R de la Roșu, P de la Personalitate ...

 

"Roşu este culoarea strălucirii şi a revelaţiei în acelaşi timp."  

(Diana Vreeland)

Nu știu dacă am mai scris despre roșu, nu am căutat în arhiva blogului. Dacă am mai scris, mai scriu. De ce?

Fiindcă se apropie sărbătoarea națională a iubirii și am scris destul în trecut despre Sfântul din Terni, despre Dragobetele nostru și alte tradiții. Cine vrea să citească articolele mele mai vechi, le poate căuta pe blog (cu ajutorul unor cuvinte-cheie).

Acum mai scriem și ceva "ușor". Capitolul culori. Culorile care ne înfrumusețează viața, care ne pot schimba ziua, ne pot lumina sau mohorî într-o clipă. 

Elizaveta Khudyakova, Red Roses (2018)

Iar roșu este considerat un fel de talisman în iubire, purtător de noroc și creator de pasiune. Dăruim trandafiri roșii ca o declarație de dragoste, îmbrăcăm ceva roșu de Anul Nou, oftăm în fața unei vitrine cu pantofi roșii și devenim imediat strălucitoare când ne rujăm în culoarea dragostei.

Culoarea roșie este o culoare caldă, considerată pozitivă și asociată nevoilor noastre fizice și voinței de a supraviețui. Degajă o energie puternică, energizează prin ea însăși, excită partea sensibilă din noi și ne motivează acțiunile.

Roșu pare că ne ghidează, mai mult sau mai puțin discret, și alegerile în modă. Este uneori ca o personalitate de împrumut și pentru cei care nu se simt prea atrăgători, destul de pasionați, suficient de optimiști.

Este culoarea focului, a vieții care arde și care te poate mistui dacă nu ești atent.

Și câte și mai câte... putem scrie la infinit și putem imagina nenumărate scenarii pasionale.

După mine este o culoare superbă,  dar tare greu de purtat! Îți dă energie, e adevărat, dar te pune în lumina reflectoarelor. Fie că participi la o gală de premiere sau doar bei o cafea la bar, roșu te scoate din anonimat. Strălucești sub ochii critici și exigenți ai tuturor. Cei care te văd te "analizează bine" și pretind să știi să porți culoarea, să nu faci notă discordantă între ceea ce ești și ceea ce pari.

Îți trebuie ceva curaj. Sau cel puțin eu așa consider. Am  admirat întodeauna personalitățile purtate cu aplomb pe un covor roșu,  am fost fascinată de femeile care cu nonșalanță alegeau nunța cea mai aprinsă pentru o pereche de pantofi, o poșetă sau culoarea unghiilor. Fără a fi vulgare, fără a etala mai mult decât puteau duce.

Și asta m-a dus cu gândul la...

PĂR.

Cum este să te naști roșcat, să fii descris când ești mic ca portocaliu și prin adolescență drept morcov, iar la maturitate să fii strigat "hei, ghimbir" de vreun englez glumeț prin vreun aeroport al lumii.

Căci toate popoarele au nume specifice pentru roșcați și roșcovani și glume cât putem cuprinde...

Iar ceea ce noi astăzi admirăm și considerăm drept o trăsătură distinctă a actrițelor noastre preferate sau a vreunei prietene și colege de școală, cândva a fost o povară estetică (și, nu numai).

Dar când le auzi vorbind pe aceste femei, când râd din tot sufletul la glume și glumițe, când privesc cu ochi arzători, înțelegi că viața ne creează în mod perfect, dându-ne tot ce ne trebuie ca să răzbim prin puterea noastră împotriva ignoranței, invidiei și a diverselor forme de prostie și extremism. Personalitatea cu care venim pe lume e la pachet cu celelalte calități și dacă o descoperim la timp ne scutește de supărări inutile sau lacrimi grele, ne ajută în drumul nostru spre împlinire personală și profesională, devine un mijloc de apărare inteligentă în fața unui atac infam.

Fiecare dintre noi este ceea ce trebuie să fie și are rostul său în lumea asta mare.

Vă doresc de Dragobete să vă vedeți așa cum vă văd cei ce vă iubesc, să aveți încredere și multă, multă speranță. Fie că sunteți roșcati sau blonzi, înalți sau scunzi, trași prin inel sau pufoși. Suneți frumoși și tocmai frumusețea voastră face lumea mai bună, iar așa-zisele diferențe dintre noi o fac și mai "apetisantă".

Să iubiți și întreit să vi se întoarcă iubirea!

---------------------------------------------------------

P.S. A fost de ajuns să scriu despre roșu și, gata, mă simt și eu un pic roșcată. Temporar că, după, obosesc de prea multă energie. În fond, roșcat te naști, nu devii...😉😊

"Singura eleganţă reală este în minte. Dacă ai dobândit-o, restul chiar vine de la sine."

(Diana Vreeland)