urmat?

Futuriștii vor vedea pe pielea lor ce înseamnã rãzboiul elogiat, unii își vor pierde viața, alții vor rãmâne cu sechele fizice și psihice profunde. 

Ideile și formele artei promovate de ei vor fi însușite de fascism, exacerbate, dinamismul se va transforma în agresivitate extremã, ritmul colorat se va pierde în griul cubic și static al propagandei lui Mussolini.

Ce am înțeles?

G.Balla, Le frecce della vita, 1920

Cã frumusețea existã în multe forme, stiluri și nuanțe, cã noul nu înseamnã anulare, cã ceea ce e modern nu trebuie neapãrat opus tradiției, cã prea mult dinamism duce la agresivitate, cã arta ideologizatã transformã libertatea creației într-o închisoare a visurilor. 

Expoziția m-a dus ușor prin multe stãri și gânduri, m-a purtat de la curiozitate la descoperire, mai apoi la entuziasm și, în final, la sufocare.

Și, cum nu îmi place niciodatã sã închei negativ o experiențã interesantã, m-am întors pe urmele propriilor pași și l-am cãutat prin sãlile de expunere pe Giacomo Balla.

Am privit și am respirat, odihnind ochii și inima.

Am dat rãgaz minții sã poatã cuprinde profunzimea unei priviri, sã admire poziții, gesturi și culori.

Nu am avut nevoie sã vorbesc, sã împãrtãșesc opinii, sã ascult explicații. 

Am privit în tãcere și am înțeles. 

Vechi și nou împreunã, parte din noi, tradiție și aspirație.

Cu moderație...

Rafinamentul riguros al  unui stil artistic desãvârșit sub îndrumarea marilor maeștri pus în slujba noului fãrã exagerãri și entuziasm infantil.  

Totul cu mãsurã și pe mãsura sufletului nostru neschimbat în secole.