Înger sau demon

Cu ani în urmă, într-una dintre călătoriile mele prin lume, am decis într-un tranzit prin aeroportul din Paris să îmi fac cadou un parfum. Se știe că în duty-free prețurile sunt mai mici și voiam să ies din rutina aromelor preferate cu ceva nou, original dar, în același timp, potrivit personalității mele. Mă rog, e cam mult spus, potrivit felului în care mă percep eu însămi. Căci, până la urmă, un parfum reprezintă nu doar o compoziție chimică din arome diverse, ci și un fel de alchimie a simțurilor și, de ce nu, a inimii. Ne dorim mereu ca un parfum să ne definească mai bine prezența într-un loc dar, în același timp, să nu dezvăluie chiar totul despre noi. Parfumul poate schimba cu succes starea de spirit a celui care îl poartă dar și a celor din jur. Ați înțeles, alegere complicată ce mai...
Așa că m-am pus pe căutat ajutată de o vânzătoare, o franțuzoaică très très chic.

Încercam toate aromele și când în sfârșit ajungeam la ceva să îmi placă atât de tare încât să îmi lumineze ochii, auzeam inevitabil: "Oh, Madame, este parfum bărbătesc."

La un anumit moment chiar m-a încurajat să îmi cumpăr unul, căci sunt destule femei care își doresc esențe puternice, considerate foarte fresh. 
Eu însă am rămas pe poziție. Una ca mine care preferă blugii și adidașii rochiilor vaporoase și pantofilor cu toc, care se machiază dimineața pentru întreaga zi și își ia doar rujul în poșeta plină cu tot felul de mărunțișuri necesare la nevoie, care în toaleta unui restaurant merge să se spele pe mâini și nu să își pudreze nasul, una ca mine, un asemenea personaj, e de dorit ca măcar parfumul să îl aibă feminin.

Așa că, înainte!
Și, când amândouă eram pe punctul de a abandona căutarea, ne-a apărut minunea.

Un parfum delicat dar în același timp penetrant, cu accente de ceai de iasomie, în nuanțe de acuarelă. Vânzătoarea aproape că mă îmbrățișa de bucurie. Nu pentru că era plictisită de căutare (la ora respectiva magazinul era gol), ci pentru că împreună "descoperisem roata". Înainte de a căuta esențele fii atent la denumiri. 
Înger sau demon. Cine ești? Cum te descrii? Esența unei căutări, enigma unei prezentări.

Asta a fost partea de...cum să o numim? Lifestyle? 

Apropo, dacă vă interesează cum să faceți deosebirea între un parfum original și unul fals, puteți afla amănunte foarte utile aici.

Un parfum care spune ceva despre tine, dar fără a dezvălui totul, mă duce cu gândul mai departe. 
La oameni. Adevărați sau nu, autentici sau sclavi ai aparențelor.

Sau:

Sursa foto: DHgate.com

Cu mască, fără mască.

Tot mai multe discuții se "încing" pe Facebook tocmai pe această temă. Masca pe care unii o poartă mereu și, spre deosebire de actori, nu o mai dau jos niciodată. Ba, mai mult, îi judecă și pe ceilalți cu aceeași măsură, nereușind să mai facă vreo deosebire între original și copie, autentic și fals. Iar dacă întâlnesc pe cineva care nu poartă mască, i-o atribuie ei. Iar eticheta e de obicei o frază: "Ei, lasă, că nu e chiar așa cum pare..."

Mulți spun că masca te ferește de lovituri, în fond cel real se ascunde iar ceilalți lovesc acolo unde nu doare. Alții răspund că masca te denaturează atât de mult încât, fără să îți dai seama, ajungi să reciți cu cei dragi, sã nu te mai recunoști în sentimente și acțiuni. Să te schimonosești în viața reală, cu oamenii adevărați.
Dar, aparent, nu suferi.

Voi ce credeți? Cu mască sau fără?

Vă propun o nouă pagină de dezvoltare personală: STRATEGIA FERICIRII - Cheia (in)succesului (click aici)