Vietnamezii par fericiți. Zic că par fiindcă nu îmi place sa fac afirmații cu titlu de lege despre oameni pe care nu îi cunosc. Îmi par. Surâd des, nu se pierd cu firea din orice și nu se agită decât pentru lucruri grave.
Iar comportamentul lor relaxat este și mai evident după ora unu. Adică după pauza de prânz.
În Vietnam ca, în multe părți din Asia și, în special în China, pauza de masă este sacrosanctă.
La Saigon, poate să plouă cu găleata (aș zice chiar, și aici pot afirma cu tărie un adevăr absolut, cu cisterna), sau soarele să te ardă în creștetul capului (dar pui pălărie), când e ora de masă, fiecare, motorizat sau nu, trebuie sa aibă o destinație precisă.
Pe carosabil sau pe trotuar toata lumea e în mișcare.
Și dacă se oprește este pentru că există concurența care se preocupă de prânzul oamenilor și oferta este la preț bun.
Iar, după masă, toți suntem fericiți.
Și ne oferim un desert răcoritor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu