Mai sunt unii care pleacă acum în căutare de locuri liniștite, de insule pierdute. Fericiți ei!
Noi ceilalți cu copii, căței, pisici și alte hangarale am umblat de nebuni pe plaje aglomerate, am montat corturi în pante abrupte, am mâncat pizza, înghețată și alte "delicatese" de vacanță.
Acum ne întoarcem la ale noastre și eu la ...Saigon.
Peste puțin timp începe școala și, cu ea, programul nostru în ritm sacadat precum roțile de tren: sculat, spălat pe dinți, mic dejun, drum la școală, treburi, muncă, drum la școală, teme, spălat pe dinți, culcat.
Iar în loc de fluierul controlorului de tren, soneria ceasului deșteptător.
Ne urnim mai greu, dar o facem. De ce?
Simplu: pentru că e frumos.
Orice început poate fi frumos.
Orice anotimp își poartă în el propria rază de soare. Depinde de noi să o transformăm în lumină, să-i dăm cuvenita strălucire. Toamna este anotimpul culorilor, al viselor, al rechizitelor școlare.
Nu este loc pentru melancolii lungi, pentru depresii.
Iar dacă ele ne încearcă, haideți la librărie să ne cumpărăm pixuri și creioane.
Nu reușim să scăpăm de tristețea ploilor lungi și a cerului plumburiu?
Soluția nu este o poezie de Bacovia꙳, nu....
Ci un film american, puțin mai vechi dar încă actual...
Un film cu multe nuanțe de culoare, cu straturi fine de umor și pozitivitate cât cuprinde.
Dacă nu l-ați văzut la vremea lui, acum este momentul.
Știu că mă repet, dar este filmul...toamnei.
Aveți idei mai bune?
pentru trailer (prezentare): click aici
Iar pentru o Toamnă în New York un simplu click de mousse aici
________________________
(꙳) George Bacovia (1881-1957), poet format la școala simbolismului literar francez.
Plumb
Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.
(1916)
___________________________
Happy to see you!_________________________
Everyone is back from vacation (at least, I think so!).
There are a few who are leaving now in search of quiet places, of lost islands. Happy for them!
We, the others with children, dogs, cats and some "stuffs", went crazy on crowded beaches, set up tents in steep slopes, ate pizza, icecream and other holiday "delicacies".
Now we're back to our business and me to ... Saigon.
The school will start soon and so our program in the rhythm of the train wheels: wake up, brush the teeth, breakfast, go to school, work, work, go to school, homework, dinner, brush the teeth, go to sleep.
Instead of the train conductor's whistle, the alarm clock...
We're trying every time, harder and harder, but we're still doing it. Why?
Instead of the train conductor's whistle, the alarm clock...
We're trying every time, harder and harder, but we're still doing it. Why?
Simple.
source: Daily Express |
Because it's so damn beautiful!Any start can be wonderful in its particular way.
Every season carries on its ray of light. It is up to us to turn it into a ray of sunshine, to give it the proper radiance.
Autumn is the season of colors, of dreams, of school supplies.
There is no place for long melancholy, for depression.
And if the anxiety finds us, let's go to the bookstore to buy pens and pencils!
Can't we get off the sadness of the long rains? The sorrow of a sky in the colors of lead?
The solution is not a poem of Bacovia꙳, no way!...
There is an American film, an older one but still actual ...A film of many shades of color, of thin layers of humor and lots of positivity.
There is an American film, an older one but still actual ...A film of many shades of color, of thin layers of humor and lots of positivity.
If you haven't seen it yet, now is the time.
I know I repeat myself, but it's the movie of the fall.
Any better ideas?
And, by the way, with two mouse clicks above you can see a funny trailer and hear a romantic <Autumn in New York>....
Have a wonderful week!
McL
Have a wonderful week!
McL
______________________________________
(꙳) George Bacovia (1881-1957), Romanian symbolist poet
Lead
The coffins of lead were lying sound asleep,
And the lead flowers and the funeral clothes -I stood alone in the vault ... and there was wind ...
And the wreaths of lead creaked.
Upturned my lead beloved lay asleep
On the lead flower ... and I began to call -
I stood alone by the corpse ... and it was cold ...
And the wings of lead drooped.
(English version by Valeriu Raut)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu