Critica...

Citesc multe opinii pe Facebook, unele inteligente, altele mai puțin, cele mai multe critice.

Reflectă virtual ceea ce se întâmplă în viața reală. Dacă punem o întrebare suntem criticați, dacă nu o punem, la fel. Rezultatul este că încercăm să preîntâmpinăm critica, atacând. O luăm înainte ca să fim primii și să nu încasăm vreo observație. Iar dacă cineva, chiar bine intenționat ne face observația sau ne corectează, o luăm direct drept jignire.

În epoca comunicării, noi învățăm că orice afirmație dă un drept la replică cuiva, că dialogul este în realitate o polemică în toată regula.

Există puțină empatie, nu mai știm deloc ce înseamnă "ce ție nu-ți place, altuia nu-i face".

Și vă vine să credeți sau nu, există încă persoane care pun la inimă ceea ce li se spune pe nedrept, de pe piedestalurile înalte pe care s-au suit, singuri și nepuși acolo de nimeni, atotștiutorii vremurilor noastre.

Dacă faceți parte din această categorie, a oamenilor sensibili, umiliți de gesturi lipsite de respect și opinii fără nicio bază, nu încercați să vă retrageți în carapacea voastră, să evitați criticile devenind vulnerabili în viață și în profesie. 

Cândva, mai precis în aprilie 1910, într-un discurs ținut la Sorbona, Theodore Roosvelt spunea:

"Nu este criticul cel care contează, nu cel care arată cu degetul la cum s-a împiedicat omul puternic, ori cum ar putea cel care face un lucru să-l facă mai bine.

Meritul este al celui care se află în arenă; al celui care are fața murdară de praf, sudoare și sânge; al celui care se străduiește neobosit; al celui care greșește și ratează în mod repetat; al celui care cunoaște entuziasmul și devoțiunea și care se dăruiește unei cauze ce merită efortul; al celui care, în cel mai bun caz, cunoaște triumful unei mari realizări și, în cel mai rău caz, eșuează după ce a îndrăznit ceva extraordinar; al omului care știe că locul său nu este alături de acele suflete slabe și reci care nu vor cunoaște niciodată nici victoria și nici înfrângerea…”.

Ce trebuie să învățăm din asta?

Simplu.

Nu vorbim niciodată despre a învinge sau a pierde, ci despre a te prezenta și a te face văzut. Când intri în arenă, știi că vei fi lovit. Este una dintre consecințe. Asta în ceea ne privește pe noi.

In ceea ce-i privește pe ceilalți, pe contestatarii de orice fel:

Dacă nu ești și tu în arenă, dacă nu participi la luptă, nu mă interesează părerea ta.

Un început bun!