Epifania sau Teofania (din grecescul theophania, însemnând "apariția / arătarea lui Dumnezeu") este unul dintre Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe, sărbătorit pe 6 ianuarie. Este praznicul care dezvăluie Sfânta Treime lumii, prin Botezul Domnului. Este cunoscut în popor și cu numele de Bobotează.
Se încheie o perioadă de sărbători în familie, cu pace și armonie sufletească. Se redescoperă tradițiile și se trăiesc cu înțelepciunea adultului sau cu nerăbdarea copilului.
Conform unei vechi tradiții, în ziua Bobotezei, după Sfânta Liturghie, preotul face slujba de sfințire a apei pe malul celui mai mare râu sau fluviu din locul respectiv. După sfințirea apei, aruncă în apa râului o cruce mare (în secolele trecute aceasta era uneori dintr-un metal prețios). Un număr de bărbați mai destoinici pornesc să recupereze crucea, căutând-o în apele înghețate. Primul care o găsește primește binecuvântarea preotului sau a episcopului. În vechime, cel care găsea primul crucea și o aducea la mal primea și daruri de la domnitorul țării și era ținut la mare cinste de către ceilalți. O tradiție care s-a păstrat până în ziua de astăzi.
La catolici, 6 ianuarie, Epifania, comemorează venirea magilor la pruncul Iisus.
În această zi, în iesle, cei trei Crai de la Răsărit sunt așezați în fața Familiei sfinte.
Iar în noaptea de dinainte, copiii merg la culcare devreme fiindcă trebuie să vină Befana.
Legenda băbuței care înconjoară lumea în zbor pe măturoiul ei este legată de călătoria magilor.
Se spune că bătrânica i-ar fi întâlnit pe drum și ar fi decis să îi urmeze până la ieslea sfântă.
Apoi ar fi renunțat și când, în cele din urmă s-ar fi decis să ajungă din urmă caravana, ar fi fost totul prea târziu iar ea prea departe.
 |
| sursa: Catalyst Images |
Așa că de atunci, supărată ca nu a reușit să îl întâlnească pe pruncul Iisus, vrăjitoarea cu mătura noduroasă nu face decât să umble prin lume că să ducă dulciuri la copii (sau cărbuni din zahăr, daca nu au fost cuminți).
De ce este reprezentată ca o băbuță înfricoșătoare și acoperită de funingine?
Fiindcă simbolizează anul vechi... de aruncat...
Chiar dacă noi nu aruncăm nimic, ne păstram amintirile, trăirile, senzațiile, bucuriile și durerile.
Tradițiile sunt vechi și îndeamnă la constanță și respect.
În anumite zile din an, multe popoare serbează același eveniment, cu aceeași semnificație, în forme și ritualuri diferite.
Vă mai aduceți aminte de Tortul Regelui la francezi?
Dacă nu, vă invit să citiți despre obiceiul lor aici.
Vouă ce anume vă place din obiceiurile locurilor în care trăiți acum sau pe unde v-au purtat pașii în călătoria vieții?
POST SCRIPTUM
Nu-i așa ca e o lume frumoasă?
Haideți să ne-o spunem mai des și să ne-o amintim prin muzică click aici
Perioada cea mai incarcata de sarbatori!
RăspundețiȘtergere