joi, 26 aprilie 2018

Orașe și oameni

sursa:Bucureșteni.ro
Orașele sunt ca oamenii.
Îți rãmân în suflet cu soarele dimineților de primăvară,
indiferent de iernile prin care ați trecut împreună.
Amintirea unei plimbãri în parc sau în centrul uneori prea modern, alteori ușor demodat al unui oraș, te marcheazã indiferent de gropile pe care a trebuit sã le ocolești.

Iubesc Bucureștiul.
M-am nãscut în altã parte, dar în București m-am dezmeticit, am crescut, am învãțat, am iubit, m-am bucurat sau am plâns, am pãrãsit și am regãsit.
Este orașul vieții mele și, credeți-mã, am vãzut și am trãit în orașe frumoase precum vederile pe care le trimitem din străinătate celor rămași acasă. Orașe istorice, orașe futuriste, monumentale sau misterioase.
Bucureștiul nu are nimic din ele sau prea puțin i-a mai rămas după aplicarea din partea gospodarilor noștri locali a unor plombe metalice, stridente și sticloase.
Dar ce simt când bat Calea Victoriei dintr-un capãt în altul, sau când mãsor la pas centrul vechi, ori mã așez pe o bancã din parcul Alexandru Ioan Cuza (IOR-Titan, dacã vreți!) nu am simțit nicãieri și nici nu pot descrie prea bine. Ochii se limpezesc, sufletul se liniștește. E ceva aproape sacru.
La fiecare întoarcere în București, rezerv un pic de timp și pentru mine. Asta nu înseamnã shopping sau masaje, vizite și ieșiri cu prieteni sau rude.
Înseamnã plimbare prin oraș, prin locurile atât de dragi odinioară.
Timp pentru suflet.
Timp pentru București.
Voi, ce oraș de suflet aveți?

Și pentru cã am vorbit de capitala noastrã, vã propun o carte.
„Despãrțirea de București” este povestea unui om frumos și a unui profesionist desãvârșit care s-a realizat în exil.
Dar nu a uitat de unde a plecat.

Lectură plăcută!





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nicolae, Moș sau Sfânt?

Este oficial. Fetița mea îl adoră pe Moș Nicolae. Atât de mult încât mi-a spus să nu îi mai zic Moș . Este Sfântul Nicolae.  Nimeni n...