duminică, 12 mai 2019

Miracole

Sursa foto: Kudika
Miracol sn (lat. miraculum) -1) Fenomen supranatural, minune. 2) Fapt, fenomen ieșit din comun. 3) Reprezentare teatrală din evul mediu, cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin. 

Zilele trecute am văzut un film american, producție a anului 2016. Se numește Miracole din Paradis (Miracles from Heaven) și o are în rolul principal pe Jennifer Garner. 


Subiectul pe scurt: O tânără fată diagnosticată cu o boală digestivă rară are parte de o vindecare miraculoasă după ce supravieţuieşte unui terifiant accident.




Filmul este bazat pe cartea cu acelaşi nume scrisă de Christy Beam, mama Annabelei (protagonista tuturor durerilor dar și a vindecării miraculoase).

Un film potrivit după Paști și într-o perioadă istorică încărcată de invidie, ură de orice fel și multă nepăsare. Totul, într-o lume așa-zis pacifică.
Am fost în plină rezonanță cu subiectul, cu interpretarea actorilor și cu scenariul delicat și de bun-simț.
Dar mi-am pus și niște întrebări care m-au dus la postarea de astăzi.

sursa: Guideposts
Ce reprezintă pentru noi, astăzi, o minune?

Suntem oameni, tindem mereu spre mai bine, în adâncul sufletului visăm la miracole, dar când le avem le căutăm cu îndârjire explicații științifice (mai mult sau mai puțin acurate) spre a le demola, a le distruge, spre a le demonstra ridicole.
Scuza: lupta împotriva obscurantismului gândirii. 

Când ni se întâmplă ceva bun sau frumos, este meritul întâmplării, a hazardului, a coincidenței unor momente, a conjuncturii favorabile. Niciodată noi nu avem parte de o minune.
Ne desconsiderăm singuri, fără ajutorul nimănui. 
De ce?
Capela Sixtinã (Roma) - Crearea lui Adam, Michelangelo
Pentru că noi înșine suntem miraculoși! 
Imaginați-vă împreună cu mine miracolul creării fiecărei ființe: copilul care se naște după nouă luni, sămânța devenită falnic copac, oamenii care zboară prin aer în avioanele lor rapide, vocea transmisă prin cablul telefonic, Internetul și... câte și mai câte.
Miracolele nu sunt evenimente supranaturale odată în viață, ci stau la baza evenimentelor de zi cu zi.
Priviți copiii cum își descoperă, cu surprindere și mai apoi cu o nețărmurită bucurie, mânuțele și piciorușele!
De ce noi, ca adulți, uităm să vedem miracolele lumii noastre?
Ca o persoană care crede în minuni, m-am simțit întotdeauna în siguranță. Fără a fi extrem de curajoasă, am simțit doar că la sfârșitul unui urcuș greu și cu obstacole multe voi avea parte de o priveliște minunată.
Iar această putere internă a creat o energie pozitivă care a schimbat lucruri și... chiar oameni.
Credința că viața e presărată cu minuni, face să vezi în orice întâlnire o oportunitate de învățare, o șansă de auto-descoperire. 
O prietenă dragă care tocmai a ieșit dintr-o cumpănă grea privind sănătatea, a experimentat boala ca mijloc de a-și descoperi puterea. După șocul inițial, a început să aleagă. A ales medicul potrivit, a ales să nu se descurajeze ci să  devină partener egal în propria-i vindecare, a ales cu ce prieteni să își continue drumul prin viață, ce să lase în trecut și ce să urmărească în viitor. Și, mai presus, a ales să nu îi fie frică!

Când credem în minuni, mai apoi le creăm. Sau, ne sunt dăruite.








Și o melodie potrivită: Coldplay - Miracles 
(click aici)







O săptămână cum altfel decât... minunată!!!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ROȘU...Ferrari

Printre frazele celebre a lui Enzo Ferrari se numără una care mie personal îmi place tare mult: "Cere-i unui copil să îți deseneze ...