Colțul...

Îmi plac colțurile. Nu sã stau la ele pe coji de nucã sau sã ascult bârfe.(😉)

Ci ca o protecție.

Biroul meu micuț l-am pus într-un colț, sub fereastra cu o perdea mai mereu trasã, între doi pereți cu tablouri ale scriitorilor preferați. Este colțul meu de scris.

La bisericã mi se pare cã slujba îți rãsunã aproape în suflet când te așezi în genunchi, într-un colț, doar cu tine însuți.

La restaurant, colțul te separã fãrã a te ascunde, observi fãrã a atrage atenția asupra ta.

Poate de aceea nu am fost niciodatã fan al Romei. 

Nu am considerat niciodatã Roma un colț de lume, ci centrul ei, un loc de unde a plecat totul și unde duc (aproape) toate drumurile. Capitala lumii, obiectiv adorat de turiști, shopperi și pelerini, este un oraș care am avut mereu senzatia cã mã expune. Oriunde aș sta și pe oriunde m-aș plimba, parcã nu am niciodatã intimitate. Iar dacã reușesc cât de cât sã mã ascund de ochii pãtrunzãtori ai lumii, spiritul roman, jucãuș, neliniștit și uneori chiar agresiv, mã scoate din anonimat și îmi expune sufletul. E o vitrinã.

Roma e prea mare, prea haoticã și prea ironicã pentru gustul meu... 

...chiar dacã locuiesc într-un cartier popular unde (aproape) toți se cunosc, se salutã și se întreabã necontenit de sãnãtate.

Roma e ca o ilustratã frumoasã, o destinație de vacanțã și atât, un lustru dat amintirilor dintr-o cãlãtorie italianã. 

"Nu poți sã nu iubești Roma", spun mulți. 

"E capitala lumii."

"E un muzeu in aer liber." 

Turism cultural. Istoric. Spiritual. Comercial.

Roma nu e un simplu oraș turistic, unul ca atâtea altele. 

E capitala lor.

Nu poți sã nu iubești Roma, e o pozã, un cadru..

Da, știu. Nu poți sã nu o iubești, dar poate sã nu îți placã sã o trãiești.

Roma e complicatã chiar și pentru romanii din naștere. Infrastructurã nedezvoltatã suficient din lipsã de fonduri sau din cauza șantierelor arheologice mereu deschise. Servicii care lasã de dorit. Curãțenie deficitarã. 

Ei bine, traiul la Roma nu e simplu. Mai ales cu copii mici, cu cãrucioare, cu dus și luat de la școalã și câte și mai câte.

Dar mergi înainte, cum ai face-o în alt oraș, cu ideea cã, nefiind orașul cu care ești obișnuit din naștere, trebuie doar sã îl accepți așa cum este, farã a-l iubi. Trebuie doar sã te adaptezi.

Apoi, pleci pentru opt ani și te întorci în orașul care ți-e casã și de care credeai cã nu îți va fi dor.

Pe fugã și cu o listã de probleme de rezolvat, descoperi ... colțuri.

Ai altã vârstã, copilul pe care îl țineai de mânã fãcând slalom printre mașinile parcate pe trotuar a devenit domnișoara cu care descoperi o altã dimensiune, cea a orașului VOSTRU.

Descoperi, îmbrãțișând  vecini și prieteni care nu te-au uitat, cã Roma, de fapt, pilește asperitãțile, netezește colțurile. Și poate tocmai de aceea e mai grea adaptarea și, uneori, chiar doare. Pentru cã cere schimbare. Multã muncã spre a crește, a te maturiza, a descoperi și a învãța. Pentru a respira un alt aer, a asculta alte voci, a-ți armoniza pașii pe un alt ritm. 

Trebuie nu doar sã te adaptezi, ci sã și înveți ceva. 

Sã înveți un oraș cu bunele și relele sale. 

Cu oamenii și animalele lor de companie. 

Cu cerul sãu unic, pictat de atâția artiști... dar și cu gunoaiele  împrãștiate sub soarele unei veri toride. 

Cu câte și mai câte.

Un oraș te poate schimba. Îți poate da idei, te poate inspira în funcție de ochii cu care îl privești. Face parte din viața ta, e casa, e locul la care te raportezi în fiecare clipã. 

Sigur, e valabil pentru orice oraș.

Doar cã....

Roma e mai mult. E un altfel de colț, cu un trecut care ți se aratã la fiecare pas, care te înconjoarã și care îți inspirã prezentul. Cu pași pe caldarâm pânã târziu în noapte, râsete și zarvã, strigãte și urale când câștigã vreo partidã AS Roma sau Lazio. Cu luat peste picior când zici cã ai dreptate și gentilețe când mai puțin te aștepți. Cu rezolvarea unor probleme complicate și tãrãgãnarea altora incredibil de simple.   

Roma e acasã. Face parte din viața ta.

Și, indiferent de unde ai venit și ce gândeai înainte, lași în urmã viața pe care o planificaseși pentru a trãi viața care te așteaptã.

Bine te-am (re)gãsit, Roma mia!

-----------------------------------

P.S. Pentru coloana sonorã, click aici