luni, 26 martie 2018

Fericirea (2) : Negativ cu pozitiv

sursa: Biomasters


Nu, nu vorbim despre baterii.

Este luni, începem o nouă săptămână și avem nevoie de “întăriri”.

Continuăm cu lista fericirii de lunea trecută. Știu că ați început-o, mi-ați scris foarte mulți în mesaje private pe Facebook.
Așa cum sugerez de fiecare dată, scrieți aici. Acolo vorbim despre rețete și ne dăm sfaturi pe moment, aici e cafeneaua noastră.

sursa: GampMedia

Mai știu și că lista asta e făcută în principal din gânduri pozitive, din detalii luminoase.


Dar odată ce am epuizat de scris micile și marile bucurii, ce ne mai rămâne? Cu ce lungim lista noastră?
Ne sculăm dimineața și ne declarăm fericiți fiindcă a apărut soarele, păsărelele cântă și copiii aleargă voioși spre scoala? Oricât de idilică ar fi această imagine și oricât de bună ne-ar fi ieșit cafeaua, sunt zile când am epuizat elementele de adăugat pe listă. O aruncăm?
Nu, nu!
Săpăm (metaforic vorbind!) și căutăm bucuria în tristețe, aspectele pozitive din fiecare eveniment care ne-a supărat cumva, ne-a obstacolat sau ne-a dezamăgit. 
sursa: playbuzz



Partea plină a paharului...


Îmi urăsc munca, este o afirmație directă, negativă și care poate face viața insuportabilă. Lăsată acolo în creier poate distruge existența, înnegura fiecare zi. În locul ei ar trebui pusă: „Ce îmi place din profesia mea, din ceea ce fac acum?”.
Scenariul știți și voi cum se desfășoară. Creierul continuă cu impulsurile negative: „Îl urăsc pe șef. Este isteric și țipă tot timpul la mine”. Continuăm, în asta constă forța noastră: “ Serviciul e aproape de casă, nu pierd timpul prin mijloacele de transport” sau „Am cunoscut oameni interesanți” sau „Cafeaua de la birou e chiar bună” și așa mai departe.
Așa cum știm să ne apărăm atunci când suntem învinovățiți de ceva, tot așa trebuie acționat când negativitatea ne dă târcoale. Credeți-mă, nici nu știți ce buni avocați putem deveni...
Iar lista noastră se va lungi văzând cu ochii...Din negativ cu pozitiv

Ca în cântecul din 1981 al franțuzoaicei blonde și emancipate, Sylvie Vartan:
„L'amour c'est comme une cigarette/Ça brûle et ça monte à la tête...” (Dragostea este ca o țigară/ Arde și se suie la cap)

Ascultați-l pe https://www.youtube.com/watch?v=2FRtX8ijU7s 

Să începeți bine săptămâna!









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Context...

Am început sã învãț italiana la opt ani, în clasa a doua a unei școli normale de cartier.  Am început cu muzicã, poezii, mici piese de teatr...