luni, 29 aprilie 2019

La Paști

Prin pomi e ciripit și cânt,
Văzduhu-i plin de-un roșu soare,
Și sălciile-n albă floare -
E pace-n cer și pe pământ. 
Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii. 


Și cât e de frumos în sat!
Creștinii vin tăcuți din vale
Și doi de se-ntâlnesc în cale
Își zic: "Hristos a înviat! "
Și râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.


Și-un vânt de-abia clătinitor
Șoptește din văzduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburării lor!
Și pomii frunțile-și scoboară
Că Duhul Sfânt prin aer zboară. 

E liniște. Și din altar
Cântarea-n stihuri repetate
Departe până-n vai strabate -
Și clopotele cântă rar:
Ah, Doamne! Să le-auzi din vale
Cum râd a drag și plâng a jale! 

Biserica, pe deal mai sus,
E plină astăzi de lumină,
Că-ntreaga lume este plină
De-același gand, din cer adus:
În fapta noastră ni-e soartea
Și viața este tot, nu moartea. 

Pe deal se suie-ncetisor
Neveste tinere și fete,
Bătrâni cu iarna vieții-n plete;
Și-ncet, în urma tuturor,
Vezi șovăind câte-o bătrână

Cu micul ei nepot de mână. 

Ah, iar in minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu știu că și-n aceste zile
Tu plângi pe-al tău copil dorit!
La zâmbet cerul azi ne cheamă -
Sunt Paștile! Nu plânge, mamă!




George Coșbuc, 
(20 septembrie 1866 - 9 mai 1918)



HRISTOS A ÎNVIAT!
... cu inima aici (click)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Oamenii ca stelele...

Îmi plac stelele.  Nu, nu astronomic vorbind.  Nu mã intereseazã așezarea lor matematicã, ori imaginea datã de unirea unor puncte luminoase....