duminică, 27 ianuarie 2019

Cursa pierdută





Se apropie TET, anul nou vietnamez. Din nou.





Peste puțin timp începe Anul Porcului iar eu voi face poze pe bulevard la expoziția de flori.

Cu siguranță voi găsi subiecte frumoase, protagoniști "florali", aranjamente inedite și exotice.

Și nu numai...




Între timp, ne-am apucat de curățenie generală. Spălăm geamuri, apoi le pictăm. Totul cu entuziasmul copilăresc al așteptării. Anul nou asiatic este o sărbătoare de familie. Aici în Vietnam, în China sau în altă parte din Asia, unii (cei mai mulți) călătoresc spre locurile de baștină. Alții preferă să rămână unde se află (Saigon, în cazul nostru), bucurându-se de orașul care în sfârșit respiră, de o metropolă modernă cu cer senin și străzi liniștite.
Indiferent că pleacă sau rămân, saigonezii fac lucrurile cu calm. Așa cum le făceau și cantonezii. Continuă să muncească, să se bucure de o cafeluță cu gheață, să își plătească facturile, să meargă la cumpărături, să își facă poze cu copăceii înfloriți în culori de acadele, să tragă un pui de somn la prânz, lungiți pe scuterele lor.
Fără să vreau, mă gândesc la disperarea noastră a occidentalilor în preajma sărbătorilor de iarnă. Alergăm fără întrerupere dintr-un loc în altul, în pragul magazinelor pare că ne dăm sufletul si ne aprovizionăm cât pentru un secol. Totul cu nervi și cu ochii pe ceas. 
Este o cursă contra cronometru, încercăm să dăm utilitate maximă timpului, să îl "optimizăm", calculând unde putem economisi minute prețioase. 
sursa The Hero Journal
Întrebarea mea de aici, din mijlocul acestei lumi asiatice care, totuși, construiește zgârie-nori muncind zi și noapte, este una simplă: Ce facem cu timpul câștigat?
Ne întoarcem la cei dragi, petrecem mai mult timp cu cine are nevoie de noi, citim mai mult, răsfoim albume de amintiri, ne plimbăm prin locuri necunoscute?
Ce facem cu timpul? Îi dăm cu adevărat utilitate, îl optimizăm pentru suflet sau trăim pe repede înainte, intrând în cercul vicios al goanei după himere și al economiei de timp și de cuvinte?
Pentru că în timpul liber vorbim mult mai puțin cu ceilalți și trimitem mesaje cu îmbrățișări virtuale. Asta când nu considerăm ca un Like ne-a scutit de răspunderea unui dialog.
Nu este oare o cursă contra timpului pierdută din start? Și asta nu pentru că nu putem opri timpul, ci pentru că nu îi dăm valoarea cuvenită, nu îl transformăm în delicatețe, iubire, îmbrățișare, întâlnire.
Fiecare minut câștigat în cursa noastră de disperați prin viață ar trebui transformat într-un minut petrecut, chiar și la telefon, cu cineva drag.

O săptămână frumoasă și cu...spor!

(click aici pentru o piesă vintage cu o interpretă mereu modernă...)






   



2 comentarii:

  1. Un minut de calm din timpul nostru ar putea aduce bucurie cuiva drag! Ai mare dreptate, Mihaela!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este. Uneori bucuria pe care o dai cuiva ti se intoarce inzecit fiindca de cele mai multe ori constati cat ai castigat tu din intalnirea respectiva sau din convorbirea la telefon cu un prieten. Fiecare este interesant si iti daruieste la randul lui ceva.

      Ștergere

Octombrie

Nu știu de ce dar pentru mine luna octombrie are vocea lui Dolly Parton. Nu septembrie, nu noiembrie. Octombrie. Miezul toamnei, luna...