ARCUL PLOII

Curcubeul era numit în latină „arcus pluvius”, iar vechii greci și romanii credeau că acest „arc al ploii” este legătura făurită de zeița curcubeului, Iris, între muritori și zei.

Științific, curcubeul este un fenomen optic și meteorologic atmosferic care se manifestă prin apariția pe cer a unui spectru de forma unui arc colorat atunci când lumina soarelui se refractă în picăturile de apă din atmosferă. De cele mai multe ori curcubeul se observă după ploaie, când soarele este apropiat de orizont.

Curcubeul este mai frecvent vara decât iarna pentru că la formarea lui este nevoie de soare și ploaie, iar iarna picăturile de ploaie sunt transformate în particule de gheață care nu produc lumina.

Întrucât curcubeul reprezintă o anume distribuire de culori (produse într-un mod special), cu trimitere la un anumit punct și pentru că nicio distribuție nu poate fi aceeași pentru două puncte separate, doi observatori nu pot vedea același curcubeu. Fiecare ochi vede un curcubeu propriu (unic).

În plus, în curcubeu există mai multe culori decât... "culorile curcubeului"

Ceea ce numim „spectrul vizibil” este de fapt „spectrul vizibil pentru oameni”. 

Fără a intra în detalii, cam aceasta ar fi pe scurt explicația științifică.

Știm cum se formează, de ce și e culori are. Dar, după cum se vede, îl percepe fiecare în felul său. Și această caracteristică mi se pare de fapt cea mai interesantă, cea mai ...cool!

Fiecare își vede propriul curcubeu ... Cineva chiar lângă tine vede un alt curcubeu. 

Poetic și profund semnificativ!

Avem nevoie de speranța dată de culori, multe dar cumva asortate între ele, de arcul luminos care să ni se oglindească în inimi. Poate tocmai de aceea în aceste vremuri de distanțare socială (urât termen!) Facebook este plin de astfel de imagini însoțite de cele mai multe ori de fraze de încurajare, de mesaje creștine ori buddhiste.

Avem nevoie de curcubeu în viața noastră dar îl percepem în mod diferit.

La fel cum probabil percepem în mod diferit același Univers. De fapt, stăm ca observatori în centrul propriului nostru Univers, la fel cum stăm într-o zi ploioasă de vară în centrul propriilor noastre curcubeie. Unice. 

Și alegem, de fiecare dată, să dăm strălucire acestei unicități prin culoare aprinsă și bucurie vibrantă.

Curcubeul este perceput ca o minune. Mică sau mare, în funcție de tristețea prin care trecem. Că ne chinuie o boală, că ne-am oprit dezamăgiți în fața unui obstacol sau ne doare vreo neîmplinire, curcubeul cu arcul său multicolor vine să domolească arșița sufletului, alină și întărește speranța în mai bine. 

Curcubeul este viață și speranță.

Dacă luăm în considerare și faptul că nu îi percepem chiar toate culorile, curcubeul este mai mult decât atât. Curcubeul ne arată o frumusețe care, în fapt, ascunde alta mai colorată, mai veselă, mai profundă.

Ne învață că uneori durerea este inevitabilă dar suferința poate deveni opțională. Că putem face un pas înapoi, ne putem detașa emoțional și putem vedea lucrurile din altă perspectivă.

Curcubeul ne arată cum să fim fericiți în orice loc și, mai ales, în prezent. 

Este în felul lui, temporar și colorat, metafora unei vieți mai bune. O viață ce poate fi modelată. Cum?Simplu. 

Privind Cerul.

"Nu vei zări nicicând un curcubeu dacă te uiți în jos."

(Charlie Chaplin)