luni, 29 octombrie 2018

PLEDOARIE...




Cine visează în timpul zilei știe multe lucruri care îi scapă celui care visează doar noaptea (Edgar Allen Poe)


Zilele trecute am intrat in librăria Fahasa din centrul Saigonului. Librărie mare, pe trei etaje. La parter cărți de toate felurile și în mai multe limbi. Dacă înaintea vizitei președintelui Franței tronau pe rafturile centrale volume, mai mult sau mai puțin noi, în limba lui Balzac, astăzi locul a fost ocupat de beletristica în limba germană. Nemții se pregătesc să deschidă un institut cultural și finanțează tot ce îi poate promova. Nu știu câți vietnamezi, dintre care mulți francofoni, citesc cărți de Gustave Flaubert în versiunea germană. Cred că nu prea mulți pentru că de la o vizită la alta observ volumele noi și strălucitoare, cu titluri lungi cât o jumătate de pagină, tot mai prăfuite. Cert este că francezii au fost puși undeva într-un colț, aproape de cămăruța în care femeile de servici își iau masa.
Iar eu ca europeană francofonă ce sunt, mă încăpățânez să dau o raită, deranjând cucoanele adunate acolo. Și uite așa am luat o cărticică și am deschis-o. Am rămas fascinată. Fraze simple și curate, ritm poetic. Părea o poveste de dragoste. 



Autorul, Pierre Bordage, aveam să descopăr umblând prin internet, este scriitor de science-fiction, adică genul pe care l-am evitat mereu precum un depresiv evită întunericul.   



Când mă gândesc la toate cărțile pe care le mai am de citit, am certitudinea că sunt încă fericit. (Jules Renard)



M-am gândit la câte cărți sunt pe lumea asta, câți autori extraordinari și câte mijloace avem să le putem citi. Costă scump? 


Avem kindle, aparatul (ebook) de la Amazon, care poate îngloba până la zece mii de volume. Așa putem cumpăra și descărca rapid cărțile în varianta electronică, la prețuri mai mici, uneori la jumătatea celor publicate pe hârtie. În loc să ne lamentăm că mijloacele tehnice din zilele noastre ne prostesc și, în același timp, că tăiem păduri întregi pentru hârtie, luăm ce este mai bun din ce avem. Nu mai tăiem copacii și putem călători oriunde în lumea asta mare având cu noi o bibliotecă.


Partea cea mai frumoasă a literaturii este să descoperi că dorințele tale sunt universale, că tu nu ești singur sau izolat. Tu aparții. (Francis Scott Fitzgerald)



Important este să continuăm să citim, să ne dezvoltăm spiritul și sensibilitatea. Suntem un univers creat din culori, întunericul nu dă naștere decât la mucegai.


Nu citiți așa cum fac copiii, pentru a vă distra, sau precum ambițioșii, pentru a vă instrui. Citiți pentru a trăi. (Gustave Flaubert)


Aceasta este ideea și vom descoperi că nu citim spre a uita de necazuri și de viața reală ci, dimpotrivă, spre a ne reapropia de destin și de a fi conștienți de drumul nostru. Este o putere ascunsă pe care nu o sesizăm la prima vedere dar pe care o simțim pe tot parcursul nostru.
Daca am reuși să îi molipsim pe cei din jurul nostru cu boala cititului, poate nu am mai auzi fraze ca cea spusă, într-un tren din Italia, de o doamna bine unei fete frumoase ca o actriță care tocmai i se așeza alături: "Eu lângă o negresă nu stau!"
Deci, haideți să citim!



Ziua de astăzi nu e decât o zi oarecare printre celelalte zile care vor veni, dar ce ți se va întâmpla în toate zilele care vor veni depinde de ceea ce faci astăzi. 
(Ernest Hemingway)                         

P.S.1 Vă propun să uităm de absurdul și provincialismul unor idei și să ascultăm un grup frumos. Tare frumos! (click aici)

P.S.2 Și vă mai propun ceva. O nouă pagină. Terapia prin cultură: Pierre Bordage, un literat laic ancorat în misticism (click aici)

O săptămână frumoasă!


Un comentariu:

  1. Intotdeauna m-a coplesit gandul la cate carti sunt si cat de putine voi reusi sa citesc. Intr-un final am hotarat sa nu ma mai gandesc la asta si sa ma bucur de fiecare carte pe care voi reusi sa o citesc.

    RăspundețiȘtergere

Context...

Am început sã învãț italiana la opt ani, în clasa a doua a unei școli normale de cartier.  Am început cu muzicã, poezii, mici piese de teatr...