vineri, 17 septembrie 2021

Latura necunoscută...

Zilele trecute am dat peste o înregistrare pe Facebook a profesorului italian Raffaele Morelli, psihiatru și psihoterapeut, un profesionist pe care îl urmăresc de mulți ani și cu mare plăcere atunci când este invitat la radio sau în studiourile de televiziune. 

Abordează orice subiect în mod pragmatic și pozitiv și nu se pierde în detalii și tehnicisme. Scrie la fel de clar precum vorbește, dar eu i-am cumpărat doar câteva cărți din tot ce a publicat căci prețurile, ca la orice psiholog care se respectă, sunt destul de piperate.

În sfârșit... 

Titlul acestui material înregistrat era: "Anxietatea, o energie captivă pe care o poți elibera".

Trebuie să spun că m-a fascinat. Asta nu pentru că el a inventat roata și eu eram de față sau pentru că soluțiile date unor probleme de comportament contemporan erau ingenioase. Dimpotrivă. 

Totul la Morelli este simplu și își are sursa în noi. Noi suntem proprii noștri prieteni sau dușmani, noi ne alimentăm grijile cu negativitatea lor. Un cerc vicios.

Grija e legată de viitor, de ideea depășirii cu orice preț a unui obstacol, de frica de a nu-l putea eventual ocoli, de teama că lucrurile nu vor merge așa cum trebuie, de obsesia de a ne schimba, de a deveni cu orice preț versiunea noastră îmbunătățită.

Sfaturile lui Morelli? Simple ca bună ziua.

1). Încetează să mai faci ordine. 

Așază-te cu tine însuți fiindcă așa cum esti, ești doar tu. Tu cu contradicțiile tale, cu caracterul tău (frumos sau...), cu visele tale nerealizate. Fă lucruri noi pe care nu le-ai mai facut. Fără efort suplimentar și nu ceva ce îți propuseseși înainte și nu ai reușit decât în mică măsură (sau deloc). Nu te întoarce pe urmele pașilor tăi. Ceva nou care te stimulează. 

Dar cum să recunoști un stimul, noul care apare și îți este benefic? Din faptul că nu este în contrast cu nimic din tine. Adică, cu alte cuvinte, să și alegi ce să faci, nu să accepți pasiv o alternativă. Și să lași deoparte ce a fost sau ai trăit până atunci, ceee ce tu suprapui peste viitorul tău.

Să te gândești continuu la ce a fost este o otravă pentru suflet. Nu e vorba de destin, de nostalgii, ci și de simplele preocupări, de frecușurile de zi cu zi. 

Un exemplu. Pregătești cafeaua și te gândești că nu îți place serviciul tău. Ce legătura are? Acum prepari cafeluța. Fii acum și aici. 

Cu cât te gândești să rezolvi anumite lucruri, cu atât le complici.



2). Continuă să visezi.

Nu doar vise, ci și visuri⃰. 
Unele nu sunt menite să se împlinească, ci să hrănească energia cu care tu faci lucrurile în viața de zi cu zi. Îți hrănesc o latură a personalității tale, latura creativă, cea care pare că nu servește la nimic, că nu produce nimic. O latură deseori necunoscută. Dar energia visurilor se răsfrânge asupra energiei raționale, cea care de fapt îți dă puterea să mergi înainte și să îndeplinești ceea ce îți propui.

Visurile au rolul lor. Dacă rămâi doar rațional devii mai fragil.

3). Îndrăgostește-te.

Goethe, la 80 de ani, obișnuia să spună că se îndrăgostește fiindcă iubirea îi creează un tip de criză mentală. În plină criză nu se mai gândește la altceva și, prin urmare, poate scrie. 

Debra Cartwright, source The New York Times
Femeilor le place să fie privite. 

Când sunt admirate își regăsesc frumusețea. 

Iar frumusețea generează energie, creativitate, armonie. Să te placi astfel creează o stare de bine.

4). Rămâi simplu.

Cum e dificil să fii o persoana simplă, nu-i așa?

Este una dintre calitățile cele mai mari să transformi energia subconștientului, să duci complicatul în simplu, să lași esența să te ghideze în viață.

Cred că aceste sfaturi te îndeamnă în realitate nu doar să te iubești un pic, ci să te și respecți, să înveți să te apreciezi.

Roberto Calasso în cartea sa <Memè Scianca> scria: 

"Memoria este alcătuită din găuri, ca un teritoriu plin de cratere vulcanice acum inactive. Orice încercare de a stabili un itinerar similar cu aspectul unui drum pe o hartă este în zadar și tinde să desfigureze elementele pe care le încorporează treptat. "

Between the Holes in the Memory by Dominique Appia
Memoria are multe găuri pe care le umplem noi cu imaginația, cu fanteziile noastre. De aceea, concluzionează Morelli, să nu ai încredere prea mare în memorie. De fiecare dată când alegi ceva din tine pentru a te defini ("eu sunt acel lucru") amintește-ți să nu pui ceva acolo demodat și șifonat fiindcă tu ești o noutate permanentă și poti face lucruri la 50-60-70-80 de ani pe care nu le puteai face la 30 fiindcă nu aveai capacitatea de a sta cu tine însuți, de a te așeza cu propria-ți persoană așa cum este ea. Așa cum ești tu în realitate.

Să te accepți și, în consecință să trăiești, să te bucuri de fiecare zi, înseamnă mereu un nou început.

Suntem în cafeneaua noastră virtuală. S-a terminat pauza și trebuie să plecăm fiecare la treaba lui.

Dar, înainte de a ne lua rămas bun...

Să toastăm cu ceștile noastre de cafea (sau ceai).

Pentru un nou început!

Mereu!


______________________________________________

vise=imagini din somn; visuri =asipiraţii.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Discurs laic...

Astăzi este Sfânta Paraschiva, marea sărbătoare ortodoxă a românilor. Este Sfânta de la Iași. A noastră. A tuturor. A început cu polemici, c...